Eliade portughez

Publicat în Dilema Veche nr. 129 din 13 Iul 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Dacă n-am putea privi totalitatea finită a operei lui Mircea Eliade, i-am citi Jurnalul portughez într-o notă de continuă stupefacţie. Trimis de la Londra la Lisabona, în primii ani 40, relativ tînărul scriitor (şi, vremelnic, diplomat) trăieşte pe malurile Tagelui două revelaţii majore: sfîrşitul lumii moderne (ca agonie a secolului XIX) şi urgenţa separării de universul românesc. Comparîndu-se necontenit cu... Goethe, Eliade vorbeşte senin despre propriul "geniu", acuză trecerea timpului - niciodată generos - şi se refugiază în trecutul (bucureştean sau indian) pentru a-şi prepara întîiul rol "european". Focalizate narcisic, însemnările cuprind ciclopice impresii de lectură, cronica politică a Portugaliei salazariste, ecoul întîlnirii unor personalităţi (Eugenio d’Ors, Carl Schmitt, Ortega y Gasset sau... Pamfil Şeicaru), lista mereu variabilă a cărţilor pe care urmează să le scrie, reflecţii suscitate de "teroarea istoriei" şi crochiuri dedicate conceptelor cu care avea să-şi edifice, peste decenii, imensa operă ştiinţifică. Farmecul Jurnalului portughez constă mai ales în sinceritatea lui aproape necenzurată. Autorul se vede publicat - de vreme ce li se adresează uneori cititorilor virtuali -, dar nu e încă dezlipit de biografia sa reală, asumată în primă persoană. Această comuniune cu propriul destin, potenţată de spaima bolşevizării României, ne livrează un Eliade scutit de prudenţe tactice; diaristul e frust pînă la neglijenţă, cu urmarea că obsesiile sale ni se dezvăluie ca atare. Scriitorul se prezintă ca pesimist cu false jovialităţi compasive, se mustră pentru deficienţele de tehnică literară (pornite din excesiva sa "grabă" narativă), e convins de revoluţia pe care o va provoca intuiţia referitoare la perenitatea simbolismelor arhaice şi îşi trăieşte excesele cu voluptatea de a le putea legitima savant (cum se întîmplă în cazul adulterului, justificat cu argumente dionysiace sau hinduiste). "Numai sterilitatea e demoniacă" - spune Eliade, descriindu-se ca perfect "păgîn clasic" aşternut pe calea mîntuirii creştine. Tentaţia ascetismului, ilustrată prin deliberate reculuri contemplative, are rostul de a echilibra "irosirea" orgiastică, fie aceasta sexuală, mondenă sau mundană. E frumoasă, în această ordine, spaima lui Eliade la auzul vînzătorilor de ziare din Lisabona, care proclamă, ca nişte cassandre, veşti apocaliptice despre mersul războiului. Sau dorul său de reintegrare sacrificială în "cosmos", mai ales că Eliade redactează, în acest timp, atît Comentariile la legenda Meşterului Manole, cît şi romanul Viaţă nouă, deopotrivă de relevante la nivelul traseului său spiritual. Sugestivă mi se pare complezenţa de care diaristul dă dovadă la fiecare pas. Eliade e preocupat de cantitate, de finalizare, de potenţarea cu orice mijloace a propriei creativităţi, dar nu-şi ierarhizează producţiile, nu repudiază rebuturile, aşa cum nu-şi poate stabili priorităţile. Omul este dominat de o bulimie productivă (altfel spus: de o febrilitate a gestaţiei) în care scuza de a nu face mai mult funcţionează adesea ca alibi axiologic. Eliade călătoreşte prin Portugalia (din Braga cea nordică pînă în Algarve, la sud), face incursiuni în Spania vecină - descoperind valori cărora le promite diverse monografii - şi evadează la Berlin ori Paris, unde-şi transportă, intacte, crizele de melancolie şi misterioasele atacuri de "neurastenie", pe care le relativizează doar atunci cînd le compară cu maladia mortală a soţiei sale, Nina. Din păcate pentru un domeniu cu care alţi intelectuali s-au acomodat mai armonios, e clar însă că diplomaţia - forfotind de vanitoşi fără merit - îi produce numai dezgust. Sub îngrijirea lui Sorin Alexandrescu, acompaniat de Mihai Zamfir şi Florin Ţurcanu, cele două volume cuprinzînd ediţia integrală a capitolului lusitan din parcursul lui Mircea Eliade ne sînt restituite de Editura Humanitas dimpreună cu un aparat critic menit să garanteze ţinuta evenimentului. Graţie acestui şantier competent, Mircea Eliade se întoarce, cu totul, acasă.

14432651257 2f5a92d0bd k jpg
Pădurea și parcul
Acolo, în pădure, realizezi că tu ești un musafir, primit acolo cu îngăduință, și că este cazul să nu rămînă urme ale trecerii tale.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce urăsc statul român?
Profesorul Aurel Romilă, care a murit recent, spunea că cele mai multe dintre bolile psihice ni se trag de la societatea în care trăim.
p 19 jpg
Mizele vulgarității
O miză a vulgarității ar fi vizibilitatea, tradusă prin „rating” – și e suficient să ne uităm la rețetele emisiunilor de așa-zis divertisment de la televiziunile comerciale românești, pentru a înțelege de ce este atît de mult folosită.
p 20 Sfintul Serafim din Sarov WC jpg
Delir cu complicaţii religioase
Nu e oare de rîs scenariul fantast al „războiului sfînt” împotriva unui Occident care ar ameninţa, cu otrava lui, bastionul rus, refugiu al valorilor tradiţionale?
Theodor Pallady jpeg
Interludiu confesiv
Fetișul desacralizării a devenit atît de tiranic încît nu mai permite nici veracitatea blasfemiei sau defularea ironică.
Zizi și neantul jpeg
Setea
Siropul, de altfel, combinat cu apă de la chiuvetă, era unul din deliciile aleatorii ale copilăriei mele.
p 24 M  Plesu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
Cum ar fi un parteneriat al Poștei și cu HoReCa?
Zizi și neantul jpeg
Alarme, sonerii, zgomote… – din alte vremi
Aproape vii, ceasurile ne umpleau singurătățile.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
#metoo? În România?! Să fim serioși!
Nu cred că există vreo femeie, cel puțin din generația mea, care să nu fi trecut măcar o dată în viață printr-o experiență de hărțuire sexuală
p 20 N  Steinhardt jpg
N. Steinhardt despre creștinismul firesc
Creștinismul devine un regim natural al vieții, un accent care însoțește gesturile cele mai mărunte ale cotidianului.
Polul jpg
Colonialism și misionarism
Reconcilierea dintre colonialism și misiunea creștină internațională este foarte complexă.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
A ajuns acasă rîzînd, a rîs toată noaptea și nu s-a oprit nici a doua zi (joi), nimic neputîndu-i pune capăt veseliei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
În ochii ei era dragoste, multă dragoste
Cît de repede se petrecea totul, fără să analizezi, fără să-ți pui întrebări, fără să te gîndești la un viitor, erau ca niște fire care se înșiră, apoi se deșiră, ca o lumînare care se aprinde undeva în noapte, arde întîi viu, apoi mocnit și se stinge de la sine.
Un album studiu al bisericilor transilvane jpeg
Un album-studiu al bisericilor transilvane
Textul are sobrietate ştinţifică, devotament faţă de documentarea monumentelor şi a vieţii religioase care le-a modelat şi care s-a modelat, de-a lungul timpului, în jurul verticalei lor.
Theodor Pallady jpeg
Tiparul și Cartea cărților
Nu știu să se fi publicat la noi, pînă acum, o asemenea panoramă a edițiilor tipărite ale Sfintei Scripturi de pe orice meridian și în mai toate limbile cunoscute.
Zizi și neantul jpeg
În mulțime
Oamenii prezenți erau animați de entuziasm, dar de unul mai blînd, mai difuz.
Visez parcaje subterane jpeg
Visez parcaje subterane
Locuitorii la bloc ar trebui să-și privească cartierul ca pe propria curte și să lase mașinile la bulevarde, pentru a se bucura de natură.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Un bărbat de 60 de ani a mers la dentist pentru o plombă și a ajuns la urgență direct în operație, pentru că a înghițit capul frezei care-i scormonea dintele.
Oh salvie levănțică iasomie trandafir jpeg
Oh salvie levănțică iasomie trandafir
La început, l-am întîlnit pe Mircea Anghelescu ca profesor, în Amfiteatrul „Bălcescu“.
Zizi și neantul jpeg
Din mers, „mici” bucurii
Bucuria trece dincolo de tine și o-mpărtășești, involuntar în general, și celorlalți.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Privirea lui Chateaubriand
Memoriile au fost proiectate – cum altfel? – pentru posteritate, dar ca o voce de dincolo de mormînt.
Filosofie și muzică  Gabriel Marcel jpeg
Filosofie și muzică. Gabriel Marcel
Muzica este așadar, în mod primordial, nu un obiect al gîndirii, ci un mod al ei.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
...mai mulți americani au murit înecați cu lăptuci decît mușcați de șerpi și de crocodili, combinat.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Speranța moare ultima?
Mereu m-am întrebat dacă speranța care poate aduce cu sine un soi de idealism în a privi lucrurile din jurul tău folosește într-adevăr la ceva.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.

HIstoria.ro

image
Victimele stalinismului, investigate de un medic român incoruptibil
lexandru Birkle a participat la investigarea gropilor comune cu victimele stalinismului, găsite de administraţia germană a Ucrainei în orașul Viniţa, precum și în localitatea Tătarca de lângă Odessa.
image
Una dintre cele mai crude și spectaculoase metode de execuție
Călcarea sau strivirea de către un elefant este o metodă de execuție sau de tortură mai puțin cunoscută de-a lungul istoriei, deși a fost practicată până în secolul al XIX-lea.
image
Graffiti: artă sau vandalism?
De-a lungul istoriei sale zbuciumate, acest gen artistic a reprezentat mereu un subiect fierbinte, pus la zid și supus dezbaterilor din societate. Este bun sau rău graffiti-ul?