Declaraţie de non-beligeranţă
Nu fac parte din nici o "grupare" şi cu atît mai puţin dintr-un "triumvirat". Niciodată nu am "redactat clasamente", nu am "validat competenţe" şi nu am "dat note" (în afara studenţilor mei, fireşte). Nu-mi plac "răfuielile", aşa că m-am ţinut departe de ele. Moderaţia şi ironia sînt ingredientele constante ale producţiilor mele publicistice. Nu înţeleg, aşadar, ce caută numele meu în articolul "Generaţia neaşteptată" publicat de domnul Mihail Neamţu în revista Dilema veche din 2-8 iunie a.c. E probabil rezultatul unor asociaţii de idei, care, drept să spun, îmi scapă. În plus, nu ader la teoria generaţiilor, chiar şi în forma seducătoare propusă de Mircea Vulcănescu şi reluată cu ingeniozitate de Adrian Papahagi. Nici nu văd cum o generaţie ar putea fi "katehontică", adică să ţină pe loc manifestarea tainei fărădelegii. Despre condiţiile unei atare acţiuni am scris pe larg în cartea mea, Sous l'oeil du Grand Inquisiteur (Cerf, 2004), care ar fi fost accesibilă publicului românesc, dacă o editură din ţară şi-ar fi respectat angajamentul contractual de a publica versiunea română. Nu am de gînd să reiau dezvoltările teologico-politice din carte în contextul unei dispute jurnalistice cu care nu am nici o legătură şi voi urma întocmai sfatul înţelept al domnului Andrei Pleşu: "Vezi-ţi de ambasadorie şi nu te agita pe mărunte teme gazetăreşti". Sper, aşadar, că revista Dilema veche nu va mai amesteca numele unui paşnic diplomat în dispute care îl depăşesc.
