Adio, Real!

Publicat în Dilema Veche nr. 143 din 20 Oct 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Dialogul săptămînal Pleşu-Liiceanu de pe Realitatea TV este un "altfel" trebuincios duhului nostru otrăvit de mizeria (morală) şi de agitaţia (drăcească) în care evoluăm "altminteri". E adevărat că tandemul acesta pare stînjenit - sau poate fi persiflat - din perspectiva propriei legende. Cei doi sînt nu doar prieteni "de o viaţă", ci şi un cuplu emblematic pe care generaţia mea, cel puţin, l-a prizat din adolescenţă, ca pe un standard absolut. Asta nu mi-a anesteziat conştiinţa critică, dar n-am putut niciodată să nu văd că asemenea personalităţi de elită rămîn exemplare chiar şi atunci cînd faima riscă să le ronţăie conturul public. Însă nu despre opera, faptele ori diferenţele celor doi prieteni iluştri mi-am propus să glosez în prezentul articol, cît despre ce s-a petrecut la ultima întîlnire de pe Realitatea TV, cînd li s-a tăiat emisia pentru nişte aşa-zise breaking news: erau subit amuţite două voci, rămînea în ceaţă un public select, intens participant, pentru ca "restul" audienţei să se poată bucura de un pseudo-eveniment kitsch: "Galacticii sosesc la Bucureşti"! Vezi, Doamne, nu mai putea naţia noastră provincială dacă nu asista, pe viu, la marea chestie că 11 hăndrălăi în costume crem - echipa Real Madrid - coborau din avion şi se îndreptau către Salonul Prezidenţial de pe aeroportul Otopeni. Nu că ar fi urmat conferinţa de presă la care madrilenii să divulge vreo schemă tactică în stare să apropie Steaua de o victorie oricum improbabilă. Nu că l-am fi surprins pe Ronaldo într-o samba fierbinte. Era în schimb obligatoriu să asistăm la banala defilare a jucătorilor, cu tot cu telefoane mobile şi băgăjele-troleu. Le-am zărit de la distanţă mutrele, am urmărit hîrjoneala infantilă a unora pe canapelele unde stau îndeobşte şefi de stat, după care am suportat, cu lacrimi în ochi, inevitabilul: băieţii au plecat la hotel. Felul acesta grobian de a face bani, rating şi false priorităţi mă dezgustă. M-am simţit ca Şerban Pretor în Trabant, bătut de SPP-iştii coborîţi la el din BMW. Mi-a fost ruşine de halul necivilizaţiei noastre pentru că, atenţie: în nici o ţară europeană nu s-ar fi întrerupt o emisiune cu două somităţi în platou pentru altceva decît pentru - ce ştiu eu? - vreun nou 11 septembrie! Înţeleg că rostogolirea băşicii pe gazon e de mii de ori mai profitabilă şi mai populară decît scrierile lui Platon sau încercarea unor Pleşu şi Liiceanu de a lămuri - cu har, stil, inteligenţă şi umor fin - cîte ceva din rahatul socio-metafizic în care ne-a băgat "tranziţia". Dar să faci din aterizarea unei echipe sportive - oricît ar fi ea de "galonată" - ditamai extazul în prime time e la fel de tîmpit cu a crede că globul terestru nu e cu nimic mai complex decît o minge de fotbal. E clar că Andrei Pleşu şi Gabriel Liiceanu ştiu, atunci cînd intră în emisiune, că trebuie să renunţe la subtilităţi sau la referinţe pedante şi am observat că, autoironizîndu-se, cei doi aplică graţios o asemenea metodă de captatio. Cu alte cuvinte, ei înţeleg că nu sînt pe ARTE şi fac efortul de a se adresa unui public mediu. O fac din curtoazie, întrucît acceptă diversitatea audienţei şi vor ca ideile vehiculate în timpul emisiunii să-i "prindă" pe cît mai mulţi. Cum li se răspunde însă din regie? Pac, vă rupem gura, dragilor, sîntem în economia de piaţă, adică în junglă. Nu e cazul să transform a nu ştiu cîta mitocănie din viaţa noastră cotidiană în prilej de supărare prea gravă. Şi nici n-am să-l rog pe Traian Ungureanu să nu-şi mai uzeze talentul pe cronici dedicate unui sport generator de ură înăuntrul şi în afara stadioanelor. Tot ce-mi doresc e ca Realitatea TV să ne ceară scuze pentru maniera în care ne-a batjocorit. Noi, cel puţin, ne dăm seama. Ceilalţi n-au decît să saliveze după Beckham, dar nu cînd mă uit la televizor într-o ţară care, pînă una alta, e şi a mea.

Zizi și neantul jpeg
Alarme, sonerii, zgomote… – din alte vremi
Aproape vii, ceasurile ne umpleau singurătățile.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
#metoo? În România?! Să fim serioși!
Nu cred că există vreo femeie, cel puțin din generația mea, care să nu fi trecut măcar o dată în viață printr-o experiență de hărțuire sexuală
p 20 N  Steinhardt jpg
N. Steinhardt despre creștinismul firesc
Creștinismul devine un regim natural al vieții, un accent care însoțește gesturile cele mai mărunte ale cotidianului.
Polul jpg
Colonialism și misionarism
Reconcilierea dintre colonialism și misiunea creștină internațională este foarte complexă.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
A ajuns acasă rîzînd, a rîs toată noaptea și nu s-a oprit nici a doua zi (joi), nimic neputîndu-i pune capăt veseliei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
În ochii ei era dragoste, multă dragoste
Cît de repede se petrecea totul, fără să analizezi, fără să-ți pui întrebări, fără să te gîndești la un viitor, erau ca niște fire care se înșiră, apoi se deșiră, ca o lumînare care se aprinde undeva în noapte, arde întîi viu, apoi mocnit și se stinge de la sine.
Un album studiu al bisericilor transilvane jpeg
Un album-studiu al bisericilor transilvane
Textul are sobrietate ştinţifică, devotament faţă de documentarea monumentelor şi a vieţii religioase care le-a modelat şi care s-a modelat, de-a lungul timpului, în jurul verticalei lor.
Theodor Pallady jpeg
Tiparul și Cartea cărților
Nu știu să se fi publicat la noi, pînă acum, o asemenea panoramă a edițiilor tipărite ale Sfintei Scripturi de pe orice meridian și în mai toate limbile cunoscute.
Zizi și neantul jpeg
În mulțime
Oamenii prezenți erau animați de entuziasm, dar de unul mai blînd, mai difuz.
Visez parcaje subterane jpeg
Visez parcaje subterane
Locuitorii la bloc ar trebui să-și privească cartierul ca pe propria curte și să lase mașinile la bulevarde, pentru a se bucura de natură.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Un bărbat de 60 de ani a mers la dentist pentru o plombă și a ajuns la urgență direct în operație, pentru că a înghițit capul frezei care-i scormonea dintele.
Oh salvie levănțică iasomie trandafir jpeg
Oh salvie levănțică iasomie trandafir
La început, l-am întîlnit pe Mircea Anghelescu ca profesor, în Amfiteatrul „Bălcescu“.
Zizi și neantul jpeg
Din mers, „mici” bucurii
Bucuria trece dincolo de tine și o-mpărtășești, involuntar în general, și celorlalți.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Privirea lui Chateaubriand
Memoriile au fost proiectate – cum altfel? – pentru posteritate, dar ca o voce de dincolo de mormînt.
Filosofie și muzică  Gabriel Marcel jpeg
Filosofie și muzică. Gabriel Marcel
Muzica este așadar, în mod primordial, nu un obiect al gîndirii, ci un mod al ei.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
...mai mulți americani au murit înecați cu lăptuci decît mușcați de șerpi și de crocodili, combinat.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Speranța moare ultima?
Mereu m-am întrebat dacă speranța care poate aduce cu sine un soi de idealism în a privi lucrurile din jurul tău folosește într-adevăr la ceva.
O lume a poveștilor jpeg
O lume a poveștilor
Narativele care pot subjuga națiuni întregi nu sînt o invenție modernă – după cum afirmă psihiatrul Boris Cyrulnik, în cea mai recentă carte a sa, apărută luna trecută la editura Odile Jacob.
André Scrima: Ziua una şi a opta jpeg
André Scrima: Ziua una şi a opta
Lumina Paştilor: pe cea vizibilă în biserici şi pe străzi, ucrainenii nu şi-au putut-o îngădui; pe cea spirituală, religia patriarhului Kiril o insultă, o sufocă.
Theodor Pallady jpeg
Un Sisif în robă franciscană
Camus a fost doar martorul esențial al asprelor sale vremuri și, prin revolta contra absurdului, aproape un mărturisitor.
Zizi și neantul jpeg
Iarbă verde și obligativități
Avem tendința să ne complicăm puținele zile libere. Să le încadrăm în sisteme, să le tratăm ca pe unele de lucru în alt domeniu: cel al leisure-ului, al entertainment-ului.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Care ar fi playlist-ul ce v-ar alunga pe dumneavoastră de la o demonstrație?
Blocul, strada, etajul și apartamentul jpeg
Blocul, strada, etajul și apartamentul
În locul garajului a apărut un parc, la fel de lipsit de imaginație din punct de vedere urban ca și lamele de blocuri din spatele unității militare, dar care, cu zonele sale verzi, evoca peluza spălătoriei de steaguri.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce caută americanul în Europa?
Îmi dau seama că avem de toate aici, pe bătrînul nostru continent, micul nostru paradis terestru, că este (a fost... oare?) una dintre cele mai bune lumi posibile și că mi-ar trebui vreo cinci vieți ca să văd și să trăiesc tot.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.