Drepturi ale omului, legi, tradiții, religii

Dan UNGUREANU
Publicat în Dilema Veche nr. 202 din 22 Dec 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

În momentul de faţă, lupta se dă în privinţa vălului complet purtat de unele femei musulmane: să li se dea oare dreptul să voteze cu faţa complet acoperită sau nu? Opinia publică (a francofonilor din Québec) n-ar dori să li se permită să voteze mascate. Anglofonii n-au nici o părere. Conflictul, aici, vine din două presupuneri tacite: - nu există nici o legătură între religie, tradiţii, drepturile omului şi legi. Musulmanele care vor să umble pururea cu faţa acoperită cu burka n-au decît să umble. Dreptul de vot şi dreptul de a umbla acoperit fac parte din domenii deosebite ale legii; - vălul care acoperă complet faţa este simbolul unui islamism primitiv şi fundamentalist. În toate ţările în care bîntuie acest islamism, fie că e la putere, fie că e insurgent contra puterii de stat, femeile sînt oprimate. Şi nu numai femeile, ci toată lumea e lipsită de drepturi politice. Arabii au fugit în Canada tocmai ca să scape de opresiune, nu s-o repete. Şi islamul fundamentalist, ca religie, şi antifeminismul oriental, ca mentalitate, au dus la eşec politic şi economic. Ce-i de făcut? Sînt oare tradiţiile, religiile şi legile nişte norme cu cîmpuri de aplicare separate? Atunci acomodările rezonabile sînt acceptabile. Sînt oare drepturile omului şi legile canadiene nişte simple expresii normative ale mentalităţii occidentale, pe de o parte, şi ale tradiţiei creştine, pe de alta, iar tradiţiile, mentalitatea şi legile alcătuiesc o reţea de vase comunicante? Atunci acomodările rezonabile sînt problematice. Dacă legile şi drepturile omului reprezintă expresia unei mentalităţi superioare, mentalitatea occidentală, exonerările, scutirile şi dispensele acordate unor religii inferioare şi unor mentalităţi inferioare sînt simple copilării. Personal, aş înclina tranşant spre a doua opinie, dacă omul n-ar trăi decît în societate, Gesellschaft, cum spune Ferdinand Tönnies. Dar omul trăieşte şi în comunitate, Gemeinschaft. Societatea canadiană este cvasiperfectă: asistenţa socială, cea medicală şi educaţia sînt bune. Legile canadiene sînt drepte. Ca şi comunitate, în schimb, Canada (aşa cum se vede din Québec, cel puţin) e un eşec. Canadienii fumează haşiş de la 12 ani, fac sex de la 15, au maşină de la 16 ani, pleacă de-acasă de la 18 ani, fac copii pe la 20, se despart de prietenă la 23. Încep să plătească ratele la casă pe la 30. La 50, cînd au terminat de plătit ratele pe casă, o ipotechează şi cu banii îşi plătesc croaziere în Caraibe ori excursii în Bahamas. La 70, copiii îi bagă la azilul de bătrîni, de unde-i recuperează la 80, într-o urnă cu cenuşă, care este aruncată la prima curăţenie de primăvară. Comunitatea nu există. Adam Pearlman, fiul lui Phillip Pearlman şi nepotul chirurgului Carl Pearlman, s-a născut în 1978. În 1995, la 17 ani, în California, după o digresiune prin muzica death metal, trece la islam. În 1998 se mută în Pakistan. În 2004 devine purtător de cuvînt al Al-Qaeda. Poartă numele de Azzam Al-Amriki. Este - dacă mai e nevoie s-o spunem - pe lista FBI a celor mai căutaţi infractori. Maher Arar s-a născut în 1970 în Siria. A venit în 1987 cu părinţii în Canada, a devenit cetăţean canadian în 1991. Cam tot atunci şi-a obţinut diploma de inginer în telecomunicaţii la prestigioasa universitate McGill. În octombrie 2002, revenind în Canada din Siria, în cursul escalei la aeroportul "J. F. Kennedy" din New York, e arestat de autorităţile americane şi expulzat în Siria, unde e torturat vreme de un an. În noiembrie 2003, sirienii, care nu-i găsesc nici o vină, îl trimit înapoi în Canada. Nici poliţia canadiană, nici cea americană nu l-au acuzat vreodată de vreo infracţiune, de pregătirea vreunei infracţiuni sau măcar de intenţii duşmănoase la adresa Canadei ori a Statelor Unite. A fost basculat de către aceste două state simpatice şi drăguţe în Siria, o dictatură orientală brutală, fără să fi fost vinovat cu nimic niciodată. Al-Qaeda e o organizaţie teroristă. E de presupus că se teme de infiltrări şi de agenţi dubli. Bănuiala şi paranoia ar trebui să fie la ordinea zilei. Un nepot de urolog sionist, trecut de la deathmetal la islam? Suspect şi dubios. Cam la aceeaşi vîrstă, Adam Pearlman trece la islam, iar Maher Arar intră la facultatea (grea) de telecomunicaţii. Adam Pearlman, în pofida dosarului prost şi a convertirii recente, e primit fără nici un fel de reticenţe în Al-Qaeda - în cercul interior al Al-Qaeda. La vîrful ierarhiei. Şi destul de repede. (E totuşi un mucos de 29 de ani fără şcoală.) Maher Arar, care a dus o viaţă obişnuită, s-a trezit victima paranoiei CIA şi a serviciilor secrete canadiene. Al-Qaeda este o comunitate (Gemeinschaft, în sensul lui Ferdinand Tönnies). În interior, ea este o obşte egalitară, ai cărei membri împart totul şi au deplină încredere unii în alţii. Canada şi Statele Unite sînt nişte imense maşini birocratice, abstracte, arbitrare, de o cruzime kafkiană. Într-un fel, Al-Qaeda este "superioară" celor două state amintite: are o capacitate de integrare mult mai mare. Şi Imperiul Otoman, şi lumea occidentală au practicat sclavia, cam cu aceeaşi barbarie; cu toate acestea, doar în Imperiul Otoman sclavii convertiţi au ajuns pe cele mai înalte trepte ale ierarhiei imperiului, viziri şi amirali. În Imperiul Otoman, Antim Ivireanul trece în cîteva decenii de la stadiul de sclav de război la cel de arhiepiscop, fără nici un semn dezonorant. În Statele Unite, negrii poartă încă stigmatul sclaviei după generaţii. Ca şi comunitate, umma sau Gemeinschaft, Canada e un eşec. Şi Maher Arar, şi Adam Pearlman trec cu arme şi bagaje "la duşman" - Maher din Siria în Canada, Adam Pearlman din SUA în Al-Qaeda. În primul caz, primitorii sînt ipocriţi şi suspicioşi fără nici un motiv. În al doilea caz, primitorii sînt încrezători şi "gazde bune".

image png
Supraviețuire
Pentru că am aflat de pe Facebook că o pisică îngheață și moare de frig la -15 de grade.
image png
Autenticitatea, între parfum și mujdei
În psihologie, esența unei personalități este definită, în principiu, de cinci caracteristici centrale.
image png
Speranța
Speranţa este una dintre virtuţile teologice.
image png
Scriptura: arbore, spital, cer
Pentru că Dumnezeu însuși li se dezvăluie ca o carte care „nu se închide”.
image png
Inima casei
Acum, la facultate, împreună cu colegele mele, doctorande în arhitectură, Irina Scobiola și Silvia Costiuc, îi învățăm pe studenții noștri cum să proiecteze o locuință.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Sau că liliecii sînt, în unele privințe, niște creaturi de invidiat? Sau că bat sex e totuna cu bad sex?
image png
Moș Nicolae
Poveștile lor nu mi-au diminuat cu nimic credința în Moși.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Sărbătorile vin!”
Problema nu prea are legătură cu renul Rudolf și vorbește mai mult despre tine.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Să găsești oameni la fel ca tine
A îndrăzni să vorbești despre o boală înseamnă a crea o comunitate.
Zizi și neantul jpeg
„Luna cadourilor” și cenușiul
Simțeam cum realitatea tindea, făcea chiar presiuni asupra noastră, a locuitorilor ei, să se transforme în irealitatea din Lumea de lemn.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cine o mai ține minte pe „fata de la pagina 5?” – cum recuperăm anii ’90?
Ar trebui să existe undeva la un loc de cinste într-un muzeu al presei românești de după 1989.
E cool să postești jpeg
Termopanul, valoare națională
„O bojdeucă trendy“, „Parchetul este cumpărat de la Dedeman sau Praktiker?“
p 20 Balaam WC jpg
Originea regilor magi
E un mag dintre caldeeni? Un ghicitor în stele? Un vrăjitor malefic?
Theodor Pallady jpeg
O carte despre oameni și îngeri
Cititorul va descoperi în text rațiunea tainică a Întrupării: doar omul – cu anatomia lui de lut și sufletul său nemuritor – avea să fie o imago Dei.
p 24 F  Prica jpg
Cu ochii-n 3,14
„Un cal a reușit cumva să iasă din boxa lui și umblă prin avion.”
image png
Oamenii din fotografii
Să-i facem să supraviețuiască.
image png
Malliștii
După film, ne-am dus să ne căutăm mașina în parcarea subterană, acolo, în hruba aia imensă și întunecoasă se termină fericirea.
image png
Lectura, antidotul violenței?
Cel mai des, este invocată lipsa timpului: „N-am mai citit pentru că m-a copleșit oboseala”.
image png
Mărturia lui Pascal
Cuvinte care „nu vor trece”, pline de „har și de adevăr”.
p 20 Iași WC jpg
Provincia ca problemă
Iar faptele, cîte și cum se fac ele, capătă cadențe cosmice, ca în sfîșietorul testament al Olguței.
p 21 la Lorin WC jpg
Olimpul litoralului românesc (2)
Ceva din spiritul stațiunii, un je-ne-sais-quoi, îi face și pe sportivii de performanță să își facă aici cantonamentele.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Lacrimile ei se amestecă cu cele ale acestui bazin“.
image png
Toate lucrurile care s-au schimbat
E nevoie de atît de puțin după ce anii își fac treaba.
image png
Capoate și feminități
Așa, diferențele dintre interior și exterior erau într-o măsură abolite.

Adevarul.ro

image
Răzbunarea unui patron disperat că îl abandonează angajații. „Sunt sigur că o să-mi săriți în cap cu treaba asta”
Tot mai mulți antreprenori se plâng nu doar de faptul că își găsesc cu greu angajați, dar și că mulți dintre ei pleacă după doar câteva săptămâni și îi lasă baltă, fără preaviz și fără să suporte niciun fel de consecințe. Un patron crede că a găsit soluția la această problemă
image
Mircea Badea: „De ce să stea Simona Halep în România?! O viață ai, cu toată dragostea pentru țară”
Prezentatorul de la Antena 3 comentează decizia sportivei de se muta la Dubai.
image
Româncă gravidă în nouă luni, înjunghiată în Țara Galilor. Motivul pentru care agresorul, tot român, o urmărea de o lună
Andreea Pintili, o româncă de 29 de ani care locuiește în Țara Galilor, a fost înjunghiată de mai multe ori de un conațional care o urmărea și posta pe TikTok clipuri cu ea și cu copiii săi.

HIstoria.ro

image
Moartea lui Aurel Vlaicu. Concluziile anchetei
În cursul anchetei în cazul accidentului aeronautic în care și-a pierdut viața Aurel Vlaicu (31 august/13 septembrie 1913) s-au conturat două ipoteze, pe care locotenentul av. Gheorghe Negrescu le prezintă astfel:
image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.