Bucurii simple

Publicat în Dilema Veche nr. 253 din 22 Dec 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Cînd am ajuns, slujba începuse. Ascultăm cu atenţie cuvintele preotului pînă cînd scîrţîitul uşii de la intrare întrerupe firul poveştilor biblice. În biserică intră un tînăr. Îşi face uşor loc printre oameni, atent, ca să nu deranjeze pe nimeni, îşi dă jos sacul pe care îl purta pe umăr, se aşază în faţa unei icoane, îşi face de trei ori semnul crucii atingînd de fiecare dată pămîntul şi îngenunchează. Îşi scoate de pe mîna stîngă o brăţară cu mătănii şi începe, în surdină, să îngîne o serie de rugăciuni, cîte una pentru fiecare nod. Prind din zbor reacţia unor fete care veniseră la slujbă, vizibil "surprinse" de această scenă. Îşi aruncă priviri contrariate, îşi trag coate discret şi, urmărind cu ochii mari fiecare gest al tînărului, încep să şuşotească: "L-ai văzut?". "Da, dar nu te mai holba aşa. Mă faci să mă simt prost." "Dar este atît de tînăr. Uite cum îşi face cruci peste cruci. O fi student la Teologie?!" "Nu ştiu. Du-te şi întrebă-l, te văd în stare! Te rog, uită-te în altă parte." Între timp, slujba se apropie de final. În faţa altarului, cîteva persoane - bătrîni şi tineri deopotrivă - aşteaptă să le vină rîndul pentru a fi miruiţi. Auzind, fără să vreau, replicile pe care le schimbă, am impresia că toată lumea este prietenă cu toată lumea şi toţi cu preotul bisericii. Se salută respectuos, îşi spun pe nume - vorbindu-şi însă cu dumneavoastră - se întreabă de sănătăte, de nepoţi, de problemele care îi preocupă. Îi vine rîndul unei tinere în braţele căreia moţăia un puşti. "Vă supăraţi dacă nu îi dăm vin? - o întreabă preotul pe mama copilului. Este acru, nu o să-i placă, o să se sperie şi o să înceapă să plîngă. Dar nu vă cunosc, veniţi mai des, este frumos la noi." Un cuplu de tineri din spatele nostru este luat la rost de o doamnă în vîrstă, responsabilă, pesemne, de curăţenia din biserică. Priveşte încruntată bucăţile de ceară care pică pe covor din lumînările lor şi, fără să se ridice de pe scaun, încearcă să le atragă atenţia cu un "Hei, voi cei de colo!" aproape insesizabil. Văzînd că cei doi nu au nici o reacţie, îşi face loc prin mulţime, îi bate pe umăr şi începe să le facă observaţie: "Voi nu vedeţi cum aţi pătat covorul ăsta? Păi, ştiţi voi ce greu se curăţă?". După o serie scurtă de apostrofări, începe să îi coordoneze: "Hai, puneţi-le aici. Ba dincolo. Rezemaţi-le de scaun, nu-i bine. Treceţi pe bucata de plastic - or să mai pice şi altele". Preotul se scuză şi îi roagă să le înţeleagă, explicîndu-le că femeile care au grijă de biserică sînt foarte grijulii în ceea ce priveşte curăţenia. Povesteşte amuzat că şi lui i s-au plîns că ceara din lumînările candelabrului pică pe jos şi pătează covorul. "Am încercat să le explic că avem un candelabru electric şi că lumînările nu sînt naturale, ci doar de ornament, deci nici vorbă de ceară pe covor de la candelabru! De atunci, mi-au mai atras atenţia de cîteva ori, dar nu m-am supărat. Mai rău ar fi fost să nu le pese." Candelabrul, de curînd restaurat, i-a "contariat" - ne povesteşte - pe mulţi dintre enoriaşi. Culorile şi decoraţiile din sticlă, mascate şi înnegrite pînă de curînd de fumul lumînărilor şi de la tămîie, li se păreau acum poate prea stridente şi în nici un caz nu se potriveau cu restul bisericii. Părintele îi aşază pe cei doi tineri căsătoriţi cu faţa spre altar şi începe slujba. Impresionantă, dar parcă puţin apăsată de ideea că lumea în care trăim e mereu în criză de timp. Că duminica e una dintre cele două zile ale săptămînii în care, după cinci zile în urma cărora, de cele mai multe ori, nu prea rămîn decît amintiri monotone, fiecare dintre noi tînjim după un moment de relaxare. Că noua generaţie, poate, nu are oricum răbdare cu cele bisericeşti. Deşi tinerii par atenţi şi implicaţi în ritualul care le era pregătit, ceva din privirile lor trădează faptul că biserica nu le era foarte familiară, că fiecare dintre ei sau împreună fuseseră pînă acum apropiaţi unui alt lăcaş de cult, poate din alt oraş sau dintr-un cătun uitat de lume. Pe una dintre mese, se organizează un mic "festin" pentru cei care îşi serbează ziua de nume. Nu mai lipsesc decît "invitaţii", aşteptaţi pesemne să poftească doar după ce slujba se va fi terminat. În linişte, pentru a nu deranja predica preotului, femeile umplu masa cu prăjituri, fursecuri şi cafea. Slujba se termină repede. Unii pleacă imediat, alţii se strîng în jurul micului "festin". Tînărul din povestea mea plecase de mult, împreună cu comentariile care i-au însoţit venirea. Am plecat şi noi lăsînd în urmă imaginea unei mese simple într-o biserică, mai firească, poate, decît s-ar crede. În definitiv, nu ghiftuiala era intenţia oamenilor, ci bucuria de a fi împreună.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Și dacă nu o să se termine?
Sperăm că celălalt ne va accepta cu toate bandajele noastre.
Zizi și neantul jpeg
Ploi
Eram, se poate spune, invincibilă cu armura asta de plastic: torentele și bulboanele nu mă puteau doborî.
E cool să postești jpeg
Noile adicții ale adolescenților
Sînt aceste nevoi satisfăcute prin adicții? Doar temporar, însă efectele sînt copleșitoare.
p 20 Breugel, Ispitirea Sfintului Anton (detaliu) jpg
Literatură și experiență mistică
Cuvîntul poetic asigura această trecere din „mediul exterior” în „mediul interior”.
foto BTC DV bis jpeg
De ce blîndețea?
E aici ceva din alchimia virtuții la fel de veche ca natura umană.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe lîngă ofertele de serviciu, la mica publicitate apar uneori (ca în ziarul Libertatea de vineri, 24 martie 2023) și oferte matrimoniale: „DOMN București doresc doamnă 70 ani pt. a îi oferi feeria vieții“. De nerefuzat. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Iubirea e testul pentru curaj
Cîteodată, îți dorești atît de mult unele lucruri încît, atunci cînd apar în viața ta, te temi că le-ai inventat chiar tu – credibil, pînă la ultimul detaliu.
Zizi și neantul jpeg
Stradale
Uneori, mai ales cînd e frumos afară, strada e pur și simplu bucurie. Te plimbi și te bucuri, fără să ai vreun motiv anume. Sau avîndu-le, de fapt, pe toate.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce șanse are copilul ăsta?
Probabil că vecina mea deduce doar că ne certăm și e îngrijorată din cauza asta.
E cool să postești jpeg
Simțire fără rațiune
„Azi, rețelele de socializare au impus emoția, în detrimentul rațiunii”
p 20 Minastirea Sfintul Mihail, Kiev WC jpg
Diferite diversităţi religioase
Întîlnirea religiilor cere, chiar mai intens decît politicul, cunoaşterea interlocutorului: cel din faţa ta şi Cel de deasupra tuturor.
Theodor Pallady jpeg
Religia în școală, o veche poveste
După mine, neîncrederea în autorități (partide politice, instituții publice, lideri) s-a transferat și în tabăra seculariștilor anticlericali.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
L-am rugat pe Siri (aplicația cu funcție de „asistent personal”) să-mi spună istoria controversatei aplicații TikTok.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Vreau să mai verific o dată
Încerc să îmi spun, cînd nu dorm de grija tuturor lucrurilor care ar putea merge prost, că este doar o încercare a minții, care vede pericole peste tot, de a mă proteja.
Zizi și neantul jpeg
Parcul Tineretului
Așa am început să ne apropriem teritoriul parcului, colțișor cu colțișor și tufiș cu tufiș, și să nu ne mai temem de el.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Am vrut să scriu
despre sărăcie, dar am scris despre cîrciumi și despre hipsteri
Oameni tineri, relaxați, care par să nu fi muncit o zi în viața lor sau în nici un caz o muncă din asta mai de duzină, numai treburi fine, intelectuale.
p 20 jpg
Sărăcia lucrurilor. Despre felul de a vedea al celor simpli
Cei simpli se află în posesia unui adevăr pe care îl știu și copiii încredințați de ocrotirea părintească: aceea că lumea, în absența lui Dumnezeu, este prea fragilă pentru a putea exista.
E cool să postești jpeg
Violența contra profesorilor
„Violența împotriva profesorilor este în creștere”, titra la sfîrșitul anului trecut și Tagesschau un articol despre un sondaj recent, potrivit căruia „Insultele, intimidarea și atacurile fizice împotriva profesorilor au ajuns să fie la ordinea zilei în multe școli din Germania”.
foto BTC DV bis jpeg
Latina la bacalaureat
Se poate începe cu pasul just și minimal al reintroducerii latinei ca materie de bacalaureat.
p 24 S  Voinescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cîndva în anii ’70, Coreea de Nord a făcut o comandă de o mie de mașini Volvo, pe care nu le-a plătit nici pînă azi. La fiecare șase luni, suedezii le reamintesc să facă plata.
Zizi și neantul jpeg
Mame și mama
Nu mi-a plăcut niciodată prea mult ziua de 8 Martie.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce film revedem astăzi?
Revizionările ne oferă confort emo­țio­nal, ne dau un sentiment de control asupra vieților noastre și ne conectează cu tre­cutul.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Scriitorul – o specie sălbatică
Am prieteni scriitori care îmi zic: lasă, bre, că scriem pentru generațiile viitoare!
p 20 WC jpg
Nimbul după Bizanţ
Ortodoxia ca model de societate – centrat pe viaţa în Biserică, pe liturghie şi monahism – a fost un model viabil în secolele post-bizantine.

Adevarul.ro

image
Regrete printre românii care au trecut la Hidroelectrica. Au fost atrași cu un preț mic, dar situația se schimbă
Cele mai multe contracte expiră în curând, iar oamenii se plâng că nici măcar nu au fost notificați de furnizor.
image
Cronica unei crime cu ucigaș cunoscut. Ancheta a durat 10 ani, deși polițiștii știau cine este făptașul
Autorul unei crime comise în urmă cu 15 ani s-a bucurat de libertate în tot acest timp, cu toate că anchetatorii aveau martori și probe care îl incriminau direct.
image
Alimentul care ar răspândi cancerul în tot corpul: „Are ceva în el care îl face un catalizator puternic“
Autorii studiului sunt de părere că acest lucru ar putea fi combătut prin medicamente sau diete speciale. Însă, pentru asta studiile clinice ar trebui să treacă la subiecți umani.

HIstoria.ro

image
Statul sovietic paralel în România. Rețeaua colonelului Zudov
Prin sintagma „stat sovietic paralel” înțelegem mecanismul clandestin prin care Uniunea Sovietică a instituit controlul total asupra suveranității statului român.
image
Povestea marilor cutremure ce au zguduit spațiul românesc
La mijlocul lunii februarie a acestui an, orașul Târgu Jiu și localitățile învecinate au fost afectate de o serie de cutremure care, deși nu au produs pierderi de vieți omenești sau pagube materiale majore, au stârnit panică în rândul populației.
image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.