Dialoguri culturale

Publicat în Dilema Veche nr. 625 din 11-17 februarie 2016
Din nou scandal, în loc de dialog jpeg

Săptămînal apar nenumărate a­nun­țuri despre întîlniri ale unor intelectuali români sau străini cu publicul larg. Și au succes: sute de tineri, și nu numai, vin la conferințe, lansări de carte, festivaluri, mese rotunde etc. Într-o lume pregătită mai degrabă să își rezolve dilemele existențiale prin acumularea de like-uri sau prin cîteva exclamații și indignări postate în mesaje efemere, răgazul pe care și-l ia generația nouă să asculte și să întrebe este mai mult decît surprinzător și benefic.

Particip de ceva vreme la serile culturale organizate de casa de avocatură Țuca, Zbârcea și Asociații, dialoguri în care scriitori, jurnaliști, istorici, filozofi, cercetători propun diverse teme de reflecție unor spectatori de diverse vîrste și formații. E o modalitate prin care firma vrea să își răsplătească angajații pentru efort și profesionalism, dar și un fel de a-și manifesta aprecierea față de statutul intelectual al celor cu care colaborează: tinerii avocați și prietenii lor sînt invitați la dialoguri „altfel“ despre „altceva“ decît profesia practicată.

De fiecare dată cînd văd cît de mulți participanți vin, majoritatea aparținînd generației conectate instantaneu la toate informațiile lumii, îmi vin în minte cîteva întrebări.

De ce vin tinerii la aceste dialoguri? În fond, nimic nu-i stimulează: în școală nu se vorbește mai deloc despre așa-numita „formare continuă“, pe care ar trebui s-o practice, de-a lungul vieții, orice om cît de cît cultivat; instituțiile statului nu dau doi bani, la propriu, pentru a stimula astfel de întîlniri între cei mai buni și cei care vor să le pășească pe urme; mass-media descurajează, prin modelele ignare și strîmbe pe care le propun în breaking news, orice formă de admirație pentru valorile autentice etc. Și totuși tinerii vin, iar această prezență numeroasă ar trebui să pună pe gînduri orice adult care se ocupă de formarea tinerelor generații: în ciuda faptului că pot afla în orice minut un milion de informații despre un milion de subiecte, în ciuda felului „artificial“, îmbibat de megabiți, în care își poartă dialogurile sau relațiile de zi cu zi, tinerii vin și sînt gata să tacă, să asculte și să întrebe, într-o întîlnire față către față.

Cu ce rămîn după astfel de întîlniri? Ce transformări rezonabile te poți aștepta să apară în mintea și sufletul lor, odată plecați din sală și reintrați în vacarmul oferit de societatea românească actuală? La ce le va folosi o oră de tacla despre marile sau micile probleme ale lumii, în comparație cu aparența perenității, sub semnul căreia stau meschinăria și falsul de zi cu zi? Ascultînd diferitele teme propuse de conferențiari, singurele subiecte pe care pot miza că vor avea un efect benefic sînt cele care nasc la rîndul lor întrebări. Care îi scot pe spectatori din gata-făcuturi, din prejudecăți, din comodități soporifice, din certitudini obținute în stare de somnolență. Am văzut și am auzit zeci de lectori și zeci de teme de discuție, din cele mai diverse domenii de cunoaștere. Succes au avut nu cei care s-au străduit să dea răspunsuri beton, interpretări invincibile, răcnete de victorie. Ci aceia care au reușit să rafineze întrebările, așteptările, curiozitățile publicului tînăr. Cei care au reușit să îi oprească, chiar și pentru scurt timp, din goana la care sînt obligați de rutină și urgențe.

Ce rost au astfel de întîlniri? Cum s-ar putea prelungi efectul lor benefic dincolo de timpul acordat întîlnirii și cîteva minute după? De fiecare dată, de-a lungul acestor dialoguri, esențială mi s-a părut nu (neapărat) tema în sine, ci efortul colateral necesar ca acest dialog să decurgă bine: felul în care lectorul își alege tema, felul în care o pune în discuție, ce opinii personale alegem pentru expunere publică și ce trebuie să rămînă în discuțiile private, care este scopul expunerii, în ce fel se inițiază dialogul cu sala și, mai ales, ce „teme pentru acasă“ rămîn. Publicul acestor întîlniri culturale include, la rîndul lui, formatori de copii, într-un fel sau altul: fie că e vorba de părinți, profesori, frați mai mari, coordonatori de practică pentru studenți etc. Îmi imaginez, deci, că multe dintre întrebările de mai sus pot fi bune începuturi de dialoguri fertile între ei și cei pe care îi au în grijă.

Maria Iordănescu este psiholog.

Zizi și neantul jpeg
Alarme, sonerii, zgomote… – din alte vremi
Aproape vii, ceasurile ne umpleau singurătățile.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
#metoo? În România?! Să fim serioși!
Nu cred că există vreo femeie, cel puțin din generația mea, care să nu fi trecut măcar o dată în viață printr-o experiență de hărțuire sexuală
p 20 N  Steinhardt jpg
N. Steinhardt despre creștinismul firesc
Creștinismul devine un regim natural al vieții, un accent care însoțește gesturile cele mai mărunte ale cotidianului.
Polul jpg
Colonialism și misionarism
Reconcilierea dintre colonialism și misiunea creștină internațională este foarte complexă.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
A ajuns acasă rîzînd, a rîs toată noaptea și nu s-a oprit nici a doua zi (joi), nimic neputîndu-i pune capăt veseliei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
În ochii ei era dragoste, multă dragoste
Cît de repede se petrecea totul, fără să analizezi, fără să-ți pui întrebări, fără să te gîndești la un viitor, erau ca niște fire care se înșiră, apoi se deșiră, ca o lumînare care se aprinde undeva în noapte, arde întîi viu, apoi mocnit și se stinge de la sine.
Un album studiu al bisericilor transilvane jpeg
Un album-studiu al bisericilor transilvane
Textul are sobrietate ştinţifică, devotament faţă de documentarea monumentelor şi a vieţii religioase care le-a modelat şi care s-a modelat, de-a lungul timpului, în jurul verticalei lor.
Theodor Pallady jpeg
Tiparul și Cartea cărților
Nu știu să se fi publicat la noi, pînă acum, o asemenea panoramă a edițiilor tipărite ale Sfintei Scripturi de pe orice meridian și în mai toate limbile cunoscute.
Zizi și neantul jpeg
În mulțime
Oamenii prezenți erau animați de entuziasm, dar de unul mai blînd, mai difuz.
Visez parcaje subterane jpeg
Visez parcaje subterane
Locuitorii la bloc ar trebui să-și privească cartierul ca pe propria curte și să lase mașinile la bulevarde, pentru a se bucura de natură.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Un bărbat de 60 de ani a mers la dentist pentru o plombă și a ajuns la urgență direct în operație, pentru că a înghițit capul frezei care-i scormonea dintele.
Oh salvie levănțică iasomie trandafir jpeg
Oh salvie levănțică iasomie trandafir
La început, l-am întîlnit pe Mircea Anghelescu ca profesor, în Amfiteatrul „Bălcescu“.
Zizi și neantul jpeg
Din mers, „mici” bucurii
Bucuria trece dincolo de tine și o-mpărtășești, involuntar în general, și celorlalți.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Privirea lui Chateaubriand
Memoriile au fost proiectate – cum altfel? – pentru posteritate, dar ca o voce de dincolo de mormînt.
Filosofie și muzică  Gabriel Marcel jpeg
Filosofie și muzică. Gabriel Marcel
Muzica este așadar, în mod primordial, nu un obiect al gîndirii, ci un mod al ei.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
...mai mulți americani au murit înecați cu lăptuci decît mușcați de șerpi și de crocodili, combinat.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Speranța moare ultima?
Mereu m-am întrebat dacă speranța care poate aduce cu sine un soi de idealism în a privi lucrurile din jurul tău folosește într-adevăr la ceva.
O lume a poveștilor jpeg
O lume a poveștilor
Narativele care pot subjuga națiuni întregi nu sînt o invenție modernă – după cum afirmă psihiatrul Boris Cyrulnik, în cea mai recentă carte a sa, apărută luna trecută la editura Odile Jacob.
André Scrima: Ziua una şi a opta jpeg
André Scrima: Ziua una şi a opta
Lumina Paştilor: pe cea vizibilă în biserici şi pe străzi, ucrainenii nu şi-au putut-o îngădui; pe cea spirituală, religia patriarhului Kiril o insultă, o sufocă.
Theodor Pallady jpeg
Un Sisif în robă franciscană
Camus a fost doar martorul esențial al asprelor sale vremuri și, prin revolta contra absurdului, aproape un mărturisitor.
Zizi și neantul jpeg
Iarbă verde și obligativități
Avem tendința să ne complicăm puținele zile libere. Să le încadrăm în sisteme, să le tratăm ca pe unele de lucru în alt domeniu: cel al leisure-ului, al entertainment-ului.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Care ar fi playlist-ul ce v-ar alunga pe dumneavoastră de la o demonstrație?
Blocul, strada, etajul și apartamentul jpeg
Blocul, strada, etajul și apartamentul
În locul garajului a apărut un parc, la fel de lipsit de imaginație din punct de vedere urban ca și lamele de blocuri din spatele unității militare, dar care, cu zonele sale verzi, evoca peluza spălătoriei de steaguri.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce caută americanul în Europa?
Îmi dau seama că avem de toate aici, pe bătrînul nostru continent, micul nostru paradis terestru, că este (a fost... oare?) una dintre cele mai bune lumi posibile și că mi-ar trebui vreo cinci vieți ca să văd și să trăiesc tot.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.