A gîndi, deci a reacționa

Publicat în Dilema Veche nr. 872 din 23 decembrie 2020 - 6 ianuarie 2021
Theodor Pallady jpeg

Columbia a dăruit lumii – și i s-a dezvăluit – mai ales prin succesul literar al romancierilor săi majori: e suficient să-i amintim pe Evelio Rosero, Juan Gabriel, Laura Restrepo și Gabriel García Márquez. Pentru europenii cultivați, cultura latino-americană e privită îndeobște ca ansamblu continental, singura linie distinctivă fiind cea care separă imaginarul hispanic de cel lusofon. Nu altfel va fi fiind privită, din partea cealaltă a Oceanului Atlantic, cultura est-europeană, unde excepția latină a cazului românesc stîrnește, pesemne, un plus de cordialitate. Evident, de îndată ce ne apropiem de realitatea terenului, constatăm că literatura sud-americană nu se reduce la „realismul magic” sau că aromele naționale persistă dincolo de notele generice. Mai putem constata ceva: universul latino-american cuprinde încă destule galaxii necunoscute. E loc de surprize, așa cum am constatat recent, după ce am parcurs prima traducere în română a unui autor pe care nu-l cunoșteam. Mă refer la Nicolás Gómez Dávila (1913-1994), un gînditor catolic din familia spirituală a „reacționarilor” (care are drept gen proxim grupul mai larg al „antimodernilor”, strălucit investigați de Antoine Compagnon).

Autorul nostru a devenit ceva mai accesibil abia cu titlu postum, întrucît – de son vivant – a publicat puțin (în tiraje discrete) și nu s-a preocupat de marketing, așa cum a rămas străin de tentația politicii. Născut la Bogotá, într-o familie patriciană, el a trăit și a studiat o vreme la Paris. O pneumonie severă, urmată de accidentul suferit într-o partidă de polo pe iarbă, l-a determinat să aleagă o viață retrasă, în tihna bibliotecii sale cu peste 30.000 de volume (cred că n-am văzut „așa ceva” decît acasă la Virgil Cândea și, respectiv, la Cardinalul Paul Poupard). Gómez Dávila citea în șase limbi, pornind de la o formație de clasicist, detesta era maselor – declinată democratic sau totalitar – și se arăta dezamăgit de propria confesiune, mai ales după ostentativul aggiornamento asumat de Conciliul II Vatican. În culegerile sale de aforisme – botezate „texte”, „note” sau „scolii” –, moralistul columbian dă seama de ferventa sa intimitate cu gîndirea unor Augustin, Montaigne, Pascal, La Rochefoucauld, Joseph de Maistre, Kierkegaard, Donoso Cortés, Nietzsche și Berdiaev, pe care-i asimilează organic, fără să resimtă nevoia citatului justificativ sau ornamental. A profitat fertil de luciditatea etică, realismul antropologic și dezvrăjirea stoică a umbrelor sale favorite, lăsîndu-ne o colecție de perle lent șlefuite în ritmul marin al conștiinței sale tragice. Savoarea aforismelor ține simultan de îndelungata distilare a ideii, de accentul sardonic și de formularea paradoxală („Omul e un animal care-și închipuie că e om”, sau: „Sexul nu rezolvă nici măcar problemele sexuale”). Dincolo de asemenea artificii șarmante, autorul privește istoria în durata lungă, înțelege emanciparea deicidă a omului modern ca aruncare în vid, nutrește nostalgia epocii în care „poporul era mult mai bogat spiritual, înainte ca niște semieducați să-și propună educarea lui” și sondează viitorul cu o privire sumbră, complet vindecată de iluzii. Nu e un simplu „inadaptat” cu marote paseiste. Privește lumea modernă ca pe un deșert spiritual, punctat cu oazele otrăvite ale utopiei și revoluției, ale etatismului leviathanic și alienării nevrotice, doar pentru a reveni, solomonic, la convingerea că defectele omului sînt intratabile (astfel încît singura diferență dintre modernitate și premodernitate primește un caracter teologic).

Prima versiune românească – în fapt, o selecție destul de parcimonioasă, dar capabilă să ne deschidă apetitul – i se datorează dlui Ioan Milea și a ieșit de curînd, sub titlul Marginalii la un text implicit (Limes, 2020), care includ și portretul dávilian al reacționarului autentic. Cine este acela? Poate cel ce ne amintește că „relativismul axiologic e reflexul defensiv al epocilor care-și bănuiesc josnicia” și că, „deși totul piere, trebuie să ne construim din granit lăcașurile noastre de o noapte”.

Teodor Baconschi este diplomat și doctor în antropologie religioasă.

Zizi și neantul jpeg
Sistem și libertate
Am crescut într-o lume în care ceea ce astăzi considerăm nevoi de bază erau, pe la sfîrșit de ani ’70 și început de ani ’80, privite drept suprastructuri. Răsfățuri.
liceul sf sava bucuresti jpeg
Liceul avea coloane
Revederea colegilor și profesorilor dragi mi-a dat sentimentul mîngîietor că lucrurile ar putea deveni la fel de bune pe cît ni le imaginam noi în 1992.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce nu-s românii ca francezii?
Cartea și bagheta mi s-au părut două lucruri indispensabile în Franța.
p 19 Sylvie Germain WC jpg
Sindromul Șarikov
Nu este vorba doar despre o lipsă de educație, ci și despre voluptatea unei agresivități manifestate zi de zi, pe rețelele de socializare, care au devenit nu doar un spațiu bun pentru defularea nervilor, ci gazdă generoasă acestei forme josnice de violență.
p 20 Gustave Thibon jpg
O lumină asupra imediatului
Pentru Putin şi adepţii lui, persoanele, fie ele ucrainene ori ruse, civili ori combatanţi, sînt nimic.
Theodor Pallady jpeg
Scopul meu ești Tu
Un adevărat apostol al dialogului, un maestru al incluziunii și un campion discret al cercetării Celuilalt, cu sau fără majusculă.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Poliția din Cehia este în căutarea unui hoț care are obiceiul să intre prin case, fără a se sinchisi de prezența locatarilor. Se spune că se uită la aceștia în timp ce dorm.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (II)
Dar poate că mai mult decît plimbarea în sine conta acel „împreună”.
p 19 jpg
Cultul virginității
Ideea că virginitatea fizică atestă puritatea și inocența depășește granițele religioase, devenind un construct social și ipocrit prin care unei femei i se anulează calitățile morale în favoarea celor fizice, ajungînd să fie prețuită mai degrabă integritatea trupului decît mintea și sufletul.
p 20 San Filippo Neri WC jpg
Despre creștinism și veselie
Multe dintre textele clasice ale creștinismului dovedesc o relație încordată pe care Sfinții Părinți o întrețineau cu rîsul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Migdalul lui Origen
Editat, tradus, redescoperit în bogăția și autenticitatea sa în ultimul secol, Origen revine de fiecare dată în atenția cititorilor cu o înnoită putere de atracție.
Zizi și neantul jpeg
Dacia roșie
Era o oază, într-o vreme în care lucrurile se degradau pe zi ce trecea: la cantina de acolo se putea mînca bine și ieftin, ba chiar și cumpărai una-alta pentru acasă, uneori.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La Galați, o candidată a fost surprinsă în timp ce încerca să fraudeze examenul de bacalaureat cu un pix-telefon. Avea 45 de ani și era absolventă a unui liceu particular, la frecvenţă redusă.
41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.

Adevarul.ro

image
Şofer omorât în bătaie la Bacău pentru că a atins din greşeală cu maşina oglinda unei dubiţe
O crimă înfiorătoare a avut loc miercuri seara pe o stradă în Bacău, după o acroşare în trafic şi un scurt scandal. Doi bărbaţi au fost deja reţinuţi, după ce victima a fost găsită pe asfalt, fără suflare.
image
O actriţă româncă adoptată de un cuplu britanic şi-a revăzut mama la 34 de ani după ce a fost lăsată într-un orfelinat
O actriţă foarte apreciată în Marea Britanie şi fostă prezentatoare la BBC Radio York şi BBC Country File Live, Adriana Ionică are o poveste de viaţă tulburătoare şi demnă de un film.
image
SARS-CoV-2 continuă să facă „pui“. Ultimul este şi cel mai infecţios
Noua subvariantă BA 2.75 a coronavirusului este de cinci ori mai infecţioasă decât varianta Omicron şi provoacă deja îngrijorări în rândul specialiştilor independenţi.

HIstoria.ro

image
Cine a detonat „Butoiul cu pulbere al Europei” la începutul secolului XX?
După Războiul franco-prusac, ultima mare confruntare a secolului XIX, Europa occidentală și centrală se bucurau de La Belle Époque, o perioadă de pace, stabilitate și creștere economică și culturală, care se va sfârși odată cu începerea Primului Război Mondial.
image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.