Epistolarul lui Steinhardt (I)

Publicat în Dilema Veche nr. 922 din 9 – 15 decembrie 2021
„Scrisorile lui Steinhardt comunică, sînt în legătură cu celelalte scrieri ale sale” – interviu cu prof  George ARDELEANU jpeg

Integrala operei lui N. Steinhardt de la Editura Polirom se încheie cu două volume de corespondență dintre care primul a apărut recent, îngrijit admirabil de profesorul George Ardeleanu. Editorul are deplină dreptate cînd ne spune că putem citi această carte ca pe un Jurnal al fericirii epistolar. Sînt, într-adevăr, numeroase corespondențe cu Jurnalul și cu alte texte ale autorului. Foarte utile pentru genealogia operei, scrisorile reunite în cele peste 800 de pagini formează un arhipelag biografic care-l restituie pe Steinhardt la diferite vîrste. Multe erau cunoscute, unele faimoase, mai cu seamă cele din corpusul către Virgil Ierunca și Monica Lovinescu sau către Sergiu Al-George. Dar integrate în succesiunea atent studiată a ediției de față, își potențează semnificația și, aș spune, coerența. Editorul remarcă în amplul studiu introductiv, făcînd o analiză din perspectiva literaturii epistolare, „contradicția” sau „incongruența” asumată a personajului-autor, locuit de o „irepresibilă dorință de comunicare” și totodată de alegerea monahală a „detașării” și a singurătății (p. 23). Cu toate acestea, se poate vorbi, cred, și de o profundă și intensă coerență a personalității sale afective, intelectuale și morale.

Steinhardt care își comunică sur le vif impresiile de călătorie din 1938, cu detalii de caleidoscop existențial, cu intransigențe și intimități camaraderești, ca în epistolele scrise ca și cum ar fi vorbite către prietenii săi Manole Cociu-Costieni și Charles Gruber, este același căutător entuziast, autoironic, conservator-liberal, convins de analizele lui Tocqueville și ale doctrinarilor francezi, din scrisorile de după ieșirea din închisoare, către mai tinerii săi prieteni. Perspectiva se schimba, desigur, după experiențele capitale ale închisorii și convertirii, dar spiritul viu, neastîmpărul ludic, vocația înaltă a prieteniei, preferințele culturale, convingerea că „eroismul e miezul vieții” sînt constantele de tinerețe. Chiar și în textele adaptate stilisticii monahale, cum sînt cele adresate părintelui Benedict Ghiuș, spiritul parodic răzbate sub forma semnăturii penitențiale: „Nicolae, monahul (pe dinafară isihast, pe dinăuntru și pe la Viața Românească și altele: căutător de slavă deșartă)” (p. 864). De asemenea, în autoportretul de inspirație ieronimiană (Steinhardt ezită, pe bună dreptate, crezînd că e vorba de Sf. Augustin) dintr-o scrisoare către Alexandru Ciorănescu: „Vai mie, țineam post, ajunam, mă rugam ... și-l citeam pe Cicero! (...) eu: călugăr maramureșan, dar și cititor de cărți mirenești, ascultător – cînd pot – de muzică haydn-mozartiană, mergător pe la Cluj și București” (p. 473).

Parcurgînd corespondența din acest prim volum, cu Jurnalul fericirii pe fundal, mărturisesc că am fost mereu tentat să văd continuitatea de fond dintre diferitele etape ale unei vieți marcate de schimbări dramatice. În mărturisirea făcută în 1938 prietenului Gruber („Și nu mi-ar fi ciudă, Grubere, deși sînt leneș, dacă n-aș fi atît de amorezat, într-așa hal de amorezat de viață, atît de interesat, de cucerit, de emoționabil, de maleabil pentru emoții, bucurii, tristeți, melancolii, încîntări, de n-aș fi atît de iremediabil încîntat de farmecul vieții...”, p. 131) e cu neputință să nu regăsești rădăcinile bucuriei spirituale trăite la Chevetogne și la Paris, după patruzeci de ani, în pragul tunderii în monahism. Căutările și presimțirile din experiența de la Interlaken se preschimbă, după decenii, în scrisorile către Virgil Ierunca, în mărturia despre iubirea divină care crede, paradoxal și invincibil, în cei care își spun că nu cred. Convivialitatea tinereții continuă transfigurată în prieteniile gemelare, cum este cea cu Dinu Pillat, „îngerul păzitor”, dublul mai înalt, inspiratorul și receptacolul virtuților nebănuite.

Ca și convertirea lui Steinhardt, epistolarul său vorbește despre bucurie și despre minunea prieteniei, despre curaj, libertate și, mai ales, despre Hristos, „neobositul și neîncetatul nostru însoțitor” (p. 574). Dincolo de continuități și rupturi, în centru se află suferința transfigurată: „Știu că orice ură, orice aversiune, orice ținere de minte a răului, orice lipsă de milă, orice lipsă de înțelegere, bunăvoință, simpatie, orice purtare cu oamenii care nu e la nivelul grației și gingășiei unui menuet de Mozart sau Boccherini este un păcat” (p. 558).

Bogdan Tătaru-Cazaban este cercetător în istoria religiilor. A publicat recent (împreună cu Daniela Dumbravă): André Scrima: expérience spirituelle et langage théologique, Roma, 2019.

Zizi și neantul jpeg
Sistem și libertate
Am crescut într-o lume în care ceea ce astăzi considerăm nevoi de bază erau, pe la sfîrșit de ani ’70 și început de ani ’80, privite drept suprastructuri. Răsfățuri.
liceul sf sava bucuresti jpeg
Liceul avea coloane
Revederea colegilor și profesorilor dragi mi-a dat sentimentul mîngîietor că lucrurile ar putea deveni la fel de bune pe cît ni le imaginam noi în 1992.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce nu-s românii ca francezii?
Cartea și bagheta mi s-au părut două lucruri indispensabile în Franța.
p 19 Sylvie Germain WC jpg
Sindromul Șarikov
Nu este vorba doar despre o lipsă de educație, ci și despre voluptatea unei agresivități manifestate zi de zi, pe rețelele de socializare, care au devenit nu doar un spațiu bun pentru defularea nervilor, ci gazdă generoasă acestei forme josnice de violență.
p 20 Gustave Thibon jpg
O lumină asupra imediatului
Pentru Putin şi adepţii lui, persoanele, fie ele ucrainene ori ruse, civili ori combatanţi, sînt nimic.
Theodor Pallady jpeg
Scopul meu ești Tu
Un adevărat apostol al dialogului, un maestru al incluziunii și un campion discret al cercetării Celuilalt, cu sau fără majusculă.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Poliția din Cehia este în căutarea unui hoț care are obiceiul să intre prin case, fără a se sinchisi de prezența locatarilor. Se spune că se uită la aceștia în timp ce dorm.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (II)
Dar poate că mai mult decît plimbarea în sine conta acel „împreună”.
p 19 jpg
Cultul virginității
Ideea că virginitatea fizică atestă puritatea și inocența depășește granițele religioase, devenind un construct social și ipocrit prin care unei femei i se anulează calitățile morale în favoarea celor fizice, ajungînd să fie prețuită mai degrabă integritatea trupului decît mintea și sufletul.
p 20 San Filippo Neri WC jpg
Despre creștinism și veselie
Multe dintre textele clasice ale creștinismului dovedesc o relație încordată pe care Sfinții Părinți o întrețineau cu rîsul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Migdalul lui Origen
Editat, tradus, redescoperit în bogăția și autenticitatea sa în ultimul secol, Origen revine de fiecare dată în atenția cititorilor cu o înnoită putere de atracție.
Zizi și neantul jpeg
Dacia roșie
Era o oază, într-o vreme în care lucrurile se degradau pe zi ce trecea: la cantina de acolo se putea mînca bine și ieftin, ba chiar și cumpărai una-alta pentru acasă, uneori.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La Galați, o candidată a fost surprinsă în timp ce încerca să fraudeze examenul de bacalaureat cu un pix-telefon. Avea 45 de ani și era absolventă a unui liceu particular, la frecvenţă redusă.
41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.

Adevarul.ro

image
Şofer omorât în bătaie la Bacău pentru că a atins din greşeală cu maşina oglinda unei dubiţe
O crimă înfiorătoare a avut loc miercuri seara pe o stradă în Bacău, după o acroşare în trafic şi un scurt scandal. Doi bărbaţi au fost deja reţinuţi, după ce victima a fost găsită pe asfalt, fără suflare.
image
O actriţă româncă adoptată de un cuplu britanic şi-a revăzut mama la 34 de ani după ce a fost lăsată într-un orfelinat
O actriţă foarte apreciată în Marea Britanie şi fostă prezentatoare la BBC Radio York şi BBC Country File Live, Adriana Ionică are o poveste de viaţă tulburătoare şi demnă de un film.
image
SARS-CoV-2 continuă să facă „pui“. Ultimul este şi cel mai infecţios
Noua subvariantă BA 2.75 a coronavirusului este de cinci ori mai infecţioasă decât varianta Omicron şi provoacă deja îngrijorări în rândul specialiştilor independenţi.

HIstoria.ro

image
Cine a detonat „Butoiul cu pulbere al Europei” la începutul secolului XX?
După Războiul franco-prusac, ultima mare confruntare a secolului XIX, Europa occidentală și centrală se bucurau de La Belle Époque, o perioadă de pace, stabilitate și creștere economică și culturală, care se va sfârși odată cu începerea Primului Război Mondial.
image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.