Ceaslov?

Publicat în Dilema Veche nr. 908 din 2 – 8 septembrie 2021
Ceaslov? jpeg

Ceaslov? Ce înseamnă acest cuvînt? Și o liniște adîncă s-a lăsat peste adunarea de tineri care jucau un joc curios intitulat „Neaoș”. Întrebarea a fost pusă de unul dintre participanții la joc, fiindcă una dintre piese se numea „ceaslov”. Este vorba de un joc de societate cu strategii de dezvoltare și acumulare de resurse, de tip Monopoly. Inventatorul acestui joc își propusese să adapteze mai multe reguli împrumutate de la astfel de jocuri la un context cultural românesc și alesese termeni din ceea ce-i părea vechiul vocabular românesc. Acest vocabular era cu totul străin și de neînțeles acelui grup de studenți dintr-un domeniu care multă vreme s-a socotit o meserie de elită în societatea românească. Dacă logofăt sau paharnic sînt cuvinte ale căror realități sînt de mult dispărute și, prin urmare, e oarecum firesc ca ele să aparțină unei zone mai degrabă exotice a vocabularului, în schimb ceaslovul pare unui practicant creștin încă un termen de utilizare curentă. A dispărut practica creștină într-o asemenea măsură? Răspunsul afirmativ este de domeniul evidenței. Dar termenul are și o valoare identitară puternică întrucît este familiar literaturii clasice românești. Scena prinderii muștelor cu ceaslovul din Amintirile din copilărie ale lui Ion Creangă populează, cred cititorii de odinioară, imaginarul nostru literar. Și totuși, nici măcar cu rolul de primă carte de citire a școlarilor de odinioară nu mai este cunoscut cuvîntul ceaslov. Istorioara nu este din genul utopiilor postculturale, ci cît se poate de autentică în ambele ei informații relevante. Pe de o parte, preocuparea unui student de a aduce lumea jocului în spațiul nostru cultural, semnificativ denumit neaoș, pe de altă parte, incapacitatea colegilor lui de generație de a percepe un astfel de spațiu cultural. Istorioarea ne dezvăluie un fenomen descris deja de istorici și sociologi, viteza schimbării de paradigmă culturală, și circumscrie o minoritate culturală în cadrul unei noi majorități. Imaginea acestei schimbări trimite în primul rînd către acel concept care îi umple de groază pe conservatori, societatea post-creștină.

Ceea ce-mi propun eu să discut acum este tocmai dacă această schimbare de paradigmă culturală necesită termenul de societate post-creștină și îmi propun să trec în revistă cîteva etape de schimbare de paradigmă culturală care nu au recurs la conceptul de societate post-creștină. Distincția pe care o propun eu este cea dintre o paradigmă culturală care își revendică atributul de creștină, căreia îi aparține cuvîntul „ceaslov”, și creștinismul ca învățătură de facto ezoterică despre eternitatea ființei umane. Distincția aceasta poate fi exprimată prin cele două cuvinte înrudite, a căror deosebire nu e întotdeauna corect identificată în utilizarea lor, creștinism și creștinătate.

Istoria învățăturii creștine acoperă în mod evident, în primul rînd, perioade istorice în care această învățătură era interzisă, limitată sau prigonită. În această categorie se înscriu diferite societăți și epoci precum Imperiul Roman de pînă la Constantin cel Mare, Imperiul Sasanid în anumite perioade, apoi Imperiul Musulman în anumite perioade și contexte, regatele germanice nord-europene, hanatele bulgaro-slave, avaro-slave, varego-slave, maghiare, pecenege, cumane, pînă la statele moderne care au persecutat anumite forme de creștinism (state dominate politic de catolicism, de protestantism sau de ortodoxie) sau orice practică a creștinismului în regimurile totalitare atee. În mod paradoxal, istoria creștinismului este bogată și evenimențial, și cultural prin puterea de reziliență a acestor comunități. Nici măcar regimurile totalitare moderne nu au reușit să desființeze cu desăvîrșire nucleele comunitare creștine. Disponibilitatea acestor comunități de a fi marginale în cadrul sistemului social dominant, ba chiar rezistente la agresiunea fizică, uneori excepțional de intensă, este adevărata ciudățenie a creștinismului, în raport cu religiile care au dispărut din istorie în contexte neprielnice.

În schimb, creștinătatea este produsul adaptării creștinismului la funcția de regulator social pe care o joacă în general religia. De fapt, din această funcție se naște o paradigmă culturală. E interesant de observat că există un fenomen de permanentă creație culturală în interiorul creștinătății. Spre exemplu, regula celibatului sacerdotal nu s-a impus decît în al doilea mileniu creștin în Apus, dar a ajuns să reprezinte o temă identitară a catolicismului modern. Pare deci o incapacitate a catolicismului de a se identifica cu propriul său trecut mai îndepărtat și o supralicitare a trecutului mai apropiat. Fiecare dintre confesiunile istorice cunosc acest fenomen. În mod cert, în cele două milenii de după Hristos s-au perindat pe scena istoriei mai multe creștinătăți. Prima a fost cea tardo-antică, atît de surprinzătoare pentru cercetătorii de azi prin diversitate, prin vitalitate, prin vigoarea creației culturale. A doua a fost creștinătatea medievală, cu cele două subgrupe, cea occidentală latinofonă și cea a Imperiului Bizantin, elenofonă, urmată de cea a vecinilor orientali și septentrionali, cu expresie în diferite idiomuri locale. A treia creștinătate este cea a Reformei și Contrareformei, care a produs paradigme culturale din ce în ce mai rigide. Spațiul creștinătății orientale s-a lăsat modelat la rîndul lui de competiția dintre Reformă și Contrareformă, astfel încît vorbim în mod legitim de o creștinătate post-bizantină. În cele din urmă, erei revoluțiilor europene îi corespunde o diversificare a creștinătăților pe criterii confesionale, politice, etnice. Conștiința unei unități supraistorice suferă de fragmentarea politică și socială a creștinismelor.

Ceaslovul este un astfel de produs cultural al ultimelor două creștinătăți de pe teritoriul României: cea post-bizantină de expresie slavonă și cea etno-filetistă de expresie română, care moștenește parțial vocabularul celei dintîi. Din acest punct de vedere, schimbarea de paradigmă culturală pe care o ilustrează dispariția cuvîntului ceaslov din vocabularul tinerei generații nu este neapărat un semn de sfîrșit al creștinismului, cît al unei anumite creștinătăți. Este cu siguranță o provocare pentru spiritul misionar al creștinismului care va trebui – și în trecut a arătat că poate – să se adapteze unui nou context cultural și să producă o nouă formă culturală adaptată acestuia. În acest orizont al provocării schimbărilor de paradigmă culturală se manifestă însă o discretă tensiune între creștinism și creștinătate. Este expresia însăși a vitalității creștinismului în interiorul creștinătăților.

Petre Guran este dr. în istorie bizantină al École des Hautes Etudes en Sciences Sociales, cercetător la Institutul de Studii Sud-Est Europene al Academiei Române.

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

Adevarul.ro

image
Secretele şi costurile unei case ecologice din paie. Este ca pe vremea bunicilor şi are consum de garsonieră
O familie din Botoşani îşi construieşte propria casă eco, din lut şi baloţi de paie, după modelul locuinţelor ţărăneşti de acum un secol. Avantajele sunt nenumărate, spune bărbatul, inclusiv costurile la utilităţi fiind comparabile cu cele ale unei garsoniere.
image
Momentul de glorie în care România a fost pe locul 2 în lume la Olimpiadă, după SUA. De ce a sfidat Ceauşescu Rusia
La Olimpiada  de vară din 1984, din Los Angeles, România a adus acasă 53 de medalii, situându-se pe locul 2 în lume, după SUA. Participarea la evenimentul sportiv a reprezentat o sfidare la adresa Rusiei, care a făcut presiune asupra lui Ceauşescu pentru a boicota evenimentul. Argumentul care l-a convins pe dictator, pe lângă cei 120.000 de dolari primiţi pentru participare, a avut legătură cu contextul economic din ţară.
image
Câmpurile morţii de sub mall-urile din Ploieşti. Descoperire făcută de arheologi
Extinderea municipiului Ploieşti spre comunele Blejoi sau Aricheştii Rahtivani a scos la iveală un veritabil câmp al morţii, care ascunde deopotrivă comori unice, vechi de mii de ani, dar şi informaţii relevante despre o civilizaţie demult apusă.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.