De ce și cum vă place

Publicat în Dilema Veche nr. 868 din 26 noiembrie - 2 decembrie 2020
Theodor Pallady jpeg

Pe la 1592, de mult uitatul dramaturg Robert Greene îl ataca voalat pe William Shakespeare, numindu-l Johannes factotum: un obscur meseriaș, care-și vîră nasul unde nu-i fierbe oala. Biografia lacunar cunoscută a Bardului din Avon i-a mobilat posteritatea cu anecdote apocrife pline de fantezii jucăușe sau răuvoitoare, atunci cînd nu a sugerat ipoteza inexistenței poetului omonim (complet discreditată în zilele noastre). Greene avea, fără să vrea, dreptate: deși „concurent” cu odinioară faimoșii Ben Johnson sau Milton, Shakespeare a devenit adevăratul factotum al geniului elisabetan, dîndu-i formă, conținut, un uriaș cîmp citațional și mii de resuscitări scenice, de-a lungul celor patru secole care ne despart de moartea sa. Teatrul acestuia e jucat mai mult în alte limbi decît în engleză, din Iran în Japonia și din Brazilia în (să zicem) România, unde a apărut recent o nouă traducere integrală, voit „vernaculară”, deci menită să-l aducă pe Shakespeare mai aproape de lexicul și sensibilitățile contemporane. Pe lîngă multitudinea de experimente regizoral-teatrale, s-au realizat atîtea ecranizări (mai bune sau mai rele) încît „marele Will” (pentru a șarja acest ponosit clișeu) domină imaginarul vremii noastre, instalîndu-ne într-o falsă familiaritate cu adîncimea – tot mai des ignorată – a operei sale propriu-zise. Avem așadar, mai mult ca oricînd, chemarea de a-l redescoperi nemijlocit.

În siajul acestei actualizări „perene” se încadrează și recentul proiect hermeneutic datorat profesorului Adrian Papahagi, găzduit de Editura Polirom. Domnia-sa și-a propus să interpreteze creația shakespeareană, grupată pe genuri, într-o sintaxă care nu exclude asocierile mai puțin didactice. Din respectiva panoramă au apărut pentru moment primele două opuscule („de buzunar”): Sonetele & Romeo și Julieta, acompaniate de tandemul Visul unei nopți de vară & Cum vă place. Găsim în ambele scriitura limpede, riguroasă a unui filolog „polimatic”, anglist desăvîrșit, capabil să ne demonstreze teza subiacentă a demersului, inspirată pesemne din „noul istoricism” promovat, printre alții, de Stephen Greenblatt: Shakespeare este deopotrivă îndatorat pesimistei antropologii medievale și spiritului renascentist, pe care-l ilustrează mai puțin în descendența euforică a umanismului unui Pico della Mirandola, cît în registrul sceptic al lui Montaigne și al erasmianului encomium moriae.

Chiar dacă-și culegea subiectele dramatice din aerul timpului, fără să le dedice vreo rafinată verificare erudită, Shakespeare exersa din plin simțul conservator al eternului uman. Vedea personajele în tragicomica lor ambivalență etică, surprinzînd contradicțiile lăuntrice și oxidata patină a păcatului originar, așadar se ridica deasupra simplei comedy of humours, la nivelul parabolic al reflecției existențiale, al meditației dezvrăjite despre sminteala, violența, grația, naivitatea și iluziile speciei noastre. Piesele lui ne oferă eșafodajul unui theatrum mundi unde viciile și virtuțile, clasele sociale și convențiile, gîndul filozofic și licențiozitatea populară se amestecă vertiginos și elocvent.

Atunci cînd explică savant contextul epocal, genealogia ideatică, tehnicile de seducție, valențele psihologice și jocurile de limbaj practicate de Shakespeare, Adrian Papahagi reușește să ne transmită plăcerea textului, dar și bucuria cititorului educat la umbra unui magistru de umanitate lucid resemnată. Exegeza profesorului clujean montează cel mai tonic spectacol intelectual. Fiecare pagină vădește armătura bibliografiei selecte, nota savuros polemică a unui temperament vulcanic și pedanteria filigranată a unui stil nelipsit de ironii la adresa anumitor stîngăcii de traducere românească sau de împunsături pe seama tentativelor de a-l reciti pe Shakespeare în cheie reducționist-ideologică. Am învățat multe din citirea primelor două verigi ale epopeii critice anunțate de Adrian Papahagi și abia aștept să parcurg următoarele episoade, ceea ce vă doresc și dumneavoastră.

Teodor Baconschi este diplomat și doctor în antropologie religioasă.

Zizi și neantul jpeg
Sistem și libertate
Am crescut într-o lume în care ceea ce astăzi considerăm nevoi de bază erau, pe la sfîrșit de ani ’70 și început de ani ’80, privite drept suprastructuri. Răsfățuri.
liceul sf sava bucuresti jpeg
Liceul avea coloane
Revederea colegilor și profesorilor dragi mi-a dat sentimentul mîngîietor că lucrurile ar putea deveni la fel de bune pe cît ni le imaginam noi în 1992.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce nu-s românii ca francezii?
Cartea și bagheta mi s-au părut două lucruri indispensabile în Franța.
p 19 Sylvie Germain WC jpg
Sindromul Șarikov
Nu este vorba doar despre o lipsă de educație, ci și despre voluptatea unei agresivități manifestate zi de zi, pe rețelele de socializare, care au devenit nu doar un spațiu bun pentru defularea nervilor, ci gazdă generoasă acestei forme josnice de violență.
p 20 Gustave Thibon jpg
O lumină asupra imediatului
Pentru Putin şi adepţii lui, persoanele, fie ele ucrainene ori ruse, civili ori combatanţi, sînt nimic.
Theodor Pallady jpeg
Scopul meu ești Tu
Un adevărat apostol al dialogului, un maestru al incluziunii și un campion discret al cercetării Celuilalt, cu sau fără majusculă.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Poliția din Cehia este în căutarea unui hoț care are obiceiul să intre prin case, fără a se sinchisi de prezența locatarilor. Se spune că se uită la aceștia în timp ce dorm.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (II)
Dar poate că mai mult decît plimbarea în sine conta acel „împreună”.
p 19 jpg
Cultul virginității
Ideea că virginitatea fizică atestă puritatea și inocența depășește granițele religioase, devenind un construct social și ipocrit prin care unei femei i se anulează calitățile morale în favoarea celor fizice, ajungînd să fie prețuită mai degrabă integritatea trupului decît mintea și sufletul.
p 20 San Filippo Neri WC jpg
Despre creștinism și veselie
Multe dintre textele clasice ale creștinismului dovedesc o relație încordată pe care Sfinții Părinți o întrețineau cu rîsul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Migdalul lui Origen
Editat, tradus, redescoperit în bogăția și autenticitatea sa în ultimul secol, Origen revine de fiecare dată în atenția cititorilor cu o înnoită putere de atracție.
Zizi și neantul jpeg
Dacia roșie
Era o oază, într-o vreme în care lucrurile se degradau pe zi ce trecea: la cantina de acolo se putea mînca bine și ieftin, ba chiar și cumpărai una-alta pentru acasă, uneori.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La Galați, o candidată a fost surprinsă în timp ce încerca să fraudeze examenul de bacalaureat cu un pix-telefon. Avea 45 de ani și era absolventă a unui liceu particular, la frecvenţă redusă.
41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.

Adevarul.ro

image
O actriţă româncă adoptată de un cuplu britanic şi-a revăzut mama la 34 de ani după ce a fost lăsată într-un orfelinat
O actriţă foarte apreciată în Marea Britanie şi fostă prezentatoare la BBC Radio York şi BBC Country File Live, Adriana Ionică are o poveste de viaţă tulburătoare şi demnă de un film.
image
SARS-CoV-2 continuă să facă „pui“. Ultimul este şi cel mai infecţios
Noua subvariantă BA 2.75 a coronavirusului este de cinci ori mai infecţioasă decât varianta Omicron şi provoacă deja îngrijorări în rândul specialiştilor independenţi.
image
Momentul în care Roxana Donisan a fost atacată de rechin a fost filmat de un turist. „A ajuns până la geamandură, acolo a înhăţat-o rechinul“
Părinţii Roxanei Donisan, românca ucisă în Egipt de un rechin, au povestit că fiica lor a găsit oferta de vacanţă în staţiunea Hurghada în ultima clipă şi a ocupat singurul loc rămas liber în avion. Acum aşteaptă să ajungă acasă trupul neînsufleţit al singurului lor copil.

HIstoria.ro

image
Cine a detonat „Butoiul cu pulbere al Europei” la începutul secolului XX?
După Războiul franco-prusac, ultima mare confruntare a secolului XIX, Europa occidentală și centrală se bucurau de La Belle Époque, o perioadă de pace, stabilitate și creștere economică și culturală, care se va sfârși odată cu începerea Primului Război Mondial.
image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.