Catapeteasma neîmplinirii

Publicat în Dilema Veche nr. 900 din 8 – 14 iulie 2021
Catapeteasma neîmplinirii jpeg

O constatare amară, un reproș, formulat mult prea tîrziu, urmărește și chinuie omul modern în pragul senectuții: „Nu m-am împlinit” sau, mai pe la mijlocul vieții, „Nu mă simt împlinit/ă”. Cineva, ceva, generic viața este somată să aducă omului o împlinire. Dincolo de aceste termene generice, reproșul are în vedere de multe ori persoane din imediata apropiere (soțul, soția, părinții, copiii sau mediul profesional). Adeseori acest reproș se transformă într-o energie negativă față de familie, de partenerul de viață, de mediul profesional și chiar de mediul național și se materializează într-o ruptură, despărțire, părăsire a mediului de origine. Și totuși, ca o umbră, neîmplinirea îl urmărește pe om oriunde ar fugi. Ea se cuibărește și-n propria piele! Acest sentiment este suficient de vechi încît să fi apărut expresia „a nu se simți bine în pielea sa”. Cabinetele de psihologie se confruntă cu forme mai mult sau mai puțin dramatice ale acestei neîmpliniri sfîșietoare. Reversul medaliei acestei crize psihologice reverberează în educație, acolo unde educatorii caută la vîrste tot mai precoce acel ceva misterios care să-l împlinească pe copil.

Tema împlinirii nu este însă specific modernă și o întîlnim, dimpotrivă, ca o temă centrală a Noului Testament cu trimiteri încă din Vechiul Testament. Pe cruce fiind, Iisus își socotește moartea o împlinire (Ioan 19, 30: „Împlinitu-s-a”; verbul teleo are primordial această semnificație de a duce la îndeplinire), iar în predica de pe Munte în care își definește misiunea spune: „Să nu socotiţi că am venit să stric Legea sau proorocii; n-am venit să stric, ci să împlinesc” (Matei 5, 17, utilizînd verbul pleroo). Evangheliile ne detaliază fragmente, chiar detalii din viața lui Iisus, care sînt socotite împliniri ale profețiilor din Vechiul Testament. Toate aceste profeții însă sînt expresia unei voințe divine, pe care Iisus o poartă în sine, o cunoaște, dar trebuie, în ipostaza Sa umană, s-o accepte și s-o împlinească. În relatarea evanghelistului Luca a rugăciunii din grădina Ghetsimani, în momentul apropierii jertfei de sine, atît de dureroase în plan uman, Iisus întărește ideea eliberării de orice proiect propriu: „Dar nu voia Mea, ci voia Ta să se facă” (Luca 22, 42). Aici nu este vorba de a pune în acord voința divină a Tatălui și a Fiului, ci voința umană cu voința divină. Este subliniată necesitatea eliberării de voința proprie și acceptarea împlinirii voinței divine. Astfel putem formula că Iisus, pe măsură ce se dezbracă de voia Sa și se umple cu voia Tatălui, împlinește misiunea cu care a venit și se și împlinește. În Evanghelia după Ioan, formularea rugăciunii din Ghetsimani este și mai directă. Împlinirea voii Tatălui nu este circumstanțială, ci este ontologică: „Acum sufletul Meu e tulburat, şi ce voi zice? Părinte, izbăveşte-Mă de ceasul acesta. Dar pentru aceasta am venit, pentru ceasul acesta” (Ioan 12, 27).

Împlinirea voii Tatălui, exprimată ca împlinire a Legii și a profeților și ca jertfă de sine în cele din urmă, este înscrisă în firea lui Iisus din Nazaret. El întruchipează versetul din profetul Isaia: „Acesta e cuvîntul meu, ceea ce iese din gura mea nu se va întoarce la mine, pînă ce nu va fi împlinit voia mea și căile mele și poruncile mele” (Isaia 55, 11). Întoarcerea întru divinitatea Tatălui, purtînd pe umeri ipostaza umană, înseamnă împlinire, dar nu a unui destin individual, ci a unui destin colectiv, al umanității, în care este chemat să se regăsească fiecare membru al umanității.

Această vocație universală a împlinirii lui Iisus din Nazaret este esențială în propovăduirea Sfîntului Pavel. Legea și profeții Vechiului Testament sînt numai o instanțiere culturală a legii scrise în inimă, a împlinirii prin predarea totală în voia Tatălui. Legea lui Moise nu garantează nimic în plan ontologic. Împlinirea se petrece și prin această lege, și în afara acesteia: „Cîţi au păcătuit în afara legii, fără de lege vor şi pieri; iar cîţi au păcătuit în lege, prin lege vor fi judecaţi. Fiindcă nu cei ce aud legea sînt drepţi la Dumnezeu, ci cei ce împlinesc legea (oi pointai nomou) vor primi dreptatea. Căci, cînd păgînii care nu au legea, din fire fac ale legii, aceştia, neavînd lege, îşi sînt loruşi lege. Ceea ce arată fapta legii scrisă în inimile lor, prin mărturia conştiinţei lor şi prin judecăţile lor, care îi învinovăţesc sau îi şi apără, în ziua în care Dumnezeu va judeca, prin Iisus Hristos, după Evanghelia mea, cele ascunse ale oamenilor“ (Romani 2, 12-16). Găsim aici al treilea verb folosit în exprimarea ideii de împlinire: poieo. Astfel, creația însăși poate fi privită ca o împlinire. Cei care din firea lor creează legea se împlinesc. Fiecare ființă umană are înscrisă în conștiința sa această nevoie de împlinire. Trebuie să ne amintim aici ce înțelege Iisus prin lege: decalogul, dar mai cu seamă din decalog prima poruncă, căreia îi așază alături altă pruncă veterotestamentară, de „a iubi pe aproapele ca pe sine”.

Din această perspectivă, și judecata lui Iisus este o judecată pe care o operează conștiința fiecăruia. De aceea, de fapt nu e nevoie de lege. „Judecata Mea este dreaptă, pentru că nu caut la voia Mea” (Ioan 5, 30). Sentimentul împlinirii sau neîmplinirii este astfel rezultatul a ceea ce împlinim noi. Așa cum în Hristos este înscrisă voia Celui care L-a trimis (Ioan 5, 30), pe care trebuie s-o confirme prin lepădarea voii Sale, așa și în firea oamenilor, voința divină nu necesită decît o acceptare interioară, acea predare în voia Tatălui, care transformă orice acțiune, în orice context, chiar și pe Golgota, într-o împlinire creatoare.

Punerea în opoziție a unei comunități a legii față de alte comunități în afara legii este eroarea fundamentală pe care Sfîntul Pavel o identifică în vremea sa în comunitatea sa de credință, dar fenomenul este absolut universal. Toate grupurile umane tind să construiască această distincție. Legea culturală acționează astfel ca un paravan față de legea din inimă. Este o catapeteasmă care ascunde prezența divinității în oameni de propria lor vedere. Nu în spatele unei catapetesme din fire de lînă, eventual aurite și argintate, se ascunde Dumnezeu de privirea oamenilor. Nu această catapeteasmă a vrut Iisus s-o rupă în două prin moartea sa, ci catapeteasma care se ridică între legea din firea, din inima oamenilor și legea din cărți, legea din tradiția marcată cultural a oamenilor. Această catapeteasmă de prejudecăți, ritualuri, nesfîrșite reglementări mărunte trebuia deșirată pentru a se vedea că legea arătată lui Moise și legea din inima fiecărui om este una și aceeași. Această catapeteasmă, ridicată în numele lui Dumnezeu, îl face pe sfîntul Pavel, în același capitol al Epistolei către romani, să sintetizeze profețiile veterotestamentare astfel: „Căci numele lui Dumnezeu, din pricina voastră, este hulit printre neamuri” (Romani 2, 24). Pe cruce, deșirînd catapeteasma prin moartea sa, Iisus deschide împlinirea oricui și fiecăruia dintre cei care caută legea în propria lor inimă. Pentru a înțelege însă aceasta chemare, omul trebuie să deșire catapeteasma din inima sa, formată din voința proprie, țesută cu firele de aur ale obsesiilor comunitare și din căutările exterioare ale unei împliniri. Cu cît fuge mai mult omul pe acest pămînt, de sine fuge, cu cît mai multe catapetesme țese, cu atît mai puțin înțelege voia Tatălui și se desparte de împlinirea ei și deci de propria-i împlinire.

Petre Guran este dr. în istorie bizantină al École des Hautes Etudes en Sciences Sociales, cercetător la Institutul de Studii Sud-Est Europene al Academiei Române.

Foto: wikimedia commons

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.

Adevarul.ro

Vladimir Putin FOTO Getty Images
Va folosi Putin arma nucleară? Cum l-ar putea opri Occidentul să o facă
Vladimir Putin a demonstrat până acum că este un lider „relativ rațional”, astfel încât Occidentul trebuie să-l facă să înțeleagă, fără dubii, că folosirea armei nucleare în Ucraina ar însemna costuri mult mai mari decât avantaje, spune expertul în securitate europeană Iulia Joja.
Zalomir3 jpg
Depresia ucide: Cazul Florin Zalomir arată dezastrul la care a contribuit și pandemia
Un bărbat de succes în viața profesională și-a pus capăt zilelor la doar 41 de ani.
USS Gerald R  Ford (CVN 78) underway on 8 April 2017 jpg
SUA au lansat primul portavion din clasa Ford, cel mai mare și scump din lume VIDEO
USS Gerald R Ford, cel mai avansat portavion al SUA, a plecat luni în prima sa călătorie în Oceanul Atlantic, unde va efectua exerciții, având la bord un grup de luptă NATO.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.