C.S. Lewis despre suferință

Publicat în Dilema Veche nr. 871 din 17 - 23 decembrie 2020
C S  Lewis despre suferință jpeg

C.S. Lewis are o artă foarte eficace de a vorbi despre cele mai înalte și mai grele teme cu o perspicacitate alertă, francă și fraternă. Convingerea convertitului face în el casă bună cu o ospitalitate spirituală oferită și celor ce cred, și celor ce nu cred. Dar C.S. Lewis nu practică stilul consolator sau edificator previzibil și aparent inatacabil. El își apără credința, pentru că experiența sa cea mai adîncă i-a adus convingerea că este ceva de apărat și de dezvăluit celorlalți ca adevărat și bun, însă nu se instalează în poziția celui care stăpînește adevărul, ci se arată în fragilitatea sa, frămîntată de întrebări și neputințe. Cred că, din acest motiv, C.S. Lewis este atît de citit și de admirat. Ca autor și ca om, el este deopotrivă minte și inimă sau, mai curînd, are inteligența inimii – acea virtute integratoare, care împlinește un parcurs spiritual și dă chip conștiinței spirituale.

Așa îl regăsim și în cartea A Grief Observed, apărută în românește sub titlul De ce, Doamne? O radiografie a suferinței, în traducerea Tatianei Niculescu și cu o prefață de Andrei Pleșu (Humanitas, 2020). Aici, mai acut decît în celelalte scrieri, C.S. Lewis își este propria temă, propriul pacient. Nu ni se înfățișează în postura de autoritate, ca inteligență care investighează „problema durerii” sau a suferinței dinspre credință, ci în condiția vulnerabilă a celui care suferă după ființa iubită și care trăiește abisul dintre durerea umană și bunătatea divină.

Experiența suferinței – cu amenințarea sa destructurantă, cu acuitatea sa care se preface în geamăt sau în urlet – nu pare a fi locul cel mai potrivit pentru contemplarea ordinii lumii și a înțelepciunii Creatorului. În ea este puțină disponibilitate, multă dezorientare, angoasă, neputință, refuz, răzvrătire. Nu există distanța care să permită înțelegerea. Și totuși experiența durerii și a suferinței poate deveni un loc al întîlnirii imprevizibile, nepregătite, neprotocolare cu Dumnezeu și cu tine însuți. Întîlnirea survine mai degrabă ca o confruntare sau ca o absență. Dar C.S. Lewis ne spune, în acest fragment zguduitor de autobiografie spirituală, cum este cu putință să nu te lași pradă autocompătimirii, să nu te îneci privind tabloului propriei dureri.

Suferința pe care ne-o descrie, recunoscînd faptul că nu a reușit să vorbească decît în această ordine: mai mult despre sine, apoi despre soția sa care murise și abia în al treilea rînd despre Dumnezeu, este cu neputință de consolat (e o pierdere radicală, ca o amputare), dar are un sens care nu o justifică, ci o orientează și-l face pe suferind să iasă din singurătate, să se salveze cu tot cu dorul după ființa iubită și cu întrebările deschise pe care i le adresează lui Dumnezeu. Este și o experiență de autocunoaștere și de conștientizare că Dumnezeu nu poate fi redus la imaginea noastră despre El sau la un tratament analgezic. Dumnezeu este „marele iconoclast” – o frază foarte tare, dar plină de miezul spiritual obținut prin suferință. El se dezvăluie destructurînd sistemele de autosalvare și de confort în care îl încapsulăm aproape involuntar, castelul cărților de joc pe care îl evocă autorul.

Dumnezeu nu rămîne doar dincolo de puterea noastră de înțelegere, ci devine părtaș la condiția noastră, la fragilitatea și suferința ei. Hristos este „om al durerilor”. Pentru a le justifica? Nu, ci pentru a face din ele o experiență vindecătoare și restauratoare. Vorbe frumoase, ni s-ar putea spune. Și e adevărat că aproape nimeni nu are „competența morală” de a vorbi despre suferință și cu atît mai puțin despre suferința celorlalți – despre ceva atît de înrădăcinat în propriul trup, atît de puțin împărtășibil. Dar și aici C.S. Lewis ne este o călăuză onestă și credibilă pentru că ne arată cum, la un moment dat, în solitudinea aproape tombală a suferinței, se simte o prezență atît de convingătoare încît reușește să descentreze tot ce fusese trăit pînă atunci. Consolarea este că nu mai sîntem singuri, deși nu știm cum. Această certitudine este forța credinței – o forță nesentimentală, neiluzorie, foarte personală. Dar chiar și avînd această forță, rămîn multe întrebări. Dacă Dumnezeu i-a răspuns lui Iov, va răspunde și celor care, cu siguranță, nu sînt ca Iov. Totul e să decidem dacă avem nevoie de analgezic sau de o prezență.

Bogdan Tătaru-Cazaban este cercetător în istoria religiilor. A publicat recent (împreună cu Daniela Dumbravă): André Scrima: expérience spirituelle et langage théologique, Roma, 2019.

Zizi și neantul jpeg
Sistem și libertate
Am crescut într-o lume în care ceea ce astăzi considerăm nevoi de bază erau, pe la sfîrșit de ani ’70 și început de ani ’80, privite drept suprastructuri. Răsfățuri.
liceul sf sava bucuresti jpeg
Liceul avea coloane
Revederea colegilor și profesorilor dragi mi-a dat sentimentul mîngîietor că lucrurile ar putea deveni la fel de bune pe cît ni le imaginam noi în 1992.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce nu-s românii ca francezii?
Cartea și bagheta mi s-au părut două lucruri indispensabile în Franța.
p 19 Sylvie Germain WC jpg
Sindromul Șarikov
Nu este vorba doar despre o lipsă de educație, ci și despre voluptatea unei agresivități manifestate zi de zi, pe rețelele de socializare, care au devenit nu doar un spațiu bun pentru defularea nervilor, ci gazdă generoasă acestei forme josnice de violență.
p 20 Gustave Thibon jpg
O lumină asupra imediatului
Pentru Putin şi adepţii lui, persoanele, fie ele ucrainene ori ruse, civili ori combatanţi, sînt nimic.
Theodor Pallady jpeg
Scopul meu ești Tu
Un adevărat apostol al dialogului, un maestru al incluziunii și un campion discret al cercetării Celuilalt, cu sau fără majusculă.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Poliția din Cehia este în căutarea unui hoț care are obiceiul să intre prin case, fără a se sinchisi de prezența locatarilor. Se spune că se uită la aceștia în timp ce dorm.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (II)
Dar poate că mai mult decît plimbarea în sine conta acel „împreună”.
p 19 jpg
Cultul virginității
Ideea că virginitatea fizică atestă puritatea și inocența depășește granițele religioase, devenind un construct social și ipocrit prin care unei femei i se anulează calitățile morale în favoarea celor fizice, ajungînd să fie prețuită mai degrabă integritatea trupului decît mintea și sufletul.
p 20 San Filippo Neri WC jpg
Despre creștinism și veselie
Multe dintre textele clasice ale creștinismului dovedesc o relație încordată pe care Sfinții Părinți o întrețineau cu rîsul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Migdalul lui Origen
Editat, tradus, redescoperit în bogăția și autenticitatea sa în ultimul secol, Origen revine de fiecare dată în atenția cititorilor cu o înnoită putere de atracție.
Zizi și neantul jpeg
Dacia roșie
Era o oază, într-o vreme în care lucrurile se degradau pe zi ce trecea: la cantina de acolo se putea mînca bine și ieftin, ba chiar și cumpărai una-alta pentru acasă, uneori.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La Galați, o candidată a fost surprinsă în timp ce încerca să fraudeze examenul de bacalaureat cu un pix-telefon. Avea 45 de ani și era absolventă a unui liceu particular, la frecvenţă redusă.
41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.

Adevarul.ro

image
O actriţă româncă adoptată de un cuplu britanic şi-a revăzut mama la 34 de ani după ce a fost lăsată într-un orfelinat
O actriţă foarte apreciată în Marea Britanie şi fostă prezentatoare la BBC Radio York şi BBC Country File Live, Adriana Ionică are o poveste de viaţă tulburătoare şi demnă de un film.
image
SARS-CoV-2 continuă să facă „pui“. Ultimul este şi cel mai infecţios
Noua subvariantă BA 2.75 a coronavirusului este de cinci ori mai infecţioasă decât varianta Omicron şi provoacă deja îngrijorări în rândul specialiştilor independenţi.
image
Momentul în care Roxana Donisan a fost atacată de rechin a fost filmat de un turist. „A ajuns până la geamandură, acolo a înhăţat-o rechinul“
Părinţii Roxanei Donisan, românca ucisă în Egipt de un rechin, au povestit că fiica lor a găsit oferta de vacanţă în staţiunea Hurghada în ultima clipă şi a ocupat singurul loc rămas liber în avion. Acum aşteaptă să ajungă acasă trupul neînsufleţit al singurului lor copil.

HIstoria.ro

image
Cine a detonat „Butoiul cu pulbere al Europei” la începutul secolului XX?
După Războiul franco-prusac, ultima mare confruntare a secolului XIX, Europa occidentală și centrală se bucurau de La Belle Époque, o perioadă de pace, stabilitate și creștere economică și culturală, care se va sfârși odată cu începerea Primului Război Mondial.
image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.