Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?

Publicat în Dilema Veche nr. 964 din 29 septembrie – 5 octombrie 2022
© wikimedia commons
© wikimedia commons

Iată un titlu care, cu mici modificări, apare des în media privitor la proaspătul rege Charles al III-lea. Încă de la sfîrşitul secolului trecut, prinţul Charles spunea că se vede mai ales în postura a doua. Opţiunea lui ar putea fi considerată un răspuns adecvat la diversitatea religioasă din Regatul Unit şi din Commonwealth. Dar ea e mai mult decît atît. Nu constituie doar atitudinea oficială a unui monarh menit să întrupeze şi să menţină conştiinţa unităţii pentru diferitele comunităţi care compun ori se simt legate de Coroana britanică. E vorba şi despre o opţiune personală. Prinţul, iar acum regele britanic şi-a manifestat abundent interesul pentru tradiţiile religioase ale lumii. Dorinţa de a lua contact cu învăţăturile, imagistica şi experienţa lor spirituală, cu atmosfera diferitelor spaţii de credinţă a făcut parte nu numai din programul lui public, ci în primul rînd din formatul lui interior. E un „căutător spiritual”, spunea Ian Bradley, profesor emerit de istorie culturală şi spirituală la Universitatea Saint Andrews din Scoţia. Stau dovadă discursul prinţului la Centrul de Studii Islamice de la Oxford, în 1993, unde pleda cu căldură pentru dialog, sensibilitatea faţă de mistica indiană, vizitele în Israel şi întîlnirile cu responsabili religioşi ai locului, prezenţa la Vatican cu prilejul sanctificării cardinalului John Henry Newman, marele teolog, filozof, savant, poet liturgic anglican, apoi secerdot catolic, din secolul al XIX-lea. Stau dovadă preocupările de a cunoaşte creştinismul răsăritean, călătoriile la mînăstirile atonite, iar, în România, vizita la mînăstirea Stavropoleos unde a preţuit lucrările de restaurare şi bogatul material imnografic adunat aici.

Cînd, în 1994, declara că între rolul de Defender of the Faith şi cel de defender of faith ar înclina spre cel din urmă, el a stîrnit oarecare alarmă în mediile religioase şi laice atente la tradiţiile engleze. Jocul de cuvinte trimitea la titlul Defensor Fidei, pe care Papa Leon al X-lea îl acordase regelui Henric al VIII-lea în 1521. Principe exersat în teologie şi în cultura renascentistă, Henric apărase cu mijloace intelectuale bazele catolicismului împotriva lui Luther, printr-o scriere privind la tainele Bisericii. Cîţiva ani mai tîrziu, el se rupe totuşi de Papalitate, declară independenţa Bisericii Anglicane şi, în 1534, instituie pentru regii englezi statutul de „şef unic şi suprem al Bisericii Angliei”. Astăzi monarhul e „guvernator suprem” al acestei Biserici, în sensul că el învesteşte arhiepiscopii şi episcopii propuşi de prim-ministru la sugestiile responsabililor religioşi. Dincolo de acest rol oficial, cele două titluri – Defender of the Faith şi Şef suprem al Bisericii – constituie un simbol puternic pentru specificitatea creştină engleză, pentru comunităţile religioase inspirate de ea, pentru statul britanic însuşi. Cînd Charles şi-a arătat înclinaţia spre rolul de „apărător al credinţei”, al tuturor credinţelor, a existat temerea că, din punct de vedere statal, el lasă în umbră această specificitate, că, din punct de vedere religios, ar cocheta cu sincretismul. Or, nu este aşa. Dimpotrivă.

În primul cuvînt public după moartea mamei sale, el a insistat asupra „responsabilităţii deosebite a suveranului faţă de Biserica Angliei – Biserică în care propria mea credinţă e atît de adînc înrădăcinată”. În 2015, răspundea alertei pomenite mai sus, spunînd că, „pentru el, «apărător al credinţei» includea rolul de a ocroti toate credinţele religioase, dar într-un cadru anglican. Anume nu a apăra anglicanismul împotriva celorlalte religii, ci a face ca Biserica Angliei «să aibă datoria de a proteja practicarea liberă a tuturor celorlalte credinţe în ţară»” (cf. Témoignage chrétien, 15.09.2022). Iar faţă de această datorie, spiritul anglican e deja sensibil, e deja pregătit.

Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă. De-a lungul istoriei ei, Biserica Anglicană a făcut o lungă ucenicie în ce priveşte acceptarea diversităţii interne. Confruntată cu tendinţe doctrinale variate, cu accente diferite asupra dimensiunilor credinţei, cu mişcări disidente, ea a ajuns să-şi asume pluralitatea ca pe un dat specific. „Biserica înaltă”, un anglo-catolicism sensibil faţă de ierarhie şi de liturgica de stil roman, „Biserica joasă”, anglo-evanghelică de inspiraţie calvină, şi „Biserica largă”, caracterizată de vivacitate intelectuală, spirit critic, liberal sînt, în mare, cele trei configuraţii care o formează. Din coprezenţa lor se trage acel caracter, foarte specific, de comprehensiveness:considerarea calmă, deschisă a diversităţii, respectul, dar şi dezbaterea privitoare la varietatea opiniilor, obişnuinţa dialogului, angajamentul faţă de libertatea individului. Comprehensiveness: efort de cuprindere şi totodată de înţelegere care, înrădăcinat în exigenţele creştine, convoacă reflecţia, îndrăzneala intelectuală, o credinţă atentă la datele prezentului, inclusiv la actuala diversitate culturală şi religioasă din spaţiul englez.

S-ar spune aşadar că, pentru prinţul şi acum regele Charles, sensibilitatea personală faţă de diversitatea religioasă a fost educată, hrănită şi de spiritul anglican în care s-a format, căruia îi e fidel. Tocmai statutul de „apărător al credinţei” anglicane îl susţine şi îl legitimează în rolul de „apărător al credinţelor” din lumea pe care o are în grijă. În ce îl priveşte, acea comprehensiveness nu se mărgineşte la toleranţă şi respect. Acoperă şi aspectul, mai activ, de informare, de simpatie, de înţelegere privind religiile şi tradiţiile spirituale ale lumii. La un moment dat spunea chiar că „viitorul constă în redescoperirea adevărurilor universale din inima celor trei religii monoteiste”.

Regina Elisabeta a II-a îşi afirma, în discursurile ei, credinţa calmă, solidă, tradiţională, care o susţinea în rolul de monarh. Ca şef al Bisericii şi al statului, ea simboliza religia oficială a Angliei, strîns asociată cu o monarhie care recunoaşte şi apără libertatea religioasă ori de convingere a tuturor cetăţenilor. Atitudinea ei faţă de diversitate ţinea de întruparea unei funcţii, de regalitate ca pol simbolic al societăţii. Nenumărate au fost elogiile care, la moartea reginei, au subliniat devotamentul fără rest cu care şi-a împlinit misiunea, faptul că persoana ei s-a şters aproape în beneficiul funcţiei pe care o întruchipa. Elisabeta a II-a a fost un simbol puternic al polului monarhic prin atenuarea profilului personal, absorbit de rolul public. Regele Charles al III-lea pune altfel accentul în felul cum îşi propune să întruchipeze simbolistica monarhică. El se manifestă ca un pol comprehensiv faţă de diversitatea religioasă a societăţii engleze. În cazul lui, simbolul e expresiv prin încărcătură personală investită în el, pe de o parte, prin caracterul activ, dialogal cu care ia în grijă diversitatea, pe de altă parte. E un stil simbolic adecvat, probabil, atmosferei din societăţile de astăzi.

Anca Manolescu este cercetător în domeniul antropologiei religioase.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Promite-mi doar ce poți
„Pot să-ți promit că voi fi atent, că voi încerca să nu greșesc, dar nu pot să-ți promit că o să mă fac bine”.
Zizi și neantul jpeg
Alte stradale
Dar astăzi strada, în general, a devenit mai agresivă. Poate la fel de plină ca-n anii ’90, dar într-un alt mod.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Două kilograme și jumătate și alte cugetări
Este un text despre lipsa de acceptare a bolii și a morții.
E cool să postești jpeg
Cum inventezi mîndria națională
Ne iubim, așadar, compatrioții? Ne simțim bine în România? Sîntem mulțumiți cu traiul nostru?
p 20 WC jpg
Din ce sînt alcătuite viețile noastre?
Altfel, lumea nu este locuită nici de păcătoși iremediabili, nici de creștini perfecți. Intervalul este numele metafizic al obișnuitului pe care îl locuim.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Marele Premiu pentru filosofie al Academiei Franceze
Anca Vasiliu a contribuit constant la crearea punților dintre cultura care a primit-o și i-a recunoscut totodată expresivitatea stilistică a scrierilor sale
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Gino a intrat în Cartea Recordurilor ca fiind cel mai bătrîn cîine din lume: are 22 de ani și încă se ține bine.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Biroul meu de astăzi e același
Mă întreb tot mai des dacă, în loc să devină o gazdă pentru o viață mai bună, lumea nu s-a transformat cumva într-un birou universal în care ești mereu de găsit.
Zizi și neantul jpeg
Diverse, stradale…
Omniprezenți, pe vremea de atunci, în orele de lucru, erau cerșetorii și cei care sufereau de boli psihice.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce trăiesc nemții cîte o sută de ani, sănătoși și întregi la cap?
Pentru mine, Berlinul este orașul cel mai bine organizat, ca infrastructură și ca tot, dar în care te simți cel mai liber.
E cool să postești jpeg
Unde-i tocmeală mai e păsuire?
„Pot rezista la orice, mai puțin tentației”.
p 20 WC jpg
Cafea sau vin?
La fel ca vinul, cafeaua are, în legendele ei de origine, o întrebuinţare spirituală.
Theodor Pallady jpeg
Energii divine necreate...
Teologia creștină s-a cristalizat în numeroase orizonturi lingvistice, dar ortodoxia a rămas în mare măsură tributară geniului grecesc.
640px Bucharest, Drumul Taberei (16307818580) jpg
Drumul Taberei 2030
Fidel Castro a fost plimbat pe bulevardul Drumul Taberei
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe o dubă destinată livrării unor produse, o adaptare a limbajului telefoanelor „fierbinți“ din anii 2000: „Livrez orice! Ia-mă! Sînt electrică!“
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîi pe culoarul tău
Mi-a luat o jumătate de viață să înțeleg că oamenii nu pot fi înlocuiți și că creativitatea noastră este cea care ne legitimează unicitatea.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și dispariții
Țin minte că pe ultimele le-am văzut cam atunci cînd s-a născut copilul meu. Atunci au fost, la propriu, obiecte de trusou.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
În goana vieții
„Nu juca acel joc la care te obligă un semafor care decide pentru tine cînd e timpul să mergi, cînd să te oprești. Stai puțin nemișcat și gîndește-te.”
p 20 Walter Benjamin  WC jpg
Geografii spirituale (II): orașul
Walter Benjamin nu vorbește, desigur, despre o transcendență personală, nici măcar despre una în sens tradițional.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Hypatia. Adevăr și legend
Uciderea Hypatiei de către un grup de fanatici care-și spuneau creștini e un fapt istoric incontestabil.
p 24 E  Farkas jpg
Cu ochii-n 3,14
Altfel spus: e sexul normal „mai puțin” decît devierile anal-orale sau este perversiunea supremă?
Cea mai bună parte din noi jpeg
Povestea merge mai departe
Unul dintre motivele pentru care am dorit să mă mut în București au fost concertele.
Zizi și neantul jpeg
Călătoria prin orașul-pădure
Paltoanele noastre cu siguranță erau: parcă ne camuflau, ne făceau să ne pitim în peisaj. Într-un fel, așa ne simțeam în siguranță.

Adevarul.ro

Luis Suarez FOTO EPA EFE jpg
Scandal uriaș după Ghana-Uruguay. Ce au făcut colegii lui Suarez în timp ce acesta plângea în hohote
E scandal imens după meciul Ghana - Uruguay de la Cupa Mondială 2022. Selecţionerul Uruguayului a sugerat că arbitrul german Daniel Siebert este de vină pentru eliminarea echipei sale de la CM 2022, informează DPA.
Congres AUR - George Simion - 27 mar 2022 / FOTO Inquam Photos / Octav Ganea
AUR cere ca România să nu mai ajute R. Moldova
Alianța pentru Unirea Românilor a adoptat în cadrul Congresului organizat la Alba Iulia o rezoluție prin care cere unificarea României și R. Moldova. Șeful formațiunii a susținut însă că România ar trebui să oprească ajutorul îndreptat către vecini.
Procesul comunist din Gara Teiuş: cum au fost judecaţi ceferiştii vinovaţi de catastrofa feroviară din 1968 jpeg
Cum erau urmăriți ceferiștii de către Securitate. Zeci de informatori erau folosiți de către „organe”
Securitatea comunistă avea în obiectiv și angajații de la CFR, domeniu de activitate care s-a dezvoltat mult după anul 1970. În Alba, dosarul de obiectiv „transporturi feroviare” a fost deschis în luna august 1972.

HIstoria.ro

image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.
image
Scurt istoric al zilei naţionale
Instaurată încă de la venirea pe tronul României a lui Carol I, 10 Mai a rămas în tradiţia românilor ca Ziua Naţională a României moderne, până în 1947, când a fost impus regimul comunist. Un principe strãin pe tronul României reprezenta o necesitate politicã întrucât dupã abdicarea forţatã a lui Cuza la 11 februarie se ridica problema menţinerii recunoaşterii unirii celor douã principate.