Creația, răul, muzica

Publicat în Dilema Veche nr. 929 din 27 ianuarie – 2 februarie 2022
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg

În fața provocării polimorfe a răului, incertitudinile sporesc, reperele se fluidizează, soluțiile par sumare şi ineficace. Răul își exercită capacitatea disolutivă şi induce sentimentul epuizant al imposibilității ieșirii din criză. Dar pentru viața spirituală, criza este prilejul deciziei esențiale, al unui salt fără plasă de salvare în afara providenței divine. Mai degrabă decît un răspuns previzibil, privirea teologică e aici o căutare a sensului prin acceptarea crizei ca situație paradoxală, care abia prin desfășurarea în timp va conduce la o dezlegare a tensiunii. Încordarea gîndirii în fața răului se dovedește a fi o experiență a incapacității umane de a avea o privire sincronă asupra acestuia, de a-i cuprinde dintr-o dată provocarea, de a-i dejuca suveran înșelătoriile: este experiența dureroasă a unei înfrîngeri. Or, dacă ne-am putea oferi o privire diacronică, nu pentru a găsi cauzele, ci pentru a observa, mai modest, locul manifestărilor răului într-o istorie care ne poartă, am avea perspectiva unei ieșiri din criză într-un fel propriu ființei umane. Acest îndemn la narativitate ne spune că omului nu îi aparține înțelegerea instantanee, fără rest, dar îi este permis un interval al deciziei, al rătăcirii şi al convertirii. Altfel spus, gîndirea noastră se întîlnește cu răul fiind întrupată şi avînd, prin urmare, la dispoziție timpul confruntării decisive. Este șansa pe care omul o are spre deosebire de spiritul pur, căci, potrivit Sfîntului Ioan Damaschin, „îngerul este incapabil de pocăință, fiind necorporal. Omul, însă, din pricina slăbiciunii corpului are parte de pocăință”.

Definind răul ca lipsă a binelui, Sfîntul Augustin adoptă, ca mulți alți Părinți ai Bisericii, o soluție de inspirație neoplatonică, fără a face un simplu transfer. Răul nu poate fi o natură, întrucît orice natură creată este bună; nici materia, întrucît şi ea a fost creată; şi nici un principiu, deoarece Dumnezeu nu ar mai fi atunci binele suprem. Astfel, într-o primă etapă, Augustin conturează dependența răului de bine, ceea ce înseamnă o respingere a dualismului: „Binele poate exista fără rău”, pe cînd răul nu poate fi înțeles decît ca absență şi nu poate accede la realitate decît afectînd o natură bună. Răul este ceva care sălășluiește în natura bună, fiind însă contrar acesteia și tinzînd să o distrugă.

Dar posibilitatea ca răul să survină stă tocmai în înclinația pe care o au creaturile spre neantul din care au fost scoase. Ele au primit ființă, sînt bune ca naturi definite prin măsură, formă şi ordine, dar au o instabilitate originară. Altfel spus, creaturile sînt chemate la ființă, sînt întemeiate prin voința Binelui de a le face să fie, avînd totodată şi posibilitatea unei pierderi voluntare (în cazul omului) a temeiului sau a ființei prin îndepărtarea de Bine. Dacă la nivelul lucrurilor, instabilitatea originară se manifestă prin schimbare şi alterare, în cazul omului aproape totul este de ordinul voinței. Neființa se insinuează şi primește drept de cetate prin devierea voinței libere. Dobîndind în acest mod o realitate paradoxală, neființa constă, la nivelul voinței, în păcatul care se opune naturii şi ordinii creației. Misterul răului este redus astfel la misterul libertății umane. Pentru Augustin, creația se fundamentează pe această tensiune originară care explică failibilitatea naturilor şi a voințelor, drama căderii şi a îndepărtării de Dumnezeu, precum şi convertirea şi înrădăcinarea definitivă în bine. În fața întrebărilor care rămîn (Cum se poate ca un Creator atotputernic şi bun să permită manifestările deconcertante ale răului? Dacă voința este un bine, cum se explică înclinația ei uneori covîrșitoare spre rău, apetitul ei spre neant?), Augustin ne oferă două perspective: ordinea creației şi libertatea. Într-o scrisoare către Ieronim, el propune oglinda muzicii pentru a privi în ea lumea pe care Dumnezeu a creat-o ca o „desfășurare minunat împodobită şi rînduită”. Muzica și timpul devin remedii pentru neputința reflecției umane și preludii ale unei alegeri personale.

(fragment revizuit din postfața la Augustin, Despre natura binelui, 2004)

Bogdan Tătaru-Cazaban este cercetător în istoria religiilor. A publicat recent Inteligența inimii. Schițe pentru un portret al virtuții (Editura Spandugino, 2021).

Zizi și neantul jpeg
Sistem și libertate
Am crescut într-o lume în care ceea ce astăzi considerăm nevoi de bază erau, pe la sfîrșit de ani ’70 și început de ani ’80, privite drept suprastructuri. Răsfățuri.
liceul sf sava bucuresti jpeg
Liceul avea coloane
Revederea colegilor și profesorilor dragi mi-a dat sentimentul mîngîietor că lucrurile ar putea deveni la fel de bune pe cît ni le imaginam noi în 1992.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce nu-s românii ca francezii?
Cartea și bagheta mi s-au părut două lucruri indispensabile în Franța.
p 19 Sylvie Germain WC jpg
Sindromul Șarikov
Nu este vorba doar despre o lipsă de educație, ci și despre voluptatea unei agresivități manifestate zi de zi, pe rețelele de socializare, care au devenit nu doar un spațiu bun pentru defularea nervilor, ci gazdă generoasă acestei forme josnice de violență.
p 20 Gustave Thibon jpg
O lumină asupra imediatului
Pentru Putin şi adepţii lui, persoanele, fie ele ucrainene ori ruse, civili ori combatanţi, sînt nimic.
Theodor Pallady jpeg
Scopul meu ești Tu
Un adevărat apostol al dialogului, un maestru al incluziunii și un campion discret al cercetării Celuilalt, cu sau fără majusculă.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Poliția din Cehia este în căutarea unui hoț care are obiceiul să intre prin case, fără a se sinchisi de prezența locatarilor. Se spune că se uită la aceștia în timp ce dorm.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (II)
Dar poate că mai mult decît plimbarea în sine conta acel „împreună”.
p 19 jpg
Cultul virginității
Ideea că virginitatea fizică atestă puritatea și inocența depășește granițele religioase, devenind un construct social și ipocrit prin care unei femei i se anulează calitățile morale în favoarea celor fizice, ajungînd să fie prețuită mai degrabă integritatea trupului decît mintea și sufletul.
p 20 San Filippo Neri WC jpg
Despre creștinism și veselie
Multe dintre textele clasice ale creștinismului dovedesc o relație încordată pe care Sfinții Părinți o întrețineau cu rîsul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Migdalul lui Origen
Editat, tradus, redescoperit în bogăția și autenticitatea sa în ultimul secol, Origen revine de fiecare dată în atenția cititorilor cu o înnoită putere de atracție.
Zizi și neantul jpeg
Dacia roșie
Era o oază, într-o vreme în care lucrurile se degradau pe zi ce trecea: la cantina de acolo se putea mînca bine și ieftin, ba chiar și cumpărai una-alta pentru acasă, uneori.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La Galați, o candidată a fost surprinsă în timp ce încerca să fraudeze examenul de bacalaureat cu un pix-telefon. Avea 45 de ani și era absolventă a unui liceu particular, la frecvenţă redusă.
41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.

Adevarul.ro

image
O actriţă româncă adoptată de un cuplu britanic şi-a revăzut mama la 34 de ani după ce a fost lăsată într-un orfelinat
O actriţă foarte apreciată în Marea Britanie şi fostă prezentatoare la BBC Radio York şi BBC Country File Live, Adriana Ionică are o poveste de viaţă tulburătoare şi demnă de un film.
image
SARS-CoV-2 continuă să facă „pui“. Ultimul este şi cel mai infecţios
Noua subvariantă BA 2.75 a coronavirusului este de cinci ori mai infecţioasă decât varianta Omicron şi provoacă deja îngrijorări în rândul specialiştilor independenţi.
image
Momentul în care Roxana Donisan a fost atacată de rechin a fost filmat de un turist. „A ajuns până la geamandură, acolo a înhăţat-o rechinul“
Părinţii Roxanei Donisan, românca ucisă în Egipt de un rechin, au povestit că fiica lor a găsit oferta de vacanţă în staţiunea Hurghada în ultima clipă şi a ocupat singurul loc rămas liber în avion. Acum aşteaptă să ajungă acasă trupul neînsufleţit al singurului lor copil.

HIstoria.ro

image
Cine a detonat „Butoiul cu pulbere al Europei” la începutul secolului XX?
După Războiul franco-prusac, ultima mare confruntare a secolului XIX, Europa occidentală și centrală se bucurau de La Belle Époque, o perioadă de pace, stabilitate și creștere economică și culturală, care se va sfârși odată cu începerea Primului Război Mondial.
image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.