De ce să mai facem cercetare?

Publicat în Dilema Veche nr. 479 din 18-24 aprilie 2013
Odă dulceţurilor  jpeg

Cercetarea din România n-a interesat mai niciodată pe nimeni. Uneori, lucrurile au mers mai bine doar datorită unor iniţiative personale, care au vizat un grup sau o anumită categorie profesională, şi nu întreaga comunitate. Atît! Aparatul birocratic al statului, cel care strînge taxe şi impozite şi apoi le redistribuie, i-a lăsat deoparte pe cercetători şi proiectele lor. Proiectele naţionale sînt cum sînt: merg cînd şi-aduce Guvernul aminte. Atunci, prim-ministrul sau ministrul Cercetării se caută prin buzunare, mai aruncă ceva mărunţiş, cercetătorii – care nu prea sînt nici guralivi, nici cine ştie ce solidari – se reapucă de ale cercetării. Atît cît de poate! Şi toată lumea e mulţumită. Planificare, certitudine, previzibilitate... lucruri de alţii inventate. Ca atare, tot de ăia să fie respectate.

Ciudat este că România se comportă la fel şi cînd este vorba de parteneriate bilaterale şi de cooperare internaţională. Din fudulie, s-au semnat astfel de parteneriate, zicîndu-şi domnii funcţionari de prin Guvern „lasă, bă, că-i păcălim noi şi pă ăştia“ şi „poate trimitem acolo, pă ogoru’ cercetării, niscaiva d’ai noştri“. Sau or fi avut alte perspective, pe care eu nu le ştiu.

De pildă, România a semnat un parteneriat cu Franţa, în vederea unei colaborări în domeniul cercetării (http://www.bulletins-electroniques.com/ actualites/071/71777.htm). Din acest parteneriat, fiecare înţelege ce vrea: Franţa respectă riguros calendarul şi responsabilităţile asumate, România îşi vede de treabă aşa cum ştie mai bine, ignorînd orice regulă. Las la o parte episodul din iarnă, cu lansarea competiţiei ANR (Agence Nationale de la Recherche) – făcută cu întîrziere şi, aşa, mai pe sub umbrele neştiinţei –, pentru a mă opri la recent eşuatul parteneriat PICS (Projet International de Coopération Scientifique), lansat de CNRS. Informaţiile le-am primit de la Serviciul Cultural al Ambasadei Franceze la Bucureşti, pe la jumătatea lui martie, şi nu de la ANCŞ, UEFISCDI, CNCS sau cum s-or numi, că instituţii avem, slavă Domnului! Termenul pentru depunerea unui proiect era 2 aprilie. Fiind vorba de un program de colaborare bilaterală, proiectul trebuia depus simultan la cele două instituţii partenere CNRS (https://dri-dae.cnrs-dir.fr/spip. php?article155) şi ANCŞ (http://www.ancs.ro/ro/articol/2893/programe-interna-ionale-cooperari-bilaterale-apel-deschis-romania-franta-cnrs-2013-2015). Numai că instituţia cu pricina te trimite la UEFISCDI (http://uefiscdi.gov.ro/articole/ 3094/Cooperari-bilaterale—Proiect-International-de-Cooperare-Stiintifica-PICS-Romania-Franta.html), unde competiţia nu există. Cum tot francezii mi-au oferit şi datele de contact ale persoanelor responsabile, pun mîna pe telefon şi întreb ce se întîmplă. Doamna responsabilă, Claudia Murea, pare mirată de un astfel de apel. N-a auzit, nu ştie nimic, sugerează că poate doamna Elena Dinu, fosta responsabilă cu gestionarea acestor parteneriate, plecată din ANCŞ în structura Ministerului, cu dosarele în braţe, ar şti mai multe. Sun la Minister, dar doamna cu pricina e de negăsit. Las timp de gîndire şi revin a doua zi, la fel de dornică de a cunoaşte situaţia acestor proiecte bilaterale. Sătulă, probabil, de atîtea întrebări, doamna responsabilă mă expediază cu: „Nu avem nici o informaţie. Aşteptăm să vedem ce se întîmplă. Dacă se deschide sau nu.“ „Păi, în Franţa, termenul este 2 aprilie pentru proiectele PICS, nu trebuie să fie simultan, dacă tot este vorba de un proiect bilateral?“ insist. „Nu, nu... noi avem alte termene“ mă asigură doamna, obosită de atîta insistenţă. „Dar este vorba de acelaşi proiect, de un proiect comun“ protestez. „Acolo e o preselecţie, nu aţi văzut? Noi nu facem preselecţie. Uitaţi-vă pe site-ul nostru. La revedere.“ De atunci, mă tot uit ca viţelul la poarta nouă, cînd pe ANCŞ, cînd pe UEFISCDI, poate-poate se mişcă ceva. Preselecţia s-a dus şi, odată cu ea, şi termenele, şi toate cele. Cam la fel a fost şi anul trecut, cînd s-au afişat doar rezultatele.

Aşa se face cercetare pe la noi. Se semnează parteneriate, ministrul de resort mai face o vizită prin lume, mai vede una-alta, mai bea o şampanie, mai cumpără un Vuitton, şi apoi îşi vede de ale lui. Printre altele – graţie sau din cauza Guvernului post-Funeriu –, avem chiar şi un ministru de care n-am auzit decît aşa... vag. Nici măcar acum, cînd Guvernul s-a înfruptat din bugetul „fabulos“ al cercetării.

Dar aşa ne trebuie, nouă, tuturor cercetătorilor, din moment ce ne mulţumim cu mărunţişul de prin buzunarele prim-ministrului. Solidaritatea, pentru nişte oameni cu orgolii atît de mari, e rară. Am citit, în schimb, o serie de proteste individuale. Mă înclin şi le mulţumesc, sperînd, totuşi, la normalitate, şi nu la mărunţiş. Altminteri, de ce să mai facem cercetare?

Constanţa Vintilă-Ghiţulescu este cercetătoare la Institutul de Istorie „N. Iorga“ din Bucureşti. În 2012 i-a apărut la Humanitas cartea În şalvari şi cu işlic. Biserică, sexualitate şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.
E cool să postești jpeg
Seducția pesimismului
Seducția pesimismului e mare. Abandonul e mai facil decît lupta.
p 20 WC jpg
André Scrima şi „cerurile lumii”
A interoga şi alte tradiţii spirituale decît cea proprie, a percepe relaţia lor cu „cerul” să nu aibă oare nici o legătură cu credinţa, nici o legătură cu Dumnezeu? Să vedem.
Theodor Pallady jpeg
Nevoia unei revoluții a bunului-simț
Creștinii cu scaun la cap sînt primii care au datoria de a se delimita de această grotescă mistificare, chiar dacă au de ce să deteste fandoseala elucubrantă a taberei adverse.
index jpeg 3 webp
Dorință pentru 2023
Ar putea fi arhitecții convingători în a spune că putem salva natura începînd cu oamenii care suferă?
p 24 A  Damian IMG 4760 jpg
Cu ochii-n 3,14
● În a treia zi a acestui an, Greta Thunberg a împlinit 20 de ani. Și ce dacă? (S. V.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Zile din viața noastră
Spunea recent cineva din jurul meu că, în tinerețe, zilele trec repede, iar anii se duc greu.
Zizi și neantul jpeg
Timpul de dinainte
Ce ne-ar fi scos din sărite, probabil, altădată, atunci ne bucura. Sau măcar ne amuza. Nimeni nu voia să fie nici Scrooge, nici Grinch.

Adevarul.ro

image
Scrisoarea unui diplomat rus aflat în exil: „Cu toții trebuie să încetăm să ne mai prefacem. Europa este în război”
„Cu toții trebuie să încetăm să ne mai prefacem. Europa este în război. Acum, tot ce contează este ca partea corectă să câștige”, a scris fostul diplomat rus Boris Bondarev.
image
Mută un singur băț de chibrit pentru a rezolva acest test de inteligență. Ai 20 de secunde la dispoziție
Acest exercițiu matematic devine corect printr-o singură mutare. Doar cei cu o inteligență peste medie îl pot face în mai puțin de 20 de secunde.
image
Condimentul ieftin care luptă împotriva cancerului. Poate fi folosit în mâncăruri, deserturi și băuturi
Acest condiment nu doar că este la îndemâna oricui și aromatizează perfect preparatele gătite, dar are și numeroase beneficii pentru sănătate.

HIstoria.ro

image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Din culisele Operațiunii Marte
În istoria războiului sovieto-german, nume ca „Moscova”, „Stalingrad”, „Kursk”, „Belarus” sau „Berlin” evocă mari victorii sovietice.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.