Colocviu Alexandru Mironescu

Publicat în Dilema Veche nr. 1003 din 29 iunie – 5 iulie 2023
image

Alexandru Mironescu (1903-1973) e unul dintre intelectualii care dădeau calitatea şi atmosfera grupului de la Antim. Alături de ascuţitul publicist Sandu Tudor (devenit monah) şi de Părintele Bendict Ghiuş, el se afla în centrul acelui cerc de discuţii, de prietenie spirituală, de cercetare a tradiţiei creştine răsăritene, care se reunea la mînăstirea bucureşteană în anii ’40 şi ’50 ai secolului trecut. „Mari intelectuali şi mari călugări au comunicat şi au «cuminecat» acolo, într-o neverosimilă libertate lăuntrică, pînă cînd autorităţile au hotărît să definească spiritul în termeni de penalitate”, spune Andrei Pleşu în prefaţa volumului unde Părintele André Scrima restituie substanţa mediului de la Antim în care el însuşi se formase (Timpul Rugului Aprins. Maestrul spiritual în tradiţia răsăriteană, Humanitas, 1996). În 1958, grupului i s-a intentat un proces sub fantasmagorica acuzaţie de „subminare a ordinii de stat”, membrii lui au primit ani lungi de închisoare grea. Sandu Tudor a murit în detenţie, Alexandru Mironescu a fost eliberat în 1963.

Profesor universitar în ştiinţe fizico-chimice cu doctorat la Sorbona, dar şi cu studii de filozofie, literat remarcat, figură publică preţuită în perioada pre-comunistă, Alexandru Mironescu nu a mai putut publica după instalarea regimului totalitar. Dar nu a încetat să scrie, scrisul fiind pentru el o formă de meditaţie (şi de trăire) spirituală, ca şi un mod de a judeca „din polul plus” imediatul epocii. Datorăm lui Marius Vasileanu publicarea unui document masiv, de reflecţie şi de viaţă a credinţei: Jurnalul lui Alexandru Mironescu. Intitulat – după o expresie a autorului – Admirabila tăcere, el a apărut în trei volume: 1967-1968 (Eikon, 2014), 1968-1969 (Humanitas, 2019), 1970-1972 (Humanitas, 2023), însoţite de prefaţa îngrijitorului de ediţie. 

Pe 20 iunie, Colegiul Noua Europă – Institut de Studii Avansate a organizat, la sugestia dlui Vasileanu, colocviul „Profesorul Alexandru Mironescu şi Rugul Aprins. Semicentenar Alexandru Mironescu (1903-1973)“. Profesorul Andrei Pleşu l-a prezidat, calificîndu-l ca pe un colocviu al memoriei participative. Cu Alexandru Mironescu, cu membrii grupului de la Antim asistăm la fericita îmbinare între cultura înaltă şi credinţă. E important, potrivit lui Andrei Pleşu, să păstrăm memoria acelor oameni pentru care disciplina interogaţiei libere era orientată de  credinţă, pentru care credinţa însemna şi o bucurie a cunoaşterii. De-a lungul reuniunii, Andrei Pleşu a amintit – ca parte a unui traseu personal – propria întîlnire cu Alexandru Mironescu, cu Părintele Benedict Ghiuş, cu alţi oameni ai credinţei cercetătoare. Prin trăsături savuros alese le-a evocat tipul de prezenţă, spusele, stilul. 

Colegiul Noua Europă e un loc potrivit pentru a găzdui memoria lui Alexandru Mironescu. Căci, alături de prietenii săi, omul respira firesc în bogatul aer al culturii europene. Se mişcau, împreună, într-o Europă veche şi nouă totuşi, fiindcă cercetarea lor nu punea graniţe, temporale, confesionale sau intelectuale, cînd îşi căuta sprijin şi repere. Pentru acei oameni, tradiţia creştină, în toată adîncimea ei, făcea parte, la prezent, din structura continentului; era de interogat, de pus la lucru ca ferment al unui prezent condus de verticala spirituală. În cîteva notaţii din Jurnal, el spunea: „un mediu european îmi e indispensabil”. Prefaţatorul notează şi el deschiderea spre universal la care îi îndemna, pe Alexandru Mironescu şi pe prietenii lui, tocmai angajarea lor în ortodoxie.

În cadrul colocviului, Marius Vasileanu a analizat profilul grupului de la Antim aşa cum apare în Jurnal. Profesorul Virgil Ciomoş, un apropiat al Părintelui André Scrima, a oferit o meditaţie filozofică privind calitatea trans-temporală a experienţei Antim. Vianu Mureşan (Facultatea de Filozofie, Cluj) a vorbit despre ceea ce, în gîndirea lui Alexandru Mironescu, e evidenţă intuitivă a ideilor spirituale, un tip de „verificabilitate” străin de cel al pozitivismului logic. Despre modul în care Alexandru Mironescu privea raportul între Biserică şi „lume”, fie aceasta politică, intelectuală sau socială, despre comunicarea, fertilă, dar lucid judecată, între cei doi poli au vorbit Sever Voinescu, Vasile Bănescu, Dionisie Pîrvuloiu (teolog şi redactor al volumului). În cadrul unei teme mai largi, care e persistentă în studiile sale, Bogdan Tătaru-Cazaban s-a referit la concordanţa concepţiilor lui Alexandru Mironescu şi André Scrima privind dialogul între Biserici. Tot pe linia unei preocupări dominante a propriilor cercetări, Alexandru Tofan a căutat trăsăturile specifice ale experienţei spirituale în cazul lui Alexandru Mironescu.

Grupul de la Antim avea, într-adevăr, un demers aparte, pe care Alexandru Mironescu îl întrupa cu vigoare, pe care îl pledează cu energie în Jurnal: cunoaşterea, cunoaşterea cu toate ramurile ei, inclusiv „laice”, poate contribui la experienţa spirituală. Credinţa cere un demers care să descopere pretutindeni săgeata verticală. „Cunoaşterea”, se spune în Jurnal, „e dimensiunea cea mai puternică a firii omeneşti”. „Sîntem obligaţi, sîntem datori să cercetăm, să întrebăm, să căutăm, să batem, să cerem să aflăm pe ce lume sîntem. Să descifrăm în lume şi în istorie caligrafia lui Dumnezeu... Trebuie să sporim în preciziune, în amănunte, în teorie, în ipoteze de lucru, să dobîndim explicaţii... să instrumentăm toate informaţiile noastre în materie de fizică, astronomie, filozofie, teologie şi experienţă de viaţă ca să pricepem, ca să înţelegem. Sîntem, socot, obligaţi să facem acest efort în mod continuu, cu discernămînt şi ascuţită pricepere.”

Ramurile culturii pot contribui, aşadar, toate, la hermeneutica scriiturii divine, subtil inserată în textul lumii. Sînt, toate, s-ar putea spune, discipline „exegetice”. Caută să discearnă sensurile care se manifestă în ţesătura lumii, înscrise în ea, solidare cu firele ei împletite. În această concepţie, religia nu mai apare drept izolată de celelalte domenii de cunoaştere. Care e atunci rolul ei, excelenţa ei? Potrivit lui Alexandru Mironescu, ea are rol polar mobilizator. „Cunoaşterea Scripturilor, a învăţăturii creştine”, spune el, „e ca un cîmp de putere şi orientare în care cealaltă informaţie se desluşeşte şi îşi dezvăluie sensurile majore.” Studiul spiritual suscită hermeneutica verticală. Conduce temele discernute de cultură către Polul realului. Dă înălţime sensurilor, le transpune pe nivelurile superioare, le întoarce spre Sursa lor. Între credinţă şi cultură nu mai e, în acest caz, separaţie, tensiune ori indiferenţă. Credinţa exaltă materia culturii, îi dă expresivitate maximă. Cultura hrăneşte credinţa cu reflecţiile, cu întrebările, cu tematizările ei.

În deschiderea colocviului, Andrei Pleşu menţiona două teme care i se păreau importante: la tema memoriei se adăuga tema întîlnirii între Biserică şi intelectuali, între cult şi cultură. În Alexandru Mironescu, credinţa şi cultura îşi aflau, împreună, respiraţia alertă, nestînjenită, liberă. 

Anca Manolescu este cercetător în domeniul antropologiei religioase.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Să găsești oameni la fel ca tine
A îndrăzni să vorbești despre o boală înseamnă a crea o comunitate.
Zizi și neantul jpeg
„Luna cadourilor” și cenușiul
Simțeam cum realitatea tindea, făcea chiar presiuni asupra noastră, a locuitorilor ei, să se transforme în irealitatea din Lumea de lemn.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cine o mai ține minte pe „fata de la pagina 5?” – cum recuperăm anii ’90?
Ar trebui să existe undeva la un loc de cinste într-un muzeu al presei românești de după 1989.
E cool să postești jpeg
Termopanul, valoare națională
„O bojdeucă trendy“, „Parchetul este cumpărat de la Dedeman sau Praktiker?“
p 20 Balaam WC jpg
Originea regilor magi
E un mag dintre caldeeni? Un ghicitor în stele? Un vrăjitor malefic?
Theodor Pallady jpeg
O carte despre oameni și îngeri
Cititorul va descoperi în text rațiunea tainică a Întrupării: doar omul – cu anatomia lui de lut și sufletul său nemuritor – avea să fie o imago Dei.
p 24 F  Prica jpg
Cu ochii-n 3,14
„Un cal a reușit cumva să iasă din boxa lui și umblă prin avion.”
image png
Oamenii din fotografii
Să-i facem să supraviețuiască.
image png
Malliștii
După film, ne-am dus să ne căutăm mașina în parcarea subterană, acolo, în hruba aia imensă și întunecoasă se termină fericirea.
image png
Lectura, antidotul violenței?
Cel mai des, este invocată lipsa timpului: „N-am mai citit pentru că m-a copleșit oboseala”.
image png
Mărturia lui Pascal
Cuvinte care „nu vor trece”, pline de „har și de adevăr”.
p 20 Iași WC jpg
Provincia ca problemă
Iar faptele, cîte și cum se fac ele, capătă cadențe cosmice, ca în sfîșietorul testament al Olguței.
p 21 la Lorin WC jpg
Olimpul litoralului românesc (2)
Ceva din spiritul stațiunii, un je-ne-sais-quoi, îi face și pe sportivii de performanță să își facă aici cantonamentele.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Lacrimile ei se amestecă cu cele ale acestui bazin“.
image png
Toate lucrurile care s-au schimbat
E nevoie de atît de puțin după ce anii își fac treaba.
image png
Capoate și feminități
Așa, diferențele dintre interior și exterior erau într-o măsură abolite.
image png
Piața Romană
Fetele de 20 de ani de acum nu-și mai pierd vremea în astfel de bodegi.
image png
Zgomotul și furia
Drept urmare, există mai multe metode tradiționale de a riposta unui vecin zgomotos.
image png
Cîteva note despre agapa creștină
Evident că nimeni, mîncînd laolaltă, nu stătea să filosofeze. Eram însă alături de Domnul.
p 20 Arik Ascherman WC jpg
Traumă şi discernămînt
Dar, în ciuda singurătăţii şi a primejdiilor acum mult mai aspre, rabinul îşi continuă patrularea, nu părăseşte paza.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
Într-un supermarket, la raionul de alimente exotice, am descoperit mămăliga ambalată în vid, „gata preparată”.
image png
Lumi fragile
Am perceput „schimbul de scrisori”, formulare care în curînd va trece și ea într-o arhivă a limbii, ca pe un fel de apel la memorie.
image png
Frig și acasă
Cert e că, în ciuda condițiilor aparent vitrege, m-am simțit acasă acolo.
image png

Adevarul.ro

image
Iphone-ul care l-a băgat la închisoare pe Cherecheș. „Ți-ai vândut sufletul diavolului... Eu sunt ăla”
Una dintre probele principale ale acuzării în cazul lui Cătălin Cherecheș a fost seria de 47 de înregistrări audio realizate cu un Iphone S 5. Instanțele au analizat expertize și contra-expertize pentru a răspunde acuzațiilor primarului conform cărora înregistrările au fost trunchiate.
image
Dezvăluiri tulburătoare în cazul doctoriței de 31 de ani ucise în Franța. Cine este principalul suspect și ce spune logodnicul ei
Apar noi detalii în cazul Doinei Jurcă, tânăra doctoriță de 31 de ani din Galați, care a fost găsită înjunghiată într-un apartament din Franța. Logodnicul Doinei spune că principalul suspect este un francez, care ar fi fost reținut
image
Scenă de coșmar la Suceava. Un om de afaceri și-a ucis mama și apoi a început să strige cu o cruce în mână
O femeie în vârstă de 78 de ani, din comuna Dumbrăveni, județul Suceava, a fost găsită moartă, cu numeroase urme de agresiune pe corp, în locuința fiului ei. Anchetatorii au descoperit o scenă de groază la fața locului

HIstoria.ro

image
Cine este și de unde vine Moş Nicolae?
În noaptea de 5 spre 6 decembrie tradiţia spune că Moş Nicolae vine la geamuri şi vede copiii care sunt cuminţi, lăsându-le în cizmuliţe dulcuri şi alte daruri. Spre deosebire de Moş Crăciun, Moş Nicolae nu se arată niciodată iar copiii care au fost cuminţi vor găsi în ghetuţe diverse cadouri.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.
image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.