Benedict al XVI-lea

Publicat în Dilema Veche nr. 980 din 19 ianuarie – 25 ianuarie 2023
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg

Marile opere – literare, filosofice, teologice – au sunetul lor inconfundabil, ca un ritm interior, obținut uneori de la început, alteori construit și confirmat pe parcurs. În momente de grație, pot apărea – cu claritatea unei epifanii aproape incomunicabile – convergențe cu muzica. Aș îndrăzni să spun – fără să știu dacă nu a fost deja spus – că teologia lui Benedict al XVI-lea are ceva mozartian, după cum opera lui Hans Urs von Balthasar e mai aproape de Bach, iar Henri de Lubac ar fi un Brahms în teologie, recapitulativ și integrator. Îmi dau prea bine seama de limita acestor analogii, însă nu cred că Benedict al XVI-lea ar fi fost rezervat față de o astfel de apropiere. I-am ales pe cei doi confrați ai săi din secolul al XX-lea pentru că în ultima carte de convorbiri, publicată în 2016, i-a ales el însuși, mărturisind că nu se considera nici la fel de erudit, nici la fel de harnic ca cei doi, dintre care unul îi fusese ca un maestru și deschizător de drumuri, iar celălalt prieten, deși nu se tutuiau. Dar ceea ce mi se pare mai important în evocările pe care Papa emerit le făcea de dincolo de capătul vieții sale publice e că împreună cu aceștia și cu alți teologi a fost, de fapt, interpretul aceleiași muzici. E aici, în această lapidară privire retrospectivă, un simț extraordinar de viu al colegialității în vastul cîmp al teologiei, de unde el fusese ales, ca „smerit lucrător”, să devină Papă.  

Odată, în primii ani ai pontificatului, a răspuns liber unui tînăr de douăzeci de ani, care îl întrebase despre cum a ajuns la vocația sacerdotală: a început prin a recunoaște că era un cu totul alt context istoric și eclezial, dar că, în esență, a fost vorba despre descoperirea frumuseții liturghiei și apoi a teologiei, și că nu au lipsit nici întrebările, conștient fiind că nu e suficient să-ți placă teologia pentru a putea fi realmente preot. N-a avut perioade de „convertire”, ci un parcurs cu sine însuși și cu ceilalți ca să ajute la lucrarea pe care, de fapt, o împlinește Dumnezeu în istorie. Dacă cineva revede acest fragment, ușor accesibil online, nu poate să nu constate ritmul, construcția muzicală a răspunsului, făcută cu o excepțională discreție. Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii. Nu cred să fi asistat pînă atunci la o intensitate mai mare a emoției colective care vibra în jurul lui, printre preoți, ca de altfel printre toți cei care urmăreau cu respirația parcă suspendată o liturghie penitențială. Era ultima lui ceremonie papală, pe care a condus-o cu acel amestec de fragilitate a vîrstei și sobrietate a conștiinței aflate în fața Celui de dincolo de preaomeneștile șovăiri. Îmi părea că a primit aplauzele finale îndelungate ca pe o îmbrățișare tîrzie, poate prea tîrzie, cu împăcarea și reținerea celui care era convins de justețea deciziei sale.

Benedict al XVI-lea ar fi putut rămîne numai Joseph Ratzinger în istoria teologiei și a Bisericii Catolice. Era deja un autor clasic. Cărțile sale cunoscuseră tiraje impresionante, opera îi era studiată și dezbătută. Era părintele noului Catehism, pe care îl dorise marele său prieten, Ioan Paul al II-lea. I-a fost însă dat privilegiul supremei răspunderi, laolaltă cu înfruntarea dureroasă a unor reale probleme și acerbe neînțelegeri. Dacă privim cu atenție, vom vedea cum, în orizontul credinței, viața sa s-a transformat treptat într-o parabolă: de la tînărul profesor german, care dorea înnoirea propriei Biserici, la prefectul acelui organism roman însărcinat cu rigoarea credinței și apoi la primul Papă care se retrage, după Celestin al V-lea. Cel care pornise în prima tinerețe de la o anumită rezervă față de Roma avea să ajungă în locul propriu-zis al autorității și al balanței între vechi și nou. Și așa se și vedea, cu impecabilă luciditate, făcînd experiența propriei posterități: între ceea ce s-a încheiat și ceea ce s-a deschis deja. Nu ca moment de tranziție, ci ca mărturie a faptului că, în Biserică, vechiul și noul au alte sensuri decît cele ale simplei succedări în timp: noutatea nu e a interpretului, ci a muzicii care va fi nouă pentru cei care încă nu s-au născut.

Bogdan Tătaru-Cazaban este cercetător în istoria religiilor. A publicat recent Inteligența inimii. Schițe pentru un portret al virtuții (Editura Spandugino, 2021).

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.