Cetăți visate, cetăți ruinate

Publicat în Dilema Veche nr. 848 din 9 - 15 iulie 2020
Theodor Pallady jpeg

Modernitatea nu a început cu Iluminismul kantian sau cu idealizarea rousseauistă a „bunului sălbatic”. A început prin platonismul teologiei politice augustiniene. Pe baza Noului Testament (unde Iisus Hristos ne spune că Împărăția Lui nu e din „lumea aceasta”, dar are reflexe în sufletul creștinului, încă de aici), Augustin instalează în centrul destinului occidental tensiunea dintre „cetatea terestră” și „cetatea divină”. El era contemporan cu prăbușirea Imperiului Roman de Apus și moștenea, firește, gîndirea eshatologică a primelor generații de autori patristici. De fapt, eshatologia creștină decurgea inevitabil din tema paulină a celei de-a doua veniri a Domnului. Semnele declinului vechii ordini – înainte de sinteza medievală romanică – întețeau convingerea Bisericii că lumea și, prin urmare, istoria se află la capăt de drum. Cum Parusia nu s-a produs nici în secolele următoare, gîndirea apocaliptică a dormitat, pînă la pragul „hiliast” dintre primul și al doilea mileniu, cu tot cu exploziile sale de spaimă colectivă. Numai că, tocmai pentru că spațiul european al fostului Imperiu Roman era deja aproape complet încreștinat, sosirea pe scenă a islamului, măsurată prin fulgerătoarea lui expansiune în nordul Africii și în Europa meridională, a reactivat criza de identitate a relativ omogenei christianitas, pregătind evoluția Occidentului de la „așteptarea sfîrșitului” spre imperativul de a apăra (prin idealul cruciat al călugărului-soldat) Țara Sfîntă, privită ca teritoriu terestru unde se va „inaugura” Împărăția transcendentă a lui Dumnezeu. În teologia politică a Cruciadelor, așadar, aș fixa adevărata origine a gîndirii moderne, definită prin căutarea Cetății divine pe pămînt, în istorie și imanență, aici și acum. Toate Utopiile apărute în umanismul renascentist și preluate apoi în religiile politice ale modernității au fost plata erorii fundamentale de a vedea în Biserică – definită ca societas perfecta – anticiparea autosuficientă a Împărăției lui Dumnezeu. Dacă există o comunitate desăvîrșită încă din viața de acum, de ce n-am multiplica formulele prin care înțelegem, propunem sau forțăm ieșirea din latență și realizarea ei stabilă?

Nerăbdarea de a instaura Împărăția lui Dumnezeu în interiorul istoriei umane reprezintă esența modernității – cu tot cu experimentele sale de inginerie socială totalitară și cu mitologia sa progresistă. După prăbușirea comunismului, teza lui Fukuyama despre „sfîrșitul istoriei” nu a îngrijorat pe nimeni, dimpotrivă – a cimentat entuziast viziunea naivă (și contrazisă, între timp, factual) despre globalizarea ordinii liberale și instaurarea unei societăți mondiale pașnice, fericite și luminos angajate într-un progres fără capăt. Nu doar un progres tehnologic sau științific – oricine e de acord cu asta. Un progres moral rapid, obținut prin insurgența contra majorităților retrograde și triumful minorităților, ca izvor al unei noi ordini inclusive, unde toate ipostazele umanului își găsesc un loc sub soare. Noua cetate a lui Dumnezeu nu e doar imanentă, ci și marcată de confirmarea (științifică) a redempțiunii universale (apocatastaza origenistă). Implantul utopic, revitalizat în numele nihilismului metafizic, al relativismului etic și al deconstrucției de toate calibrele, se traduce prin inflația prefixului trans: trans-gender, trans-umanism etc. Evanghelismul american (care face sinteza dintre capitalism și fundamentalismul biblic) e și el parte a secularizării conceptului de împărăție divină, chiar dacă pare să se opună ideologic progresismului liberal. Am putea spune că taberele războiului cultural care incendiază Occidentul contemporan vor același lucru, cu mijloace diferite, doar aparent ireconciliabile. Tot ce pot anticipa ține de eșecul acestor noi tentative. Hristos avea dreptate și ne comunica adevărul: Împărăția sa nu este din lumea aceasta. Nu vom aboli moartea în dimensiunea vieții noastre fizice, terestre. Nu vom da naștere unei noi umanități prin instrumentarul de bord pe care inteligența noastră autonomă l-a generat. Nu vom „apuca” să trăim, aici, într-o societate perfectă și vom plăti prin noi valuri de suferință încercarea de a o fabrica.

Teodor Baconschi este diplomat și doctor în antropologie religioasă.

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

Adevarul.ro

image
Vacanţe de coşmar pentru zeci de mii de turişti blocaţi într-o staţiune. O familie susţine că trebuie să dea 26.000 de dolari pentru o săptămână de cazare
Vacanţele în oraşul turistic Sanya de pe insula tropicală Hainan din China au devenit un coşmar în acest weekend pentru zeci de mii de turişti care au rămas blocaţi acolo brusc, după ce autorităţile chineze au impus lockdown din cauza a peste 1.200 de cazuri de Covid-19.
image
EXCLUSIV Bărbatul cu probleme psihice care şi-a măcelărit familia, în Argeş, nu mai fusese evaluat de o comisie din 2004
Bărbatul de 53 de ani din comuna argeşeană Bascov care a masacrat cinci membri ai familiei şi avea probleme psihice nu a mai fost evaluat de către o comisie de specialitate de acum 18 ani, legislaţia fiind una extrem de permisivă.
image
EXCLUSIV Autorul masacrului din Argeş suferă de schizofrenie. Psihiatrul său: „Avea relaţii strict cu familia“
Viorel L., bărbatul de 53 de ani din comuna argeşeană Bascov care şi-a masacrat familia, suferea de mai mult timp de schizofrenie şi urma un tratament medical. Bărbatul nu avea un loc de muncă şi stătea în majoritatea timpului în curtea casei, fiind o persoană izolată.

HIstoria.ro

image
Pacea de la București (10 august 1913): „Ne-am jucat de-a Congresul de la Viena”
O sursă interesantă despre evenimentele anilor 1912-1913 o reprezintă însemnările celor două personalități ale Partidului Conservator – Titu Maiorescu și Alexandru Marghiloman. Jurnalele celor doi sunt caracterizate de un veritabil sincron.
image
Armele dacilor: formidabile și letale
Dacii erau meșteșugari desăvârșiți în prelucrarea metalelor, armele făurite de fierarii daci fiind formidabile și letale. Ateliere de fierărie erau în toate așezările, multe făcând unelte agricole sau obiecte de uz casnic, dar un meșter priceput putea foarte ușor să facă și arme.
image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.