André Scrima şi „cerurile lumii”

Publicat în Dilema Veche nr. 979 din 12 ianuarie – 18 ianuarie 2023
© wikimedia commons
© wikimedia commons

Horia-Roman Patapievici şi-a lansat la Gaudeamus 2022 volumul Despre viaţă, destin & nostalgie. În elogioasa prezentare pe care a făcut-o autorului şi cărţii, Gabriel Liiceanu spunea că un singur lucru i se pare bizar din partea unui gînditor de o aşa înaltă raţionalitate: anume că „promovează miturile ca valori ale adevărului”. Horia-Roman Patapievici a replicat că îi e proprie „privirea binoculară, că are un ochi profund raţionalist, dar şi un ochi care vede ceea ce Gabriel Liiceanu a numit «mituri», dar el numeşte credinţă în Dumnezeu, respectiv «transcendenţă vie», cum ar fi spus Părintele Scrima”. „Acest drum extraordinar pe care mintea europeană l-a făcut simultan în raţionalitate şi în credinţă”, spunea el, „se exprimă în cultura europeană, e parte din geniul Europei.”

În ceea ce îl priveşte, Gabriel Liiceanu a ţinut să declare că „Scrima bate cîmpii spectaculos, umblînd prin toate cerurile lumii, lucru care nu are nici o legătură cu credinţa şi cu Dumnezeu neapărat”. 

A interoga şi alte tradiţii spirituale decît cea proprie, a percepe relaţia lor cu „cerul” să nu aibă oare nici o legătură cu credinţa, nici o legătură cu Dumnezeu? Să vedem.

În credinţă, gîndirea creştină se deschide spre perspectiva dăruită de Logosul divin, spre perspectiva Universalului întrupat. Tocmai ea, credinţa, îndreaptă atenţia spre nivelul universalului divin. În fond, o credinţă religioasă se întemeiază pe revelarea de sine a lui Dumnezeu care vrea să se facă cunoscut omului, să-l atragă într-o relaţie vie de cunoaştere cu Sine. Modelat fiind de credinţă, nu prea îţi vine să-i refuzi lui Dumnezeu atotprezenţa, nici dorinţa de a se face cunoscut. Nu prea îţi vine să-i limitezi iradierea, să pui margini comunicării lui de Sine. Aşa fiind, e de aşteptat ca gîndirea creştină (şi gîndirea religioasă în genere) să fie în stare să sesizeze (cu bucurie, inclusiv intelectuală) şi alte expresii ale Universalului, şi alte căi spre Polul divin decît a sa. Iar asta nu pentru a-şi abandona ori trăda propria cale, ci pentru a-şi confirma aptitudinea de a sesiza prezenţa divină care, în universalitatea ei, se comunică fără mărginire. 

André Scrima nu „bătea cîmpii” cînd lua în seamă „cerurile” altor tradiţii. Răspundea atotprezenţei lui Dumnezeu în diversitatea manifestărilor ei. Răspundea unei exigenţe a credinţei, anume a nu accepta închiderea lui Dumnezeu în limite socio-religioase ori psihologice decretate de uman. Într-un dialog din 1993, Andrei Pleşu i-a propus tocmai interogaţia privind deschiderea gîndirii creştine către substanţa spirituală a altor tradiţii. Or, răspunsurile Părintelui Scrima calificau această deschidere drept „un test de la capăt al faptului religios”, un test cerut chiar de Logosul divin. „Christos însuşi ne-a atras atenţia în pildele referitoare la Judecata din urmă: «Sînt acolo unde voi nu m-aţi văzut». Judecata nu e atît o cîntărire a faptelor «materiale», vizibile, cît o dezvăluire a sensibilităţii noastre de a-l percepe unde El nu e «declarat» în mod familiar.” Printre „semnele timpului” – temă pe care Iisus insistă în Evanghelii –, printre semnele cu care divinul marchează devenirea şi culturile umane se află, potrivit lui André Scrima, chemarea de a descifra strălucirile Universalului. „Unul din aceste semne nu este oare intuirea Logosului lui Dumnezeu, aşa cum decide El, în alte locuri, sub alte forme? Această trăire creatoare a credinţei mi se pare ceva exaltant, eliberator... Ea pune în lucrare inteligenţa credinţei, intră în căutarea urmelor divinului, oriunde ar fi ele (şi mai cu seamă în marile tradiţii ale lumii); are sensul şi gustul culturii inventive.” Dialogul a fost publicat în volumul Teme ecumenice, la Humanitas. Tot Humanitas a publicat seria de autor André Scrima, ale cărei volume s-au epuizat de mult.

André Scrima făcea un studiu în convergenţă al religiilor, care a luat formă instituţională mai ales în timpul profesoratului universitar din Liban, în cadrul Institutului de studii islamo-creştine, al cărui cofondator a fost Părintele Scrima. Studiul în convergenţă al religiilor – în convergenţa lor spre Polul divin – decurgea tocmai din angajamentul lui, inclusiv intelectual, faţă de credinţă, faţă de calea creştinismului răsăritean.

În termenii lui, cercetarea colegială a religiilor însemna „a descoperi nu «acelaşi lucru», ci pe Acelaşi, dar altfel: iată diferenţa noetică şi existenţială” în raport cu o cercetare comparatistă în care credinţa şi experienţa spirituală nu sînt implicate. E vorba despre un Acelaşi care nu admite limitări ale radiaţiei sale, pe de o parte; care atrage, pe de altă parte, cunoaşterea umană către Sine, care – prin jocul de dezvăluire şi mister – relansează drumul cunoaşterii, suscitînd mereu „un surplus de sens”. Accentul pe metafizic, pe inepuizabilul divin revenea mereu la André Scrima.

Punctul de convergenţă a religiilor nu e un „loc”, unde întîlnirea lor poate varia de la colegialitate la bătălie pentru cucerirea locului sau la unitate uniformizantă. Nu e un punct situat în plan: în cel istoric, cultural, geopolitic, nici în planul discursului despre divin, unde religiile ar risca să se întîlnească mai degrabă unele cu altele decît cu acelaşi Altul. Punctul de convergenţă e efectiv un „pol”: înălţimea lui radicală generează – în adepţii fiecărei religii – nu tensiuni mutuale, ci tensiunea ascensiunii convergente. 

Acest model de gîndire a diversităţii nu era doar pur speculativ. André Scrima îi găsea sugestiile în textele sacre, în mistica şi în reflecţia religioasă, ba chiar în situaţii concrete, iscate de jocul conjuncturilor. Ca, de de pildă, într-un moment neprevăzut al vizitei Papei Ioan Paul al II-lea în Israel şi în Teritoriile Palestiniene (pe care André Scrima l-a comentat într-un articol publicat întîi în Dilema). Un contratimp în programul vizitei făcuse ca liturghia celebrată la Betleem să se suprapună peste chemarea muezinului la rugă. Oficianţii creştini s-au oprit atunci în tăcere pentru a lăsa să se audă glasul celeilalte credinţe. În momentul de tăcere dintre cele două rugi, Părintele Scrima citea un nisi exceptativum, ca în declaraţia: nimeni nu îl poate instaura sau revela pe Dumnezeu „dacă nu” (nisi) Dumnezeu însuşi. E o figură de gîndire şi de limbaj prezentă şi în centrul mărturiei de credinţă musulmane. În interpretarea Părintelui Scrima: „Nu există Dumnezeu decît Dumnezeu El însuşi care emerge numai din sine. Omul nu-l poate pune, propune. Omul nu poate decît să-i facă loc în această pauză unde a făcut tabula rasa de orice formă şi pretenţie de divinitate, ce nu poate fi evident, din păcate sau din fericire, fundată în creaturalitate. Nisi exceptativum, illâ ’llâh... În acest moment cu totul extraordinar de la Betleem a avut loc nu atît o întîlnire cît, în primul rînd, o venire, o pogorîre. Şi una, şi cealaltă tradiţie erau cuprinse în aceeaşi descensiune a Dumnezeirii înseşi, proferîndu-se ea însăşi pe sine. Între cele două tradiţii nu mai era, în acel moment, opoziţie, succesiune istorică, ci o împreună recunoaştere obiectivă”.

A privi alte tradiţii spirituale în convergenţa lor spre acelaşi Pol să nu aibă nici o legătură cu credinţa şi cu Dumnezeu?

Anca Manolescu este cercetător în domeniul antropologiei religioase.

Cea mai bună parte din noi jpeg
„Te pot suna un minut?“
Am încercat să înțeleg de unde provine această anxietate și am descoperit cîteva posibile cauze.
Zizi și neantul jpeg
Primăvară și sărbători
În timp ce lumea de atunci își răcea gura în dezbateri intense, industria de Sf. Valentin înflorea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Pisica
A fost atît de specială încît eu, timp de trei ani, n-am știut dacă sînt om sau pisică.
E cool să postești jpeg
Normalitatea anormalității noastre
Zilnic, doar în Capitală, zeci de oameni sînt mușcați de cîini, vagabonzi sau care, chipurile, au stăpîni care îi lasă „liberi”.
p 20 WC jpg
Religia între pandemie şi război
De cîţiva ani încoace, avem de trăit două crize acute, globale.
Theodor Pallady jpeg
Rezonanța culturală a lemnului
Tot ce e cu adevărat tradițional măsoară acest eon silvestru, inaugurat după descoperirea focului, care îi este deopotrivă origine și capăt.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un cuplu a divorțat după ce au descoperit că fiecare avea o aventură online cu celălalt sub nume false. Probabil au divorțat ca să poată fi, în sfîrșit, împreună și să-și consume adulterul. (M. C.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Prietenia între femei – un mit?
Marile bucurii și marile tristeți le cam ducem de unii singuri.
Zizi și neantul jpeg
Zăpadă și săpuneală
Săpuneala era, negreșit, un mini-ritual pre-sexual.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Diete și cîteva gînduri despre nutriție
● Orice dietă implică renunțarea la alcool. Eu nu beau decît vin, dar e bună și o bere. Pînă aici! Nu vreau să fiu un om slab, sănătos, dar trist.
E cool să postești jpeg
Cînd aduci munca acasă
Există, bineînțeles, avantaje clare ale muncii de acasă. Și pentru angajați, și pentru angajatori.
p 20 Kierkegaar WC jpg
Maestrul Kierkegaard
Într-o anumită împrejurare, Wittgenstein a observat: „Un gînditor religios onest este ca un funambul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Ineditele lui Eliade
E un eveniment care, sper, i-ar fi plăcut lui Eliade, pentru că e o confirmare a importanței arhivei pe care o evoca recurent, aproape obsesiv, în jurnalele sale, știind ce a lăsat în ea.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Dialog între un tată și un fiu (la vîrsta inocenței), în autobuz. Tatăl: „Merg să-i iau lu’ mami ceva.“ Fiul: „Ce?“ Tatăl: „Niște cizme.“ Fiul: „De ce?“ Tatăl: „Nu, că nu găsesc.“ Memorabil. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?

Adevarul.ro

image
14 ani fără uriașul Marian Cozma: Povestea crimei și ce s-a întâmplat cu ucigașii de etnie rromă
Un handbalist uriaș, la propriu și la figurat, s-a stins, la Veszprém (Ungaria) după un incident șocant.
image
Jurnalist Pro TV reținut pentru 24 de ore. Marius Buga este acuzat că a violat un minor dintr-un centru de plasament
Jurnalistul Marius Buga (42 de ani), corespondentul Pro TV în Dâmbovița și unul dintre cei mai vechi colaboratori ai televiziunii, a fost reținut de procurori într-un dosar ce vizează acte sexuale cu un minor.
image
La ce trebuie să fim atenți când cumpărăm o locuință ca să nu cadă la primul cutremur
Dr. Ing. Lucian Melinceanu, preşedintele Asociaţiei Inginerilor Constructori Proiectanţi de Structuri din România a explicat pentru „Adevărul” la ce trebuie să fim atenți atunci când cumpărăm o locuință.

HIstoria.ro

image
Care este cea mai valoroasă pictură din România?
Muzeul Național Brukenthal prezintă, pe pagina de Facebook, cea mai importantă lucrare a colecției de pictură a instituției sibiene, achiziționată de baronul Samuel von Brukenthal, colecție care a stat la fondarea primului muzeu deschis publicului din România (1817).
image
Aventurile Reginei Maria, o traumă pentru tânărul prinț Carol
Nașterea lui Carol, primul copil al cuplului princiar Ferdinand-Maria, pe 15 octombrie 1893, a fost un prilej de mare bucurie pentru țară, familia regală și Regele Carol I, dar mai puțin pentru tânăra mamă.
image
Consecințele bătăliei de la Stalingrad
După capitularea Corpului XI Armată, timp de câteva zile, avioane de recunoaștere germane au continuat să efectueze zboruri deasupra Stalingradului pentru a descoperi eventualele grupuri de militari germani care încercau să scape și de a le parașuta provizii.