Ars amandi, în versiunea lui Stendhal

Publicat în Dilema Veche nr. 968 din 27 octombrie – 2 noiembrie 2022
Theodor Pallady jpeg

Ni-l amintim pe Marie-Henri Beyle, ceva mai cunoscut sub pseudonimul Stendhal (1783-1842). A trăit între oroarea Revoluției iacobine și escapada militaristă a lui Napoleon, între Italia și Franța, între burghezia mică din care provenea și aristocrația decadentă pe care a frecventat-o, între diplomație și indigență: un om neașezat, mereu pe drumuri, tenace și sec, aproape la fel de urît precum Schopenhaeuer și mai seducător decît Casanova, deștept pînă dincolo de cinismul moralizator al Marelui Secol, umanist dezvrăjit, romancier de sub mantaua căruia avea să răsară mai toată proza franceză din a doua jumătate a veacului al XIX-lea și, evident, autor canonizat postum, de vreme ce patria sa, scăldată odinioară în geniu, n-a rămas datoare marilor umbre. Nimeni nu l-a întrecut în exercițiile spadasine și în cele de explorare a psihologiei umane, pe care a tratat-o ca pe un material obiectiv, cu pasiunea comparatistă a istoricului deopotrivă amator de fresce și mărunțișuri de budoar. 

Mi-au plăcut mereu în scriitura lui Stendhal stilul contondent, succint și fragmentar, atmosfera de farmacie medievală și erudiția chițibușară, brutal anecdotică, deși fiecare dintre aluziile sale la miriadele de amănunte ale trecutului participă la o strategie reacționară, abil deghizată sub masca dezinvoltă a unui spirit modern. Pentru autorul Mînăstirii din Parma, Europa există, desigur, însă doar ca mozaic cu piese etanșe de națiuni contrapuse: nu se întrevede un ethos continental, ci mai curînd o colecție de apucături și tropisme provinciale, demne de cărbunele aspru al caricaturilor unui Daumier sau de gravurile satirice ale lui Hogarth: să nu uităm că prima lui ambiție a fost aceea de a scrie comedii! Prin urmare, toate demersurile sale estetice – în căutarea unei doctrine a fericirii – degajă parcă o notă de sublim degradat în grotesc, de cavalerism bufon și de fiziologism trepidant. 

În azilul nostru postmodern, lumea obișnuită (cu superficialitatea & reducționismul) nu-l prea mai citește azi pe imensul prozator francez, deși „sindromul lui Stendhal” e pe buzele multora, fie că înțeleg sau nu că „apoplexia” provocată de frumusețea absolută a Italiei simbolizează, printr-o retortă psihanalitică, doliul semi-incestuos pe care Stendhal l-a purtat neîncetat după moartea prematură a mamei sale. Italia aceasta matriarhală, copleșitor de voluptuoasă și pudic inaccesibilă, i-a fost mai mult decît o țară adoptivă, devenind pentru el locul jubilației romantice, al extazului curent și al fantasmelor ilicite din care și-a țesut opera. 

În De l’amour, Stendhal ilustrează cel mai fidel metoda consacrată: elogiul Grandorii realizat cu mijloacele reportajului de moravuri. Scriitorul notează nume, situații, senzații, formulează judecăți de valoare, citează, adnotează, de parcă ar fi deja nemuritor. Nu-l preocupă, s-ar spune, cititorii de peste decenii sau secole, pentru că se simte contemporan cu natura umană imuabilă. Se vrea sapiențial, aforistic, practică generalizarea – pe căprării naționale, francezii, germanii, englezii, italienii, georgienii etc. – și merge, pe urmele lui Cuvier, către o clasificare a speciilor amoroase, fără să uite că „natura i-a dăruit Nordului forța și Sudului, spiritul”. Din călimara acestui admirator al lui Shakespeare, care-i citise mai asiduu pe Horațiu și Ovidiu decît pe Pascal sau Bossuet, iese mereu drăcușorul deziluziei savuroase, ca în acest pasaj „naturalistic”, dedicat fenomenului de cristalizare a sentimentului erotic: „Familiaritatea exagerată poate distruge cristalizarea. O fermecătoare jună de 16 ani s-a îndrăgostit de un tînăr de aceeași vîrstă, care-i trecea seară de seară pe sub ferestre, spre căderea nopții. Mama acesteia îl invită să petreacă împreună opt zile la țară. Admit că remediul era cam frust, însă fetișcana avea un suflet romanțios, iar băietanul se dovedea cam banal, așa că, după primele trei zile, ea a început să-l  disprețuiască”. 

Ca să-l redescoperi tihnit pe Stendhal trebuie să-ți placă edițiile lui din colecția Folio Classique (Gallimard) și să practici obiceiul de a zăbovi prin cafenele, cu un stilou fluent și un carnețel Moleskine. Nu e deci imposibil...

Cea mai bună parte din noi jpeg
Promite-mi doar ce poți
„Pot să-ți promit că voi fi atent, că voi încerca să nu greșesc, dar nu pot să-ți promit că o să mă fac bine”.
Zizi și neantul jpeg
Alte stradale
Dar astăzi strada, în general, a devenit mai agresivă. Poate la fel de plină ca-n anii ’90, dar într-un alt mod.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Două kilograme și jumătate și alte cugetări
Este un text despre lipsa de acceptare a bolii și a morții.
E cool să postești jpeg
Cum inventezi mîndria națională
Ne iubim, așadar, compatrioții? Ne simțim bine în România? Sîntem mulțumiți cu traiul nostru?
p 20 WC jpg
Din ce sînt alcătuite viețile noastre?
Altfel, lumea nu este locuită nici de păcătoși iremediabili, nici de creștini perfecți. Intervalul este numele metafizic al obișnuitului pe care îl locuim.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Marele Premiu pentru filosofie al Academiei Franceze
Anca Vasiliu a contribuit constant la crearea punților dintre cultura care a primit-o și i-a recunoscut totodată expresivitatea stilistică a scrierilor sale
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Gino a intrat în Cartea Recordurilor ca fiind cel mai bătrîn cîine din lume: are 22 de ani și încă se ține bine.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Biroul meu de astăzi e același
Mă întreb tot mai des dacă, în loc să devină o gazdă pentru o viață mai bună, lumea nu s-a transformat cumva într-un birou universal în care ești mereu de găsit.
Zizi și neantul jpeg
Diverse, stradale…
Omniprezenți, pe vremea de atunci, în orele de lucru, erau cerșetorii și cei care sufereau de boli psihice.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce trăiesc nemții cîte o sută de ani, sănătoși și întregi la cap?
Pentru mine, Berlinul este orașul cel mai bine organizat, ca infrastructură și ca tot, dar în care te simți cel mai liber.
E cool să postești jpeg
Unde-i tocmeală mai e păsuire?
„Pot rezista la orice, mai puțin tentației”.
p 20 WC jpg
Cafea sau vin?
La fel ca vinul, cafeaua are, în legendele ei de origine, o întrebuinţare spirituală.
Theodor Pallady jpeg
Energii divine necreate...
Teologia creștină s-a cristalizat în numeroase orizonturi lingvistice, dar ortodoxia a rămas în mare măsură tributară geniului grecesc.
640px Bucharest, Drumul Taberei (16307818580) jpg
Drumul Taberei 2030
Fidel Castro a fost plimbat pe bulevardul Drumul Taberei
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe o dubă destinată livrării unor produse, o adaptare a limbajului telefoanelor „fierbinți“ din anii 2000: „Livrez orice! Ia-mă! Sînt electrică!“
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîi pe culoarul tău
Mi-a luat o jumătate de viață să înțeleg că oamenii nu pot fi înlocuiți și că creativitatea noastră este cea care ne legitimează unicitatea.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și dispariții
Țin minte că pe ultimele le-am văzut cam atunci cînd s-a născut copilul meu. Atunci au fost, la propriu, obiecte de trusou.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
În goana vieții
„Nu juca acel joc la care te obligă un semafor care decide pentru tine cînd e timpul să mergi, cînd să te oprești. Stai puțin nemișcat și gîndește-te.”
p 20 Walter Benjamin  WC jpg
Geografii spirituale (II): orașul
Walter Benjamin nu vorbește, desigur, despre o transcendență personală, nici măcar despre una în sens tradițional.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Hypatia. Adevăr și legend
Uciderea Hypatiei de către un grup de fanatici care-și spuneau creștini e un fapt istoric incontestabil.
p 24 E  Farkas jpg
Cu ochii-n 3,14
Altfel spus: e sexul normal „mai puțin” decît devierile anal-orale sau este perversiunea supremă?
Cea mai bună parte din noi jpeg
Povestea merge mai departe
Unul dintre motivele pentru care am dorit să mă mut în București au fost concertele.
Zizi și neantul jpeg
Călătoria prin orașul-pădure
Paltoanele noastre cu siguranță erau: parcă ne camuflau, ne făceau să ne pitim în peisaj. Într-un fel, așa ne simțeam în siguranță.

Adevarul.ro

camasialtita
Greșelile intenționate de pe iile cusute de femeile de pe vremuri. „Știau să-și pună acest semn al bunului simț”
Ia cu altiță se află pe lista patrimoniului UNESCO. Demersul de includere a acestei cămăși în patrimoniul UNESCO a fost pornit în comun de specialiști din România și Republica Moldova.
nava de croaziera Viking Polaris Foto AFP jpg
O americancă a fost ucisă la bordul unui vas de croazieră, după ce vaporul a fost lovit de un val răzleț
O turistă a fost ucisă și alți patru pasageri au fost răniți după ce un un val răzleț (de tip rogue, n.r.) a lovit un vas de croazieră cu destinația Antarctica, a anunțat compania de turism Viking.
vin fiert shutterstock 1207175692 jpg
Rețeta unui delicios vin fiert, cea mai populară băutură iarna. Ingrediente care îl fac senzațional
Băut în cantități moderate, vinul roșu se transformă în leac natural. Iarna, consumat fiert, acționează eficient împotriva răcelilor datorită resveratrolului, o substanță care are proprietăţi inflamatorii.

HIstoria.ro

image
Una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor
Fără îndoială, una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor a fost scoaterea de sub cenușă a orașului roman Pompeii, redus la tăcere în vara lui 79 de erupția vulcanului Vezuviu.
image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.