Cîteva "înclinaţii"

Publicat în Dilema Veche nr. 1 din 15 Ian 2004
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

O rubrică de "observaţii şi comentarii" pe tema prezenţelor religioase din viaţa publică? Nimic dintr-o gazetă nu pare sau poate să fie mai palpitant şi mai frivol. Palpitant, atîta vreme cît religiosul înseamnă creaţie pe temeiul tradiţiei, aventură spirituală insolitantă şi mai ales gînd oblic, neconformist. Frivol, pentru că tot ce merită cunoscut în faptul religios este spontan învăluit de tăcerea disciplinei arcane: a verbaliza inefabilul, a sporovăi în orizontul divinului e totuna cu a fluiera în penumbra unui templu. Dacă templul e părăsit, impietatea devine scuzabilă. Dacă sacrilegiul atrage mînia gardienilor, înseamnă că rostul său alarmant va fi fost atins. Mă încumet, aşadar, pe această cale. O fac fără pretenţii misionare, liber de orice impuls predicatorial sau moralizator. Şi asta nu pentru că vremea moralei declină sau pentru că, spre a fi transmisă, palpitaţia misterului nu se poate lipsi de frivolitatea autorlîcului. Atunci, de ce? Primul motiv e legat de bucuria cu care am participat, din celălalt capăt al Europei, la conceperea Dilemei vechi. M-am simţit mereu în rezonanţă cu publicaţia întemeiată de Andrei Pleşu, aşa încît mă cucereşte şansa renaşterii sale într-o formulă mai dezinvoltă. Al doilea motiv este acela că, potrivit celor mai lucide constatări, jurnalismul religios - pe care, în ce mă priveşte, l-am părăsit treptat - are încă nevoie de impulsuri concrete. Ar fi desigur o exagerare să susţin că-mi revine datoria de a-l "salva". Dar poate că, printr-un umil efort, am cel puţin căderea de a-l sprijini. În fine, cred că faptul religios rămîne şi astăzi cea mai fină oglindă a unei societăţi. În această oglindă se reflectă, pînă la urmă, starea naţiunilor, a regiunilor şi continentelor, dialectica marilor tendiţe ideatice sau doar evoluţia stilurilor de viaţă, a sentimentelor majoritare şi a revoltelor izolate din care se vor cristaliza, mîine, realităţile (cele mai sau cel mai puţin) omeneşti. Îmi îngădui să precizez, de asemenea, categoriile de cititori cărora viitoarele mele texte NU li se adresează. Nu mă interesează atenţia bigoţilor care vor să . parcurgă numai discursuri religioase, întrucît orice altceva (de la ştiinţele omului pînă la cronica de fotbal) n-ar avea sens. Mă dezic, la polul opus, de toţi agnosticii care nu-şi privesc nihilismul ca pe o formă, mai tragică, de căutare a Dumnezeului refuzat. Aş fi totodată stînjenit de favorurile celor ce înţeleg credinţa ca pe un mixtum compositum de sociologie, ideologie, mitologie şi - nu-i aşa? - necesară priză asupra "imaginarului". Pe toţi aceştia îi invit să mă evite nu atît pentru că mi-aş permite să-i judec de sus, ci pentru că tot ce-mi mai vine să cercetez, în aria spiritualului, se hrăneşte acum din nădejdea de a fi depăşit fiecare dintre "figurile" corespondente, cu care mi-am înşelat, ca să zic aşa, tinereţile. Ar fi cazul să-mi închei primele notaţii prin justificarea genericului sub care se va înfăţişa rubrica la care mă înham. TURN ÎNCLINAT angajează metafora unei nostalgii italiene - pe care o declar, senin, drept incurabilă - dar şi aluzia, transparentă, la condiţia babilonică, instabilă, a veacului de faţă. O condiţie inerent mundană, în care nu-mi place să descifrez - şi cu atît mai puţin să acuz - intensificarea eschatologică a răului. Lumea actuală, răstignită în dureroasa tranziţie dintre cele petrecute şi cele neîmplinite, poartă mai curînd semnul unei căutări pline de făgăduinţe. Prea multe instanţe simbolice - politicul, economicul, socialul şi religiosul însuşi - sînt puse acum în dubiu pentru ca din această universală îndoială să nu rezulte, finalmente, o altă configuraţie mentală. Infernal de productivul prefix "POST" - definitoriu pentru prezenta noastră partitură de viaţă - va lăsa locul pe care l-a tensionat paroxistic vreunei noi alcătuiri demne, cel puţin, de un nume propriu. Mă interesează acest nume. Sîntem într-un brainstorming din care va să rezulte forma pe care globalizarea o va primi, dincolo de vacarmul mediatic, de meschinăria tenace a consumului şi de angoasele noastre disimulate. Trăim o vreme în care merită poate, din nou, să scrii.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Și dacă nu o să se termine?
Sperăm că celălalt ne va accepta cu toate bandajele noastre.
Zizi și neantul jpeg
Ploi
Eram, se poate spune, invincibilă cu armura asta de plastic: torentele și bulboanele nu mă puteau doborî.
E cool să postești jpeg
Noile adicții ale adolescenților
Sînt aceste nevoi satisfăcute prin adicții? Doar temporar, însă efectele sînt copleșitoare.
p 20 Breugel, Ispitirea Sfintului Anton (detaliu) jpg
Literatură și experiență mistică
Cuvîntul poetic asigura această trecere din „mediul exterior” în „mediul interior”.
foto BTC DV bis jpeg
De ce blîndețea?
E aici ceva din alchimia virtuții la fel de veche ca natura umană.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe lîngă ofertele de serviciu, la mica publicitate apar uneori (ca în ziarul Libertatea de vineri, 24 martie 2023) și oferte matrimoniale: „DOMN București doresc doamnă 70 ani pt. a îi oferi feeria vieții“. De nerefuzat. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Iubirea e testul pentru curaj
Cîteodată, îți dorești atît de mult unele lucruri încît, atunci cînd apar în viața ta, te temi că le-ai inventat chiar tu – credibil, pînă la ultimul detaliu.
Zizi și neantul jpeg
Stradale
Uneori, mai ales cînd e frumos afară, strada e pur și simplu bucurie. Te plimbi și te bucuri, fără să ai vreun motiv anume. Sau avîndu-le, de fapt, pe toate.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce șanse are copilul ăsta?
Probabil că vecina mea deduce doar că ne certăm și e îngrijorată din cauza asta.
E cool să postești jpeg
Simțire fără rațiune
„Azi, rețelele de socializare au impus emoția, în detrimentul rațiunii”
p 20 Minastirea Sfintul Mihail, Kiev WC jpg
Diferite diversităţi religioase
Întîlnirea religiilor cere, chiar mai intens decît politicul, cunoaşterea interlocutorului: cel din faţa ta şi Cel de deasupra tuturor.
Theodor Pallady jpeg
Religia în școală, o veche poveste
După mine, neîncrederea în autorități (partide politice, instituții publice, lideri) s-a transferat și în tabăra seculariștilor anticlericali.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
L-am rugat pe Siri (aplicația cu funcție de „asistent personal”) să-mi spună istoria controversatei aplicații TikTok.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Vreau să mai verific o dată
Încerc să îmi spun, cînd nu dorm de grija tuturor lucrurilor care ar putea merge prost, că este doar o încercare a minții, care vede pericole peste tot, de a mă proteja.
Zizi și neantul jpeg
Parcul Tineretului
Așa am început să ne apropriem teritoriul parcului, colțișor cu colțișor și tufiș cu tufiș, și să nu ne mai temem de el.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Am vrut să scriu
despre sărăcie, dar am scris despre cîrciumi și despre hipsteri
Oameni tineri, relaxați, care par să nu fi muncit o zi în viața lor sau în nici un caz o muncă din asta mai de duzină, numai treburi fine, intelectuale.
p 20 jpg
Sărăcia lucrurilor. Despre felul de a vedea al celor simpli
Cei simpli se află în posesia unui adevăr pe care îl știu și copiii încredințați de ocrotirea părintească: aceea că lumea, în absența lui Dumnezeu, este prea fragilă pentru a putea exista.
E cool să postești jpeg
Violența contra profesorilor
„Violența împotriva profesorilor este în creștere”, titra la sfîrșitul anului trecut și Tagesschau un articol despre un sondaj recent, potrivit căruia „Insultele, intimidarea și atacurile fizice împotriva profesorilor au ajuns să fie la ordinea zilei în multe școli din Germania”.
foto BTC DV bis jpeg
Latina la bacalaureat
Se poate începe cu pasul just și minimal al reintroducerii latinei ca materie de bacalaureat.
p 24 S  Voinescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cîndva în anii ’70, Coreea de Nord a făcut o comandă de o mie de mașini Volvo, pe care nu le-a plătit nici pînă azi. La fiecare șase luni, suedezii le reamintesc să facă plata.
Zizi și neantul jpeg
Mame și mama
Nu mi-a plăcut niciodată prea mult ziua de 8 Martie.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce film revedem astăzi?
Revizionările ne oferă confort emo­țio­nal, ne dau un sentiment de control asupra vieților noastre și ne conectează cu tre­cutul.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Scriitorul – o specie sălbatică
Am prieteni scriitori care îmi zic: lasă, bre, că scriem pentru generațiile viitoare!
p 20 WC jpg
Nimbul după Bizanţ
Ortodoxia ca model de societate – centrat pe viaţa în Biserică, pe liturghie şi monahism – a fost un model viabil în secolele post-bizantine.

Adevarul.ro

image
O familie de români s-a mutat, după 17 ani, din Elveția într-un sat de lângă Urziceni: „Una dintre cele mai bune decizii”
Mulți români care se întorc din străinătatea aleg să-și facă un rost în România, dar la oraș, cu la țară, unde au parte de o viață mai liniștită.
image
Cea mai temută infractoare care a terorizat Spania e româncă. O armată de interlopi o asculta orbește
Tenace, ambițioasă și extrem inteligentă, dar nu în ultimul rând de o frumusețe răpitoare, ea a reușit să câștige toate războaiele cu bandele rivale.
image
Nou scandal sexual în universitate. „Profesorul de 67 de ani i-a propus să devină iubita lui. Să facă sex în fața unei minore“
Elaborarea unor Coduri de etică stricte privind hărțuirea sexuală în universitățile din România devine o prioritate, în contextul numărului din ce în ce mai crescut de astfel de cazuri care apar în spațiul public. Ultimul scandal de acest tip provine din Cluj-Napoca.

HIstoria.ro

image
Statul sovietic paralel în România. Rețeaua colonelului Zudov
Prin sintagma „stat sovietic paralel” înțelegem mecanismul clandestin prin care Uniunea Sovietică a instituit controlul total asupra suveranității statului român.
image
Povestea marilor cutremure ce au zguduit spațiul românesc
La mijlocul lunii februarie a acestui an, orașul Târgu Jiu și localitățile învecinate au fost afectate de o serie de cutremure care, deși nu au produs pierderi de vieți omenești sau pagube materiale majore, au stârnit panică în rândul populației.
image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.