Despre meserii, bucurii şi plăceri

Publicat în Dilema Veche nr. 450 din 27 septembrie - 3 octombrie 2012
Bucurii uitate jpeg

M-am întrebat deseori ce anume l-a transformat pe Luciano Pavarotti – şi pe alţii ca el – într-un mare artist. Talentul? Nu e suficient: la urma urmei, păstrînd proporţiile, şi Costel Busuioc are talent şi a eşuat, la scurt timp după debutul promiţător, în spectacole de case de cultură comunale. Hărnicia? Nici cu asta nu cred că se rezolvă misterul succesului enorm pe care îl are artistul: ştim o grămadă de „harnici proşti“, vorba filozofului, care ratează drumul unei cariere cuviincioase fiindcă persistă în a-şi cultiva virtuţi inexistente. Şansa, norocul? Nu e obligatoriu: zeci de tineri care lasă cu gura căscată ample audienţe de telespectatori, în timpul sutelor de concursuri de tinere talente, rămîn anonimi o viaţă întreagă.

Sigur, reţeta succesului avut de Luciano Pavarotti cuprinde talent, instrucţie, hărnicie, şansă. Dar mai e ceva pe lîngă ele: bucuria, plăcerea, generozitatea, pasiunea cu care-şi face „meseria“. În documentarele sau spectacolele care prezintă portrete de mari artişti sau inventatori, orchestre redutabile sau oameni de ştiinţă, ceea ce atrage irezistibil, ceea ce farmecă de la prima întîlnire este plăcerea cu care toţi îşi fac treaba.

Îi înscriem pe copiii noştri la cele mai performante şcoli. Îi ducem la diverse cursuri extraşcolare. Îi îndemnăm cu rîvnă să acumuleze cît mai multe informaţii şi deprinderi, să ştie, să se descurce, să-şi clădească un viitor. Iar rîvna noastră, ca şi a lor, nu ne lasă deloc timp să răspundem cu adevărat la întrebarea „ce-mi doresc pentru copilul meu? Pur şi simplu o meserie profitabilă? O carieră înfloritoare? Un nume onorabil? Sau, în plus, şi înainte de toate, alegerea unei profesiuni care să-l facă fericit?“

Cred cu adevărat că ar trebui să cheltuim mai mult timp şi energie nu numai pentru a descoperi talentul, a stimula hărnicia şi a multiplica şansele copilului nostru. Ci şi pentru a-l ajuta să găsească meseria pe care o va practica cu o plăcere autentică. Care îi va aduce bucurie. Căreia i se va dedica zilnic cu pasiune. Ale cărei rezultate vor depăşi simpla satisfacţie a profitului, sau a notorietăţii, pentru a-l face să uite de sine şi să-i contamineze şi pe alţii de entuziasmul său. În perspectiva acestei bucurii, copilul nostru va învăţa mai uşor, va admira cu mai multă intensitate autorităţile şi competenţele pe care şi le-a ales drept model, va fi mai generos. În acelaşi timp, va fi mai modest în privinţa propriilor succese şi mai respectuos cu succesele altora. Şi, nu în ultimul rînd, bucuria de a practica o anumită meserie îl va ajuta să detecteze cu mai multă uşurinţă şansele, să le valorifice, să se distanţeze de tentaţii rispitoare, sterile.

Nu e vorba de a încuraja bucurii imediate, capricioase, rudimentare, „consumiste“. (Nu mă gîndesc să-i creez copilului meu impresia că munca, meseria practicată n-are haz dacă nu se confundă cu distracţia, focul de artificii, victoria imediată.) Nici de a-l stimula pe cel mic să-şi urmeze plăcerile de primă instanţă, atracţiile facile, ale căror rezultate se consumă rapid, în mici accese de veselie. Ci de a crea organul pentru bucurii de durată, bucurii care să hrănească pe termen lung, bucurii de o viaţă. Bucurii care nu se frîng la primul eşec, la prima confruntare, la primul refuz. Iar una dintre aceste bucurii, dacă nu cea mai puternică dintre toate, e bucuria care ne locuieşte pe toţi, zi de zi, atunci cînd avem sentimentul că ne-am întîlnit vocaţia, ca ceea ce trebuie să facem coincide cu ceea ce vrem şi cu ceea ce ne place să facem. 

Maria Iordănescu este psiholog.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.

Adevarul.ro

parlamentul european foto adevarul
Intrarea României în Schengen, în atenția Parlamentului European
Liderul delegației române a PSD din Parlamentul European a anunțat introducerea pe agenda plenului PE a unei dezbateri cu rezoluție privind aderarea României la Spațiul Schengen.
Stoichita
Stoichiță, interzis să mai intre în vestiarul naționalelor. I-au pus stop „Sfătuitorului“
Omul care îi şoptește la ureche lui Răzvan Burleanu și-a pierdut din influența pe care o avea asupra președintelui FRF.
cuc wikipedia jpg
Cucul, în cultura poporului român. O mulțime de credințe populare sunt legate de pasărea sacralizată
Vechile credințe românești fac din cuc o pasăre sacră, care poate prevesti momente în viața celui care-l aude cântând. Legendele vorbesc despre doi frați, dintre care unul s-a transformat în pasăre.

HIstoria.ro

image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.