Biserica nu tace

Publicat în Dilema Veche nr. 170 din 12 Mai 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

În plin proces de paralizare controlată a statului român, Sinodul ierarhilor ardeleni a ieşit cu un comunicat de presă extrem de judicios. Un text în salutară neconcordanţă cu isteria care umple, din păcate, primul nostru an de apartenenţă "europeană". Sinodul ardelean a dat glas unei BOR altminteri pasive, salvîndu-i astfel onoarea. Spre deosebire de grosul amuţit al Sf. Sinod, ierarhii de la Cluj, Sibiu, Oradea, Maramureş, dimpreună cu episcopii lor vicari, au băgat de seamă că România trece printr-o criză gravă. Au priceput că suspendarea şefului statului, executată de o coaliţie ad hoc, nu e un soi de istorioară amuzantă, numai bună de povesit la un mic şi o bere. Aceşti arhipăstori au înţeles că, dat fiind avizul negativ al Curţii Constituţionale, suspendarea preşedintelui e o manevră politică gratuită şi periculoasă. În comunicat se spune că poporul are dreptul să-şi exprime opţiunea prin referendum şi că majoritatea parlamentară, care a jucat cartea ştiută, nu mai poate fi arbitru: ce se va hotărî pe 19 mai trebuie închis printr-o decizie a Curţii Constituţionale. Sînt convins că "sufletul" demersului a fost, şi de această dată, Î.P.S. Bartolomeu Anania, de la Cluj. Mitropolitul Bartolomeu a fost mereu liber, chiar şi ca deţinut politic. Securitatea l-a închis ca legionar. Legionarii din exil l-au catalogat drept agent al Guvernului. A urcat şi a căzut. A suferit marginalizarea şi gloria. A scris o operă literară impozantă. Ca episcop, ne-a obişnuit cu pastorale memorabile, iniţiative dinamice, gesturi de mare demnitate eclezială şi decizii ferme, chiar dacă situate în răspăr cu majoritatea conformistă de pe băncile Sfîntului Sinod. La 85 de ani, ÎPS Bartolomeu continuă să fie un om demn, care îşi îndeplineşte misiunea spirituală fără micimi oportuniste şi veşnice schimbări de macaz. Merituoşi sînt şi ceilalţi ierarhi ardeleni, pentru că şi-au urmat colegul, ca pe un respectat primus inter pares. Împreună, ei ne arată că funcţia profetică a Bisericii nu a fost lichidată, aşa cum vor fi crezut mulţi dintre noi. De cîte ori îmi aduc aminte de anii ’90, mă doare încă faptul că numai Biserica Romano-Catolică a protestat vehement împotriva începutului de război civil provocat prin ceea ce stadiul "tranziţiei" a reţinut sub odioasa denumire de "mineriadă". E normal, e just ca Bisericile să nu trăiască în afara societăţii ori să-şi imagineze că o domină, de la altitudinea vreunui norişor angelic. E firesc să vezi conştiinţa creştină manifestîndu-se precum "sarea pămîntului", aceea care dă gust vieţii, de la viaţa persoanei, pînă la viaţa comunităţii. E corect ca Biserica, dacă tot vrea să fie "a neamului", să reacţioneze la orice derapaj major în existenţa cetăţii. Nu printr-o poziţie partizană, dubios politizată, ci printr-o judecată limpede asupra minciunii şi adevărului, printr-o departajare onestă între dreptate şi nedreptate. Adversarii preşedintelui au sărit ca arşi cînd au citit comunicatul de care vorbesc aici. Li s-a părut că el înclină şi mai mult balanţa în defavoarea lor, bine ştiindu-se că poziţia ierarhiei e ascultată de "poporul dreptcredincios". L-am auzit chiar pe un fost comunist, de pe la Scînteia, folosindu-şi imunitatea parlamentară pentru a vitupera împotriva lui "popa Anania", vinovat, iată, de păcatul rostirii. Spre deosebire de fostul slujbaş al organului PCR, eu unul nu mă tem de judecata Bisericii. Pentru că ştiu că, din două una: dacă voi susţine ceva nedrept, reacţia Bisericii mă va face să reflectez şi să-mi schimb, poate, opinia greşită. Iar de voi susţine o cauză dreaptă, utilă binelui comun, nu voi putea găsi în glasul Bisericii o stavilă, ci, dimpotrivă, o binevenită încurajare. Agenda relaţiilor dintre BOR şi societatea românească e, din păcate, plină de întîlniri ratate. Dar dacă ea îşi face auzită vocea măcar în asemenea clipe de dramatism haotizat şi penibilă restauraţie, tot se cheamă că mai avem o speranţă. E bine să nu o stingem.

Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.
Jilava Prison jpg
Răutatea și contextul de viață
Oamenii vinovați de ceva rău, cîți or fi ei, provin adeseori din rîndul celor buni.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Labirintul din tufișuri de tuia și-a deschis porțile pentru 78 de nudiști.
Zizi și neantul jpeg
Mentalități din alt film
Avem, oarecum, un obraz mai gros, ne-am învățat, de nevoie, să fim mai puțin sensibili în momente în care, de fapt, ar trebui să fim.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
M-aș muta din București, dar unde?
Mereu am urît cumva Bucureștiul, deși m-am străduit să-l iubesc, iar în ultimii ani, de cînd nu se întrevede nici o schimbare, l-am urît mai mult decît oricînd.
p 19 WC jpg
Ordinea morală a lumii
Ne place sau nu, chiar există și femei care nu vor să aibă copii. Ce se întîmplă dacă le obligi să ducă sarcina la termen și să dea naștere unui copil pe care nu-l doresc?
p 20 jpg jpg
„Cîntarea Cîntărilor” și tandrețea interpretării
În mijlocul unei istorii a poporului lui Dumnezeu aspru judecată, cu căderi și ridicări neîncetate, cu plîngeri și strigăte de speranță, pocăință, credință neclintită și întunecate lepădări stă un cîntec de dragoste care lovește pe cititor chiar în creștetul sufletului și al cărnii.

Adevarul.ro

image
Bătaie generală la Untold, în faţa scenei la concertul lui David Guetta VIDEO
În cea de-a treia zi a Festivalului Untold, când au fost prezente peste 95.000 de persoane din peste 100 de ţări ale lumii, a izbucnit o bătaie între mai mulţi tineri, în timpul concertului lui David Guetta. Filmarea a devenit virală pe Internet.
image
Pericolul frumos „ambalat“ care îi transformă pe tineri în victime. „Inima lor ajunge ca la 80-90 de ani“
Vârsta pacienţilor la care medicii au ajuns să trateze accidentul vascular cerebral sau infarctul miocardic acut a scăzut dramatic în ultimii ani. Produsele foarte populare printre tineri, consumate de la vârste mici, duc la un astfel de deznodământ.
image
Luptă contracronometru pentru a salva balena beluga blocată în râul Sena. Mamiferul refuză hrana VIDEO
Oficialii francezi încearcă cu disperare să salveze o balenă beluga blocată în râul Sena, cu o injecţie cu vitamine pentru a-i stimula apetitul. Observatorii ştiinţifici spun că balena pare să fie vizibil subnutrită, iar salvatorii speră totuşi să o ajute să-şi recapete apetitul şi energia necesară pentru a se întoarce pe mare.

HIstoria.ro

image
„Răceala diplomatică” dintre Bulgaria și România
Per ansamblu, climatul diplomatic de la sfârșit de secol XIX poate fi definit ca fiind „destins”. O dovadă o constituie și vizita lui Carol I, însoțit de fruntașul liberal D. A. Sturdza (un adept al Triplei Alianțe), la Sankt Petersburg, în iulie 1898, unde s-a bucurat de o foarte bună primire.
image
Dacia romană, o provincie puternic militarizată
Distribuţia armatei în interiorul teritoriului provinciei Dacia a servit scopului strategic principal al acestei provincii, şi anume de a separa şi supraveghea neamuri „barbare” care erau potenţial periculoase, în special dacă se aliau între ele contra Romei, cum au fost în special sarmaţii iazigi.
image
Stalin îl întreabă pe Jukov dacă va putea apăra Moscova
Îngrijorat de înaintarea germanilor și de cucerirea Solnechnogorsk (23 noiembrie 1941), Stalin l-a întrebat pe Jukov dacă va putea menține Moscova. Jukov a răspuns afirmativ, cu condiția trimiterii a încă două armate și furnizării a 200 de tancuri, dar Stalin a replicat că nu mai existau tancuri.