Borges, între timp

Publicat în Dilema Veche nr. 136 din 1 Sep 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Ne surprinde nepăsarea "ciber-elitelor" contemporane faţă de posteritatea lui Jorge Luis Borges. Marele orb, noul Homer, argentinianul acesta eurocentric ar fi trebuit să fie adulat ca maestru al ficţiunii antisistem. Nu e de dreapta, nici de stînga. Nu e cruciat al restaurării vechiului regim, dar nici fanatic al nihilismului. Geometru de fagure, Borges pare să anticipeze "intelectualul virtual" din era culturii digitale. După apariţia volumelor sale de proză fantastică, Eseurile lui Borges, editate acum la Polirom (2006), ne facilitează reîntîlnirea cu geniul combinatoriu, dar şi cu nostalgia "trecutului indestructibil", pe care autorul îl contemplă printr-o plasă de referinţe întreţesute cabalistic. Incitantă se dovedeşte lectura mai cu seamă prin capacitatea "hipertextului" borgesian de a genera simultaneităţi valorice în comuniune cu figurile unui panteon atemporal. Felul în care Borges citeşte - susţinînd că reciteşte fără pauze - respiră ludic un soi de impostură calculată. Cecitatea sa "omniscientă" ambiţionează să imite privirea lui Dumnezeu asupra umanităţii judecate din afara timpului. Borges rămîne virtuosul memoriei articulate din iluminări secvenţiale. Dacă analizezi economia citatului, observi că erudiţia lui serveşte, în definitiv, tactica de a perpetua promisiunea unei amintiri revelatoare. Oricum, căutarea e mai importantă decît rezultatul, sugestia hermeneutică, mai persuasivă decît structura, aşa cum nuanţa contează mai mult decît ansamblul. Repede spus, Borges e credinciosul fără doctrină, misticul fără patrie, adeptul fără cauză. El visează să-şi supravieţuiască numai ca funcţie cognitivă (sau "particulă" conştientă) în resurecţia obştească a spiritelor alese. Se declară obosit de el însuşi, de capcana celebrităţii dezabuzate, de poza atîtor mistificări, pe cît de respingătoare la nivel social, pe atît de expresive în spaţiul imaginar, dar cu atît mai autentic, al bibliotecii. Poetica sa heraclitiană - potrivit căreia scriitorii îşi creează precursorii şi orice lectură comportă invenţia permanentă a textului vizitat - îi permite să postuleze axialitatea faptului religios fără să adere la vreo dogmă: unicul său ataşament îmbrăţişează delirul sistematizat al lui Emmanuel Swedenborg (1688-1772), teozoful post-lutheran în ochii căruia inteligenţa funcţionează ca indispensabilă condiţie a mîntuirii. Suedezul e un alter ego borgesian: asemenea multor învăţaţi din veacul XVIII - aflaţi în răspăr cu matematicile pascaliene - el face arheologia cunoaşterii alchimice (Opera philosophica et mineralia), pregătind, prin himere de o impecabilă aparenţă ştiinţifică, neognosticismul romantic, oniromanţia psihanalizei jungiene şi, pentru a spune astfel, moda Scripturilor alternative. "Istoria universală este, probabil, istoria cîtorva metafore" - notează Borges - răsfăţîndu-ne cu metafizica lui diletantă, din care nu lipsesc stagnarea eleată, caleidoscopul nominalist, dubiul cartezian şi fiorul poliţist al enigmei cosmice. Nicăieri n-am mai întîlnit o asemenea lucidă participare la Marele Cod - trăit ca loterie a semnificaţiilor. Oglinzi baroce, realism magic, pasiune a gîndirii analitice, paradox vertiginos şi frigid extaz al clasicităţii, nici o tehnică intelectuală nu pare mai subtilă (adică mai complexă) decît arta borgesiană de a viola "sfera" necircumscrisă a intimităţii lui Dumnezeu. Atenian exilat la Ierusalim, Borges "se preface în continuare că nu este orb"... Şi-ar fi dorit epopteia eleusină, mulţumindu-se finalmente cu patosul unui Iov strecurat, fraudulos, într-un dialog platonician. După nesfîrşite sforţări consacrate "respingerii timpului", Borges se supune duratei prin care "ni se dă totul, dar în mod treptat". De aceea - se confesa el în 1978 - problema timpului este problema noastră. Cine sînt eu? Cine este fiecare dintre noi? Cine sîntem? S-ar putea să aflăm cîndva acest lucru. S-ar putea să nu aflăm. Dar între timp - aşa cum a spus Sfîntul Augustin - "sufletul meu arde, fiindcă vreau să ştiu".

Cea mai bună parte din noi jpeg
Și dacă nu o să se termine?
Sperăm că celălalt ne va accepta cu toate bandajele noastre.
Zizi și neantul jpeg
Ploi
Eram, se poate spune, invincibilă cu armura asta de plastic: torentele și bulboanele nu mă puteau doborî.
E cool să postești jpeg
Noile adicții ale adolescenților
Sînt aceste nevoi satisfăcute prin adicții? Doar temporar, însă efectele sînt copleșitoare.
p 20 Breugel, Ispitirea Sfintului Anton (detaliu) jpg
Literatură și experiență mistică
Cuvîntul poetic asigura această trecere din „mediul exterior” în „mediul interior”.
foto BTC DV bis jpeg
De ce blîndețea?
E aici ceva din alchimia virtuții la fel de veche ca natura umană.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe lîngă ofertele de serviciu, la mica publicitate apar uneori (ca în ziarul Libertatea de vineri, 24 martie 2023) și oferte matrimoniale: „DOMN București doresc doamnă 70 ani pt. a îi oferi feeria vieții“. De nerefuzat. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Iubirea e testul pentru curaj
Cîteodată, îți dorești atît de mult unele lucruri încît, atunci cînd apar în viața ta, te temi că le-ai inventat chiar tu – credibil, pînă la ultimul detaliu.
Zizi și neantul jpeg
Stradale
Uneori, mai ales cînd e frumos afară, strada e pur și simplu bucurie. Te plimbi și te bucuri, fără să ai vreun motiv anume. Sau avîndu-le, de fapt, pe toate.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce șanse are copilul ăsta?
Probabil că vecina mea deduce doar că ne certăm și e îngrijorată din cauza asta.
E cool să postești jpeg
Simțire fără rațiune
„Azi, rețelele de socializare au impus emoția, în detrimentul rațiunii”
p 20 Minastirea Sfintul Mihail, Kiev WC jpg
Diferite diversităţi religioase
Întîlnirea religiilor cere, chiar mai intens decît politicul, cunoaşterea interlocutorului: cel din faţa ta şi Cel de deasupra tuturor.
Theodor Pallady jpeg
Religia în școală, o veche poveste
După mine, neîncrederea în autorități (partide politice, instituții publice, lideri) s-a transferat și în tabăra seculariștilor anticlericali.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
L-am rugat pe Siri (aplicația cu funcție de „asistent personal”) să-mi spună istoria controversatei aplicații TikTok.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Vreau să mai verific o dată
Încerc să îmi spun, cînd nu dorm de grija tuturor lucrurilor care ar putea merge prost, că este doar o încercare a minții, care vede pericole peste tot, de a mă proteja.
Zizi și neantul jpeg
Parcul Tineretului
Așa am început să ne apropriem teritoriul parcului, colțișor cu colțișor și tufiș cu tufiș, și să nu ne mai temem de el.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Am vrut să scriu
despre sărăcie, dar am scris despre cîrciumi și despre hipsteri
Oameni tineri, relaxați, care par să nu fi muncit o zi în viața lor sau în nici un caz o muncă din asta mai de duzină, numai treburi fine, intelectuale.
p 20 jpg
Sărăcia lucrurilor. Despre felul de a vedea al celor simpli
Cei simpli se află în posesia unui adevăr pe care îl știu și copiii încredințați de ocrotirea părintească: aceea că lumea, în absența lui Dumnezeu, este prea fragilă pentru a putea exista.
E cool să postești jpeg
Violența contra profesorilor
„Violența împotriva profesorilor este în creștere”, titra la sfîrșitul anului trecut și Tagesschau un articol despre un sondaj recent, potrivit căruia „Insultele, intimidarea și atacurile fizice împotriva profesorilor au ajuns să fie la ordinea zilei în multe școli din Germania”.
foto BTC DV bis jpeg
Latina la bacalaureat
Se poate începe cu pasul just și minimal al reintroducerii latinei ca materie de bacalaureat.
p 24 S  Voinescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cîndva în anii ’70, Coreea de Nord a făcut o comandă de o mie de mașini Volvo, pe care nu le-a plătit nici pînă azi. La fiecare șase luni, suedezii le reamintesc să facă plata.
Zizi și neantul jpeg
Mame și mama
Nu mi-a plăcut niciodată prea mult ziua de 8 Martie.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce film revedem astăzi?
Revizionările ne oferă confort emo­țio­nal, ne dau un sentiment de control asupra vieților noastre și ne conectează cu tre­cutul.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Scriitorul – o specie sălbatică
Am prieteni scriitori care îmi zic: lasă, bre, că scriem pentru generațiile viitoare!
p 20 WC jpg
Nimbul după Bizanţ
Ortodoxia ca model de societate – centrat pe viaţa în Biserică, pe liturghie şi monahism – a fost un model viabil în secolele post-bizantine.

Adevarul.ro

image
Regrete printre românii care au trecut la Hidroelectrica. Au fost atrași cu un preț mic, dar situația se schimbă
Cele mai multe contracte expiră în curând, iar oamenii se plâng că nici măcar nu au fost notificați de furnizor.
image
Cronica unei crime cu ucigaș cunoscut. Ancheta a durat 10 ani, deși polițiștii știau cine este făptașul
Autorul unei crime comise în urmă cu 15 ani s-a bucurat de libertate în tot acest timp, cu toate că anchetatorii aveau martori și probe care îl incriminau direct.
image
Alimentul care ar răspândi cancerul în tot corpul: „Are ceva în el care îl face un catalizator puternic“
Autorii studiului sunt de părere că acest lucru ar putea fi combătut prin medicamente sau diete speciale. Însă, pentru asta studiile clinice ar trebui să treacă la subiecți umani.

HIstoria.ro

image
Statul sovietic paralel în România. Rețeaua colonelului Zudov
Prin sintagma „stat sovietic paralel” înțelegem mecanismul clandestin prin care Uniunea Sovietică a instituit controlul total asupra suveranității statului român.
image
Povestea marilor cutremure ce au zguduit spațiul românesc
La mijlocul lunii februarie a acestui an, orașul Târgu Jiu și localitățile învecinate au fost afectate de o serie de cutremure care, deși nu au produs pierderi de vieți omenești sau pagube materiale majore, au stârnit panică în rândul populației.
image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.