Creația, răul, muzica

Publicat în Dilema Veche nr. 929 din 27 ianuarie – 2 februarie 2022
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg

În fața provocării polimorfe a răului, incertitudinile sporesc, reperele se fluidizează, soluțiile par sumare şi ineficace. Răul își exercită capacitatea disolutivă şi induce sentimentul epuizant al imposibilității ieșirii din criză. Dar pentru viața spirituală, criza este prilejul deciziei esențiale, al unui salt fără plasă de salvare în afara providenței divine. Mai degrabă decît un răspuns previzibil, privirea teologică e aici o căutare a sensului prin acceptarea crizei ca situație paradoxală, care abia prin desfășurarea în timp va conduce la o dezlegare a tensiunii. Încordarea gîndirii în fața răului se dovedește a fi o experiență a incapacității umane de a avea o privire sincronă asupra acestuia, de a-i cuprinde dintr-o dată provocarea, de a-i dejuca suveran înșelătoriile: este experiența dureroasă a unei înfrîngeri. Or, dacă ne-am putea oferi o privire diacronică, nu pentru a găsi cauzele, ci pentru a observa, mai modest, locul manifestărilor răului într-o istorie care ne poartă, am avea perspectiva unei ieșiri din criză într-un fel propriu ființei umane. Acest îndemn la narativitate ne spune că omului nu îi aparține înțelegerea instantanee, fără rest, dar îi este permis un interval al deciziei, al rătăcirii şi al convertirii. Altfel spus, gîndirea noastră se întîlnește cu răul fiind întrupată şi avînd, prin urmare, la dispoziție timpul confruntării decisive. Este șansa pe care omul o are spre deosebire de spiritul pur, căci, potrivit Sfîntului Ioan Damaschin, „îngerul este incapabil de pocăință, fiind necorporal. Omul, însă, din pricina slăbiciunii corpului are parte de pocăință”.

Definind răul ca lipsă a binelui, Sfîntul Augustin adoptă, ca mulți alți Părinți ai Bisericii, o soluție de inspirație neoplatonică, fără a face un simplu transfer. Răul nu poate fi o natură, întrucît orice natură creată este bună; nici materia, întrucît şi ea a fost creată; şi nici un principiu, deoarece Dumnezeu nu ar mai fi atunci binele suprem. Astfel, într-o primă etapă, Augustin conturează dependența răului de bine, ceea ce înseamnă o respingere a dualismului: „Binele poate exista fără rău”, pe cînd răul nu poate fi înțeles decît ca absență şi nu poate accede la realitate decît afectînd o natură bună. Răul este ceva care sălășluiește în natura bună, fiind însă contrar acesteia și tinzînd să o distrugă.

Dar posibilitatea ca răul să survină stă tocmai în înclinația pe care o au creaturile spre neantul din care au fost scoase. Ele au primit ființă, sînt bune ca naturi definite prin măsură, formă şi ordine, dar au o instabilitate originară. Altfel spus, creaturile sînt chemate la ființă, sînt întemeiate prin voința Binelui de a le face să fie, avînd totodată şi posibilitatea unei pierderi voluntare (în cazul omului) a temeiului sau a ființei prin îndepărtarea de Bine. Dacă la nivelul lucrurilor, instabilitatea originară se manifestă prin schimbare şi alterare, în cazul omului aproape totul este de ordinul voinței. Neființa se insinuează şi primește drept de cetate prin devierea voinței libere. Dobîndind în acest mod o realitate paradoxală, neființa constă, la nivelul voinței, în păcatul care se opune naturii şi ordinii creației. Misterul răului este redus astfel la misterul libertății umane. Pentru Augustin, creația se fundamentează pe această tensiune originară care explică failibilitatea naturilor şi a voințelor, drama căderii şi a îndepărtării de Dumnezeu, precum şi convertirea şi înrădăcinarea definitivă în bine. În fața întrebărilor care rămîn (Cum se poate ca un Creator atotputernic şi bun să permită manifestările deconcertante ale răului? Dacă voința este un bine, cum se explică înclinația ei uneori covîrșitoare spre rău, apetitul ei spre neant?), Augustin ne oferă două perspective: ordinea creației şi libertatea. Într-o scrisoare către Ieronim, el propune oglinda muzicii pentru a privi în ea lumea pe care Dumnezeu a creat-o ca o „desfășurare minunat împodobită şi rînduită”. Muzica și timpul devin remedii pentru neputința reflecției umane și preludii ale unei alegeri personale.

(fragment revizuit din postfața la Augustin, Despre natura binelui, 2004)

Bogdan Tătaru-Cazaban este cercetător în istoria religiilor. A publicat recent Inteligența inimii. Schițe pentru un portret al virtuții (Editura Spandugino, 2021).

Zizi și neantul jpeg
Alarme, sonerii, zgomote… – din alte vremi
Aproape vii, ceasurile ne umpleau singurătățile.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
#metoo? În România?! Să fim serioși!
Nu cred că există vreo femeie, cel puțin din generația mea, care să nu fi trecut măcar o dată în viață printr-o experiență de hărțuire sexuală
p 20 N  Steinhardt jpg
N. Steinhardt despre creștinismul firesc
Creștinismul devine un regim natural al vieții, un accent care însoțește gesturile cele mai mărunte ale cotidianului.
Polul jpg
Colonialism și misionarism
Reconcilierea dintre colonialism și misiunea creștină internațională este foarte complexă.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
A ajuns acasă rîzînd, a rîs toată noaptea și nu s-a oprit nici a doua zi (joi), nimic neputîndu-i pune capăt veseliei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
În ochii ei era dragoste, multă dragoste
Cît de repede se petrecea totul, fără să analizezi, fără să-ți pui întrebări, fără să te gîndești la un viitor, erau ca niște fire care se înșiră, apoi se deșiră, ca o lumînare care se aprinde undeva în noapte, arde întîi viu, apoi mocnit și se stinge de la sine.
Un album studiu al bisericilor transilvane jpeg
Un album-studiu al bisericilor transilvane
Textul are sobrietate ştinţifică, devotament faţă de documentarea monumentelor şi a vieţii religioase care le-a modelat şi care s-a modelat, de-a lungul timpului, în jurul verticalei lor.
Theodor Pallady jpeg
Tiparul și Cartea cărților
Nu știu să se fi publicat la noi, pînă acum, o asemenea panoramă a edițiilor tipărite ale Sfintei Scripturi de pe orice meridian și în mai toate limbile cunoscute.
Zizi și neantul jpeg
În mulțime
Oamenii prezenți erau animați de entuziasm, dar de unul mai blînd, mai difuz.
Visez parcaje subterane jpeg
Visez parcaje subterane
Locuitorii la bloc ar trebui să-și privească cartierul ca pe propria curte și să lase mașinile la bulevarde, pentru a se bucura de natură.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Un bărbat de 60 de ani a mers la dentist pentru o plombă și a ajuns la urgență direct în operație, pentru că a înghițit capul frezei care-i scormonea dintele.
Oh salvie levănțică iasomie trandafir jpeg
Oh salvie levănțică iasomie trandafir
La început, l-am întîlnit pe Mircea Anghelescu ca profesor, în Amfiteatrul „Bălcescu“.
Zizi și neantul jpeg
Din mers, „mici” bucurii
Bucuria trece dincolo de tine și o-mpărtășești, involuntar în general, și celorlalți.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Privirea lui Chateaubriand
Memoriile au fost proiectate – cum altfel? – pentru posteritate, dar ca o voce de dincolo de mormînt.
Filosofie și muzică  Gabriel Marcel jpeg
Filosofie și muzică. Gabriel Marcel
Muzica este așadar, în mod primordial, nu un obiect al gîndirii, ci un mod al ei.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
...mai mulți americani au murit înecați cu lăptuci decît mușcați de șerpi și de crocodili, combinat.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Speranța moare ultima?
Mereu m-am întrebat dacă speranța care poate aduce cu sine un soi de idealism în a privi lucrurile din jurul tău folosește într-adevăr la ceva.
O lume a poveștilor jpeg
O lume a poveștilor
Narativele care pot subjuga națiuni întregi nu sînt o invenție modernă – după cum afirmă psihiatrul Boris Cyrulnik, în cea mai recentă carte a sa, apărută luna trecută la editura Odile Jacob.
André Scrima: Ziua una şi a opta jpeg
André Scrima: Ziua una şi a opta
Lumina Paştilor: pe cea vizibilă în biserici şi pe străzi, ucrainenii nu şi-au putut-o îngădui; pe cea spirituală, religia patriarhului Kiril o insultă, o sufocă.
Theodor Pallady jpeg
Un Sisif în robă franciscană
Camus a fost doar martorul esențial al asprelor sale vremuri și, prin revolta contra absurdului, aproape un mărturisitor.
Zizi și neantul jpeg
Iarbă verde și obligativități
Avem tendința să ne complicăm puținele zile libere. Să le încadrăm în sisteme, să le tratăm ca pe unele de lucru în alt domeniu: cel al leisure-ului, al entertainment-ului.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Care ar fi playlist-ul ce v-ar alunga pe dumneavoastră de la o demonstrație?
Blocul, strada, etajul și apartamentul jpeg
Blocul, strada, etajul și apartamentul
În locul garajului a apărut un parc, la fel de lipsit de imaginație din punct de vedere urban ca și lamele de blocuri din spatele unității militare, dar care, cu zonele sale verzi, evoca peluza spălătoriei de steaguri.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce caută americanul în Europa?
Îmi dau seama că avem de toate aici, pe bătrînul nostru continent, micul nostru paradis terestru, că este (a fost... oare?) una dintre cele mai bune lumi posibile și că mi-ar trebui vreo cinci vieți ca să văd și să trăiesc tot.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.