A treia zi

Publicat în Dilema Veche nr. 879 din 11 - 17 februarie 2021
A treia zi jpeg

„A înviat a treia zi, după Scripturi” (I Corinteni 15, 4). În expresia centrală a credinţei creştine, Sf. Pavel include referinţa la Biblia ebraică. Aşa apare expresia şi în Crezul creştin: cu menţiunea Cărţii sfinte care anunţă învierea. Cei mai mulţi dintre noi luăm această menţiune într-un sens general, drept un fundal de la sine înţeles. Ştim mai toţi că, potrivit punctului de vedere creştin, întreg Vechiul Testament prefigurează, pregăteşte, simbolizează actul lui Christos. Unii cunosc interpretările în cheie anticipativă date de Părinţi şi autori creştini unor episoade biblice. Dar nu ne e deloc familiară tocmai referinţa directă, modul de semnificare propriu Scripturii şi tradiţiei ebraice. Nu avem conştiinţa codurilor simbolice, a procedeelor literare, a subtilităţilor cu care ele pun în lumină tema celei de „a treia zile”. Nu avem în minte numeroasele comentarii din mediul evreiesc care au valorificat tema. Nu ne dăm seama în ce măsură Sf. Pavel, ca şi evangheliştii, au făcut apel – pentru a rosti actul mesianic al lui Christos – la reţeaua de semnificaţii adunată în jurul celei de „a treia zile” de mediul religios de origine. Nu sesizăm ce cunoaştere „tehnică” au avut scriitorii Noului Testament privind stilul hermeneutic propriu tradiţiei ebraice. În fond, unii dintre ei erau membri ai acestei tradiţii, îi foloseau vocabularul, depozitul simbolic, modurile de interpretare pentru a semnifica evenimentul Christos.

Tot acest soclu hermeneutic ne e evocat – şi restituit prin cîteva exemple – de o carte preţioasă, tradusă de Monica Broşteanu şi publicată anul acesta la Editura Pleroma: Michel Remaud, Evanghelie şi tradiţie rabinică. Specialist în exegeză rabinică şi în legăturile ei cu Noul Testament, Michel Remaud analizează, pentru cîteva teme din Evanghelii, substanţa pe care fiecare dintre ele o are în mediul ebraic. Ne arată constelaţia sensurilor care au fost propuse acolo şi travaliul hermeneutic prin care au fost depistate.

Am să rezum aici analiza pe care el o dedică exegezei ebraice privind „a treia zi”. Exegeză expresivă din mai multe puncte de vedere. Întîi, pentru că foloseşte o tehnică hermeneutică numită „colier” (hariza). Cînd se află în faţa unei teme, exegeţii caută celelalte situaţii şi contexte biblice unde ea e prezentă. Caută concordanţele, analogiile de sens între apariţiile ei, cu ceea ce e coloratură proprie fiecăreia. Astfel pot suscita interpretări nebanale, savuroase spiritual, inevidente la prima vedere, dar prezente în adîncimea Textului. Pot trezi „armonicele” temei, variaţiile ei şi mai ales nota dominantă care leagă în „colier” apariţiile ei.

„A treia zi” are o apariţie puternică în episodul sacrificiului lui Isaac. „A treia zi Avraam a văzut de departe locul acela” (Geneză 22, 4). În a treia zi de drum, patriarhul zăreşte muntele Moria – unde i se cere să-şi aducă fiul jertfă lui Dumnezeu, unde Dumnezeu „vede şi se face văzut”, loc marcat unde, potrivit tradiţiei, va fi întemeiat Templul. Episodul are un evident caracter de situaţie-limită (Avraam are de ales între iubirea fiului şi iubirea de Dumnezeu), de situaţie paradoxală (Dumnezeu îi făgăduise descendenţa nesfîrşită din Isaac), de sugestie a unei altfel de vieţi. Într-adevăr, după ce e înlocuit de înger cu berbecul pentru jertfă, Isaac dispare din naraţiunea imediată. Nu se întoarce acasă alături de Avraam. E suspendat într-o hieroistorie, aşteptîndu-şi următoarea intervenţie în mersul ei vizibil? A trecut printr-o moarte simbolică sau reală spre o nouă condiţie?

În „colierul” exegetic, episodul e asociat cu alte situaţii şi formulări biblice. Cele mai importante sînt afirmaţia din Osea 6, 2: „După două zile ne va da viaţă; în ziua a treia ne va scula şi vom trăi în faţa Lui” şi evocarea dăruirii Torei (Ieşirea 19, 16): „Iar a treia zi, cînd s-a făcut ziuă, erau tunete şi fulgere şi nor des pe Muntele Sinai...”. Se adaugă, printre alte pasaje biblice, „semnul lui Iona”, evocat şi de Iisus („Iona a fost în burta peştelui trei zile”, Iona 2, 1), precum şi „a treia zi a Esterei” (Ester 5, 1), cînd ea se înfăţişează regelui şi izbuteşte să-şi scape poporul de la moarte. În toate există o situaţie încordată, extremă, orizontal „închisă”, care se rezolvă prin deschiderea dimensiunii verticale. „Într-un fel”, spune Michel Remaud, „există o singură a treia zi, aceea a dăruirii vieţii.”

Procedeul exegetic al „colierului” mai e expresiv prin ceva. El convoacă pasaje din cele trei părţi ale Scripturii ebraice: Tora, Profeţi, Scrieri. Astfel, o temă – una în sensul ei dominant – îşi descoperă nervurile care se întind în tot corpul Textului sacru. Textul apare ca o ţesătură, ca o textură pe care tema o face să vibreze. El îşi manifestă astfel întregul, organismul sensurilor sale. Or, spune Michel Remaud, „metodele rabinice, de origine fariseică” sînt astfel concepute încît „să aducă la lumină toate semnificaţiile ascunse ale Scripturii”. Ele pot da seamă de acest întreg simfonic. Biblia creştină, cu cele două Testamente ale sale, reprezintă un întreg ordonat şi dominat de revelaţia christică. Dar modul de organizare, principiul „întregului în vibraţie” se menţine. Iisus cere şi practică El însuşi acest tip de hermeneutică, a întregului vibrant. În disputa cu saducheii care neagă învierea morţilor, unul dintre argumentele sale este: „Rătăciţi, neştiind Scripturile” (Matei 22, 29; Marcu 12, 24). Iar pe drumul Emausului, în faţa celor doi ucenici „începînd de la Moise şi de la toţi proorocii, le-a tâlcuit lor, din toate Scripturile cele despre El” (Luca 24, 27).

Două lucruri sînt de adăugat. Întîi, că cele mai multe exegeze rabinice apar şi sînt consemnate după ce creştinismul îşi creează o literatură şi intră în istorie. Ele sînt totuşi legitime ca mărturii fiindcă dezvoltă, duc mai departe date şi moduri vechi ebraice de interpretare. Apoi că, aşa cum o prezintă Michel Remaud şi cum e firesc să considerăm, fiecare temă îşi păstrează în mediul ebraic întreaga consistenţă, rotunjime, expresivitate. Nu e doar un „preambul” pentru dezvoltarea ei creştină. Are, în orizontul propriu celeilalte credinţe, o logică de sine stătătoare, bogată, împlinită. Pentru creştini, tema mesianică îşi află împlinirea în actul lui Christos. Tradiţia ebraică – în durata ei precreştină şi pînă astăzi – urmăreşte tema potrivit unei logici diferite şi altei atmosfere religioase. Publicul european cultivat poate lua contact, de pildă, cu cercetări masive ale temei mesianice în iudaism (pe linie mistică) în lucrările lui Gershom Scholem şi ale şcolii lui, în cele ale lui Isaiah Tishby şi Moshe Idel (amplu tradus în româneşte).

Căci ceva s-a schimbat în modernitatea tîrzie. Ceva extrem de preţios îşi face drum, de cîteva decenii, în mentalitatea instituţiilor religioase, ca şi în mentalitatea comună. Anume că cele două credinţe nu sînt de privit ca aflîndu-se în relaţii polemice, într-un raport de succesiune unde fiecare o minorează/discreditează pe cealaltă. În modernitatea tîrzie, cele două credinţe, cu ştiinţa lor hermeneutică şi încărcătura lor spirituală, pot fi interlocutori. Au despre ce vorbi. Îşi recunosc polul de convergenţă.

Anca Manolescu este cercetător în domeniul antropologiei religioase.

Zizi și neantul jpeg
Sistem și libertate
Am crescut într-o lume în care ceea ce astăzi considerăm nevoi de bază erau, pe la sfîrșit de ani ’70 și început de ani ’80, privite drept suprastructuri. Răsfățuri.
liceul sf sava bucuresti jpeg
Liceul avea coloane
Revederea colegilor și profesorilor dragi mi-a dat sentimentul mîngîietor că lucrurile ar putea deveni la fel de bune pe cît ni le imaginam noi în 1992.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce nu-s românii ca francezii?
Cartea și bagheta mi s-au părut două lucruri indispensabile în Franța.
p 19 Sylvie Germain WC jpg
Sindromul Șarikov
Nu este vorba doar despre o lipsă de educație, ci și despre voluptatea unei agresivități manifestate zi de zi, pe rețelele de socializare, care au devenit nu doar un spațiu bun pentru defularea nervilor, ci gazdă generoasă acestei forme josnice de violență.
p 20 Gustave Thibon jpg
O lumină asupra imediatului
Pentru Putin şi adepţii lui, persoanele, fie ele ucrainene ori ruse, civili ori combatanţi, sînt nimic.
Theodor Pallady jpeg
Scopul meu ești Tu
Un adevărat apostol al dialogului, un maestru al incluziunii și un campion discret al cercetării Celuilalt, cu sau fără majusculă.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Poliția din Cehia este în căutarea unui hoț care are obiceiul să intre prin case, fără a se sinchisi de prezența locatarilor. Se spune că se uită la aceștia în timp ce dorm.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (II)
Dar poate că mai mult decît plimbarea în sine conta acel „împreună”.
p 19 jpg
Cultul virginității
Ideea că virginitatea fizică atestă puritatea și inocența depășește granițele religioase, devenind un construct social și ipocrit prin care unei femei i se anulează calitățile morale în favoarea celor fizice, ajungînd să fie prețuită mai degrabă integritatea trupului decît mintea și sufletul.
p 20 San Filippo Neri WC jpg
Despre creștinism și veselie
Multe dintre textele clasice ale creștinismului dovedesc o relație încordată pe care Sfinții Părinți o întrețineau cu rîsul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Migdalul lui Origen
Editat, tradus, redescoperit în bogăția și autenticitatea sa în ultimul secol, Origen revine de fiecare dată în atenția cititorilor cu o înnoită putere de atracție.
Zizi și neantul jpeg
Dacia roșie
Era o oază, într-o vreme în care lucrurile se degradau pe zi ce trecea: la cantina de acolo se putea mînca bine și ieftin, ba chiar și cumpărai una-alta pentru acasă, uneori.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La Galați, o candidată a fost surprinsă în timp ce încerca să fraudeze examenul de bacalaureat cu un pix-telefon. Avea 45 de ani și era absolventă a unui liceu particular, la frecvenţă redusă.
41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.

Adevarul.ro

image
O actriţă româncă adoptată de un cuplu britanic şi-a revăzut mama la 34 de ani după ce a fost lăsată într-un orfelinat
O actriţă foarte apreciată în Marea Britanie şi fostă prezentatoare la BBC Radio York şi BBC Country File Live, Adriana Ionică are o poveste de viaţă tulburătoare şi demnă de un film.
image
SARS-CoV-2 continuă să facă „pui“. Ultimul este şi cel mai infecţios
Noua subvariantă BA 2.75 a coronavirusului este de cinci ori mai infecţioasă decât varianta Omicron şi provoacă deja îngrijorări în rândul specialiştilor independenţi.
image
Momentul în care Roxana Donisan a fost atacată de rechin a fost filmat de un turist. „A ajuns până la geamandură, acolo a înhăţat-o rechinul“
Părinţii Roxanei Donisan, românca ucisă în Egipt de un rechin, au povestit că fiica lor a găsit oferta de vacanţă în staţiunea Hurghada în ultima clipă şi a ocupat singurul loc rămas liber în avion. Acum aşteaptă să ajungă acasă trupul neînsufleţit al singurului lor copil.

HIstoria.ro

image
Cine a detonat „Butoiul cu pulbere al Europei” la începutul secolului XX?
După Războiul franco-prusac, ultima mare confruntare a secolului XIX, Europa occidentală și centrală se bucurau de La Belle Époque, o perioadă de pace, stabilitate și creștere economică și culturală, care se va sfârși odată cu începerea Primului Război Mondial.
image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.