„Atenţie, cad îngeri”

Publicat în Dilema Veche nr. 919 din 18 – 24 noiembrie 2021
„Atenţie, cad îngeri” jpeg

Prin 1970 asta era afişat, se spune, la Veneţia, în portalul bisericii Santa Maria della Salute. Eva căzuse deja, la 4 noiembrie 1966. Înălţate pe cununa cupolei, statuile din piatra albă de Istria erau grav atacate de timp, de intemperii, de poluare; ameninţau cu dislocarea. Tije metalice, ascunse privirii, le ancorau masele masive, le menţineau vizual într-o eterică plutire. Dar şi fiarele roseseră piatra, o mîncaseră. Trecătorul neatent risca să aibă un contact brutal, nemeritat, cu lumea angelică.

Încoronată de puternice volute baroce – pe care localnicii îşi permit să le numească urechi (şi încă mari: orecchioni) –, biserica de la capătul Marelui Canal e, se ştie, o marcă a Veneţiei. O mulţime de pictori – de la Canaletto şi Francesco Guardi pînă la William Turner şi Claude Monet – i-au zugrăvit masa ondulatorie, amplă, vibrantă, tocmai potrivită să răspundă faldurilor lichide  care o înconjoară. Vastă, protectoare, majestuoasă, încununată asemenea Fecioarei căreia îi este închinată, biserica a fost înălţată de veneţieni ca apărătoare împotriva ciumei. Între 1630 şi 1631, epidemia care se întinsese în nordul Italiei a ucis a treia parte dintre locuitori. Avea să fie ultimul val al bolii îndurat de cetate. În vara lui 1630, Senatul a hotărît ridicarea bisericii, a cărei construcţie va începe în anul următor. Baldassare Longhena, autorul acestei mase arhitectonice uimitor de coerente în baroca ei complicaţie, a lucrat aici cincizeci de ani. Santa Maria della Salute nu pare un edificiu, ci o sculptură, un imens bloc de piatră adînc modelat. Cupolele ei dialoghează cu cele, de peste Canal, ale bazilicii San Marco, capelă a Palatului Dogilor şi biserică a Republicii. Longhena a murit cu cinci ani înainte de consacrarea bisericii, petrecută la 9 noiembrie 1687.

De-a lungul secolelor, veneţienii nu au uitat teribila epidemie. Un tablou al lui Francesco Guardi aflat la Luvru, datat 1766-1770, figurează procesiunea anuală, în frunte cu Dogele, din ziua de 21 noiembrie. E data cînd se comemorează stingerea epidemiei, iar statul şi cetăţenii aduc mulţumiri Fecioarei. Pe fundalul unui mare cer vînăt lucitor, Santa Maria della Salute apare ca un munte neclintit, ale cărei poale sînt îmbrăţişate de pe ape de masa ambarcaţiunilor, de mulţimea compactă a credincioşilor.

Cu două secole şi ceva înainte, Piero della Francesca pictase o faimoasă Madonna della Misericordia. Severă, impunătoare, hieratică, Fecioara îşi întinde braţele pentru a-i cuprinde sub arcul mantiei sale pe rugători. În tabloul lui Guardi, Santa Maria della Salute pare analogonul arhitectonic al acelei imagini. În descensiunea ritmată a planurilor şi maselor lui, edificiul arată ca o hlamidă de piatră, ca o prezenţă a Fecioarei desfăşurîndu-şi faldurile protecţiei asupra cetăţii. Cu pietatea fastuoasă, cu arta, cu spectacolul în care erau atît de meşteri, veneţienii se adresau Cerului în primejdiile epidemiei şi în revărsările publice, ritualizate, ale recunoştinţei. Alături de Fecioară, un şir de sfinţi au fost, de-a lungul vremii, invocaţi împotriva bolii, celebraţi, ilustraţi într-o imagistică pe care Contrareforma a învolburat-o spre emfază. Cînd Tizian execută comanda oficială Sfîntul Marcu pe tron împreună cu sfinţii Cosma, Damian, Rochus şi Sebastian, el pune în imagine pietatea de stat şi pietatea populară. Dar nu numai pietatea.

Statul veneţian nu uita deloc măsurile practice, politica sanitară, procedurile medicale împotriva valurilor bolii. Tabloul lui Tizian din 1509-1510 e o piesă de virtuozitate picturală şi de virtuozitate ideologică. În axul imaginii, Sîntul Marcu întronat – metaforă a autorităţii statului veneţian – prezidează de la înălţime grupul celor patru sfinţi: de o parte sfinţii Cosma şi Damian, „doctori fără de arginţi”, de cealaltă parte taumaturgii, sfîntul Rochus, vindecător al ciumei, şi sfîntul Sebastian, apărător împotriva ei. Dispoziţia personajelor indică limpede rolul Republicii de garant al sănătăţii publice pe calea medicinei şi a credinţei.

Încă de la sfîrşitul secolului al XIV-lea, Veneţia, alături de alte state italiene, instituiseră „carantina” pentru a împiedica răspîndirea unor molime aduse de călători. Navigatorii şi corăbiile bănuiţi că ar putea fi purtători de boală erau izolaţi, timp de patruzeci de zile, pe o insulă din preajma oraşului. Se socotea, potrivit teoriei hipocratice, că în acest interval se poate declara o boală infecţioasă, pe cînd ceea ce depăşeşte termenul indică o boală cronică. În 1468, Republica Veneţiei construise deja pe acea insulă un Lazzaretto Nuovo, destinat carantinei suspecţilor interni şi externi. În Lazzaretto Vecchio, aproape de Lido, erau tratate, în schimb, cazurile declarate de ciumă. La sfîrşitul secolului al XVI-lea, Lazaretul Nou era o instalaţie amplă, cu vreo sută de încăperi pentru cei izolaţi, cu mari hangare unde erau depozitate mărfurile şi chiar corăbiile dezasamblate. Şi unii, şi celelalte erau decontaminaţi cu metodele vremii; se foloseau mai ales  fumigaţiile cu plante dezinfectante şi oţetul. În 1576, potrivit istoriografului Francesco Sansovino, Lazaretul Nou, încununat de înaltele coşuri specific veneţiene, semăna de departe cu un castel. Supravegheat zilnic cu stricteţe de provveditori alla sanità, era cel mai mare edificiu public după Corderie şi Arsenal.

În 1980, Direcţia de cultură a Primăriei veneţiene a organizat în Palatul Dogilor importanta expoziţie Venezia e la peste, 1340-1797 (prezentare de Jean-Claude Hocquet în Annales, Économies, sociétés, civilisations, 3/1981). Catalogul însoţitor a cuprins contribuţii ştiinţifice, documente, ilustrări ale temei dispuse pe două direcţii: ciuma şi metodele de control al maladiei; reprezentările medicale, politice, artistice, religioase ale bolii. Or, reiese că măsurile mai mult ori mai puţin empirice, dar decise şi perseverente, luate de Republică împotriva ciumei au izbutit în mare măsură. Magistratura alla Sanità, instituită încă din 1459, primise puteri mereu mai mari şi îşi împlinea oficiul atît în privinţa călătorilor, cît şi a cetăţenilor. Avea autoritatea să închidă hanurile, să interzică procesiunile şi adunările care ar fi putut răspîndi boala; făcea anchete sanitare în urma cărora elibera „certificate de sănătate”. Măsurile de precauţie şi lazaretele situate pe toate rutele comerciale ale Veneţiei au constituit o politică sanitară care a protejat oraşul şi toate posesiunile lui de pe uscat şi de pe mare. După 1631, ciuma nu a mai afectat statul veneţian, în pofida revenirii bolii în Europa occidentală şi în Imperiul Otoman.

La Veneţia, medicina şi pietatea, guvernarea şi credinţa, statul şi Biserica au colaborat aşadar pentru sănătatea întregii comunităţi. Ce sugestii pentru astăzi, cînd statul e laic, iar Biserica un important actor spiritual şi public? Probabil, din partea statului, o mai strictă aplicare a politicii sanitare; din partea Bisericii, o mai explicită susţinere a acestei politici.

Cît despre Santa Maria della Salute şi statuile care îi fac cunună, ele sînt obiectul unei restaurări atente, îndelungate. Îngerii nu mai riscă să cadă...

Anca Manolescu este cercetător în domeniul antropologiei religioase.

Foto: Santa Maria della Salute (wikimedia commons)

Zizi și neantul jpeg
Sistem și libertate
Am crescut într-o lume în care ceea ce astăzi considerăm nevoi de bază erau, pe la sfîrșit de ani ’70 și început de ani ’80, privite drept suprastructuri. Răsfățuri.
liceul sf sava bucuresti jpeg
Liceul avea coloane
Revederea colegilor și profesorilor dragi mi-a dat sentimentul mîngîietor că lucrurile ar putea deveni la fel de bune pe cît ni le imaginam noi în 1992.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce nu-s românii ca francezii?
Cartea și bagheta mi s-au părut două lucruri indispensabile în Franța.
p 19 Sylvie Germain WC jpg
Sindromul Șarikov
Nu este vorba doar despre o lipsă de educație, ci și despre voluptatea unei agresivități manifestate zi de zi, pe rețelele de socializare, care au devenit nu doar un spațiu bun pentru defularea nervilor, ci gazdă generoasă acestei forme josnice de violență.
p 20 Gustave Thibon jpg
O lumină asupra imediatului
Pentru Putin şi adepţii lui, persoanele, fie ele ucrainene ori ruse, civili ori combatanţi, sînt nimic.
Theodor Pallady jpeg
Scopul meu ești Tu
Un adevărat apostol al dialogului, un maestru al incluziunii și un campion discret al cercetării Celuilalt, cu sau fără majusculă.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Poliția din Cehia este în căutarea unui hoț care are obiceiul să intre prin case, fără a se sinchisi de prezența locatarilor. Se spune că se uită la aceștia în timp ce dorm.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (II)
Dar poate că mai mult decît plimbarea în sine conta acel „împreună”.
p 19 jpg
Cultul virginității
Ideea că virginitatea fizică atestă puritatea și inocența depășește granițele religioase, devenind un construct social și ipocrit prin care unei femei i se anulează calitățile morale în favoarea celor fizice, ajungînd să fie prețuită mai degrabă integritatea trupului decît mintea și sufletul.
p 20 San Filippo Neri WC jpg
Despre creștinism și veselie
Multe dintre textele clasice ale creștinismului dovedesc o relație încordată pe care Sfinții Părinți o întrețineau cu rîsul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Migdalul lui Origen
Editat, tradus, redescoperit în bogăția și autenticitatea sa în ultimul secol, Origen revine de fiecare dată în atenția cititorilor cu o înnoită putere de atracție.
Zizi și neantul jpeg
Dacia roșie
Era o oază, într-o vreme în care lucrurile se degradau pe zi ce trecea: la cantina de acolo se putea mînca bine și ieftin, ba chiar și cumpărai una-alta pentru acasă, uneori.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La Galați, o candidată a fost surprinsă în timp ce încerca să fraudeze examenul de bacalaureat cu un pix-telefon. Avea 45 de ani și era absolventă a unui liceu particular, la frecvenţă redusă.
41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.

Adevarul.ro

image
Şofer omorât în bătaie la Bacău pentru că a atins din greşeală cu maşina oglinda unei dubiţe
O crimă înfiorătoare a avut loc miercuri seara pe o stradă în Bacău, după o acroşare în trafic şi un scurt scandal. Doi bărbaţi au fost deja reţinuţi, după ce victima a fost găsită pe asfalt, fără suflare.
image
O actriţă româncă adoptată de un cuplu britanic şi-a revăzut mama la 34 de ani după ce a fost lăsată într-un orfelinat
O actriţă foarte apreciată în Marea Britanie şi fostă prezentatoare la BBC Radio York şi BBC Country File Live, Adriana Ionică are o poveste de viaţă tulburătoare şi demnă de un film.
image
SARS-CoV-2 continuă să facă „pui“. Ultimul este şi cel mai infecţios
Noua subvariantă BA 2.75 a coronavirusului este de cinci ori mai infecţioasă decât varianta Omicron şi provoacă deja îngrijorări în rândul specialiştilor independenţi.

HIstoria.ro

image
Cine a detonat „Butoiul cu pulbere al Europei” la începutul secolului XX?
După Războiul franco-prusac, ultima mare confruntare a secolului XIX, Europa occidentală și centrală se bucurau de La Belle Époque, o perioadă de pace, stabilitate și creștere economică și culturală, care se va sfârși odată cu începerea Primului Război Mondial.
image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.