De la războiul ales la cel fără sfîrşit

Publicat în Dilema Veche nr. 479 din 18-24 aprilie 2013
De la războiul ales la cel fără sfîrşit jpeg

Cînd monarhia Bourbonilor a fost restaurată, în 1815, se vorbeşte că diplomatul francez Talleyrand ar fi spus despre Bourboni: „Nu au învăţat nimic şi nu au uitat nimic.“ La zece ani după începerea războiului din Irak, întrebarea este dacă cineva – americanii, irakienii, iranienii, alte state arabe – a învăţat ceva din această experienţă îngrozitoare.

După standardele războaielor moderne, pierderile Statelor Unite au fost mult mai scăzute decît cele din alte conflicte recente – de douăsprezece ori mai mulţi soldaţi americani au fost ucişi în Vietnam. Cu toate acestea, războiul din Irak a marcat America în nenumărate moduri. După cum au precizat mulţi, acest război a fost unul „ales“ – o formulare folosită rar, sau deloc, pentru a descrie războaiele anterioare ale SUA.

Într-un fel, cel din Irak a reprezentat primul război „think-tank“. Pentru a fi siguri, la începutul anilor ’60, membri ai administraţiei preşedintelui John F. Kennedy au intelectualizat războiul şi au discutat despre meritele strategiilor, incluzînd contrainsurgenţa. Dar acest lucru este incomparabil cu luptele intelectuale în noroi, care au avut loc la Washington în legătură cu Irakul. Acestea au reflectat parţial ameninţarea existenţială pe care atacurile teroriste din 11 septembrie 2011 au reprezentat-o în minţile atîtor oameni. Se susţinea faptul că Statele Unite trebuie să înceapă să se gîndească la război în mod diferit. Fostul diplomat american George F. Kennan a spus că „democraţia luptă în furie“. Însă noua doctrină strategică de „preempţiune“ – despre care mulţi au susţinut că va defini războiul în secolul XXI – sugerează că democraţiile luptă şi cu teamă.

Într-adevăr, un alt motiv pentru război a pornit de la dezacordurile interne ale Americii cu privire la ce reprezintă aceasta ca naţiune – scopul şi semnificaţia sa pentru restul lumii. Războiul nu a rezolvat aceste întrebări. Dimpotrivă, din anumite perspective, Statele Unire au ieşit din Irak mai divizate decît erau cînd au intrat. Pentru Irak, complexitatea şi contradicţiile războiului au fost chiar mai pronunţate. Nimeni nu poate vizita Irakul şi sta de vorbă cu irakienii fără să plece cu înţelegerea faptului că a scăpa lumea de Saddam Hussein a fost o realizare importantă, chiar nobilă. Tirania sa a rivalizat cu cele mai rele din secolul al XX-lea. Totuşi, în procesul de eliberare a Irakului, Statele Unite nu au reuşit să se întrebe cum a cîştigat tiranul acea putere, de la bun început, iar apoi, ce provocări vor apărea pentru a-l înlocui.

Pentru unii, sectarismul a apărut în Irak ca o furtună de vară, care a trecut rapid, odată ce „valul mare“ al trupelor SUA a devenit strategie americană în 2007. Însă chiar şi greşelile uriaşe ale „de-Baathificării“ (destituirea tuturor funcţionarilor de stat irakieni care au fost membri ai Partidului Baath al lui Saddam) şi retragerea din serviciu a armatei irakiene – măsuri atît de necugetate, încît nimeni nu mai recunoaşte acum că le-ar fi comandat – nu pot explica în totalitate criza politică prelungită din Irak. A crede că lupta sectară a început din cauza unei decizii nesăbuite a SUA şi s-a încheiat datorită unei alte decizii înţelepte care i-a urmat înseamnă să ignori rolul sectarismului într-o ţară care oscilează între lumile sunniţilor şi şiiţilor şi între lumile turcilor şi arabilor. Aceste divizări, umbrite de totalitarismul lui Saddam, nu au dispărut niciodată.

Într-adevăr, separarea sunniţi – şiiţi există în multe părţi ale lumii arabe. În vreme ce americanii au privit protestele din Bahrain, din 2011, drept aspiraţii democratice ale oamenilor, nimeni din regiune nu a pus la îndoială faptul că adevărata sursă a problemelor era reprezentată de o majoritate şiită agitată (inspirată, poate, de Irak sau chiar – după cum au declarat sunniţii arabi – de Iran), care încerca să înlăture o monarhie sunnită.

Cei care susţin că prezenţa mare a trupelor (şi însoţitorul ei apropiat – noua şi îmbunătăţita „contrainsurgenţă“) au înfrînt linia de fractură sectară a Irakului sugerează că problemele politice care continuă în Irak sînt rezultatul slabei guvernări a prim-ministrului Nouri al-Maliki. De-ar fi fost mai înclinat spre democraţie sau dacă s-ar fi îndreptat spre comunitatea sunnită – oferindu-i, poate, un alt portofoliu în minister –, atacurile sinucigaşe cu bombă ale extremiştilor sunniţi la festivalurile religioase şiite ar fi luat sfîrşit.

De fapt, Orientul Mijlociu – lovit de războiul din Irak, Primăvara Arabă şi de manifestările sectare din Siria – nu este sigur încotro să meargă în continuare: democraţie liberală şi autoritatea legii, sau conducerea islamistă? Cu toate acestea, pentru lumea sunnită, Irakul reprezintă greşeala care nu doar că nu mai trebuie repetată, ci şi inversată. Aşadar, atît arabii sunniţi, cît şi persanii şiiţi privesc Irakul ca fiind la dispoziţia oricui – un subiect de dispută, mai degrabă decît o ţară, un „joc extraordinar“ cu care lumea este foarte obişnuită.

Saudiţii şi alte state arabe sunnite au arătat o slabă susţinere privind aducerea Irakului în lumea arabă, lăsîndu-l să-şi găsească propriul drum în lume. Aceste state contribuie enorm – cum au făcut şi în alegerile naţionale din 2010 – la ce ele speră că va fi o restaurare sunnită, cînd marea greşeală a americanilor va fi corectată, iar lumea arabă va fi întregită.

La zece ani după înlăturarea lui Saddam, viitorul Irakului rămîne acolo unde a fost întotdeauna: în mîinile irakienilor, care vor trebui să fie la înălţimea situaţiei. Nimeni nu poate crea pentru ei o ordine politică stabilă. Odată ce americanii au plecat, vecinii arabi băgăreţi şi iranienii nerăbădători nu au decît de pierdut dacă condamnă Irakul la a rămîne o potenţială sursă de răspîndire a violenţei.

Cît despre americani, trebuie să învăţăm din ce s-a întîmplat în Irak, ca nu cumva mîndria noastră să ne condamne la acţiuni similare. Şi, cînd vine vorba despre viziunea care ne-a trimis acolo, acest lucru înseamnă că trebuie să şi uităm.

Christopher R. Hill a fost secretar de stat adjunct al SUA pentru Asia de Est şi ambasador al SUA în Irak, Coreea de Sud, Macedonia şi Polonia. În prezent, este decanul Facultăţii de Studii Internaţionale „Josef Korbel“ de la Universitatea Denver.

Copyright: Project Syndicate, 2013
www.project-syndicate.org

traducere din limba engleză de Patricia MIHAIL

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.
E cool să postești jpeg
Seducția pesimismului
Seducția pesimismului e mare. Abandonul e mai facil decît lupta.
p 20 WC jpg
André Scrima şi „cerurile lumii”
A interoga şi alte tradiţii spirituale decît cea proprie, a percepe relaţia lor cu „cerul” să nu aibă oare nici o legătură cu credinţa, nici o legătură cu Dumnezeu? Să vedem.
Theodor Pallady jpeg
Nevoia unei revoluții a bunului-simț
Creștinii cu scaun la cap sînt primii care au datoria de a se delimita de această grotescă mistificare, chiar dacă au de ce să deteste fandoseala elucubrantă a taberei adverse.
index jpeg 3 webp
Dorință pentru 2023
Ar putea fi arhitecții convingători în a spune că putem salva natura începînd cu oamenii care suferă?
p 24 A  Damian IMG 4760 jpg
Cu ochii-n 3,14
● În a treia zi a acestui an, Greta Thunberg a împlinit 20 de ani. Și ce dacă? (S. V.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Zile din viața noastră
Spunea recent cineva din jurul meu că, în tinerețe, zilele trec repede, iar anii se duc greu.
Zizi și neantul jpeg
Timpul de dinainte
Ce ne-ar fi scos din sărite, probabil, altădată, atunci ne bucura. Sau măcar ne amuza. Nimeni nu voia să fie nici Scrooge, nici Grinch.

Adevarul.ro

image
Când ajunge din nou în România un val de aer polar: unde se anunță ger cumplit, cât mai ninge la munte
Trei zile de iarnă autentică se anunță în mai multe județe din zona de munte. Meterologii anunță ninsori puternice și viscol. Începând de duminică însă un val de aer polar lovește România. Sunt așteptate temperaturi de până la minus 20 de grade Celsius.
image
Trufia îngroapă România. De ce nu putem fi cel mai de preț aliat pentru Occident: „Suntem ca ruda aia săracă...”
România nu reușește să profite de oportunităţi și să-și exploateze potențialul. Marius Ghincea, profesor la Universitatea Johns Hopkins, explică ce-i lipsește României.
image
Netflix, accesat doar din propria locuinţă. Compania ia măsuri drastice: care va fi singura excepţie
Netflix urmează să ia măsuri drastice, astfel încât utilizatorii să nu îşi mai poată împărţi contul cu alte persoane. Decizia a venit, după ce datele statistice au arătat că peste 100 de milioane de utilizatori din întreaga lume folosesc, de fapt, contul altcuiva.

HIstoria.ro

image
Originea familiei Caragiale. Recuperarea unei istorii autentice
„Ce tot spui, măi? Străbunicul tău a fost bucătar arnăut, plăcintar! Purta tava pe cap. De-aia sunt eu turtit în creștet!”, astfel îl apostrofa marele Caragiale pe fiul său Mateiu, încercând să-i tempereze fumurile aristocratice și obsesiile fantasmagoric-nobiliare de care acesta era bântuit.
image
Reglementarea prostituției în București, la sfârșitul secolului al XIX-lea
Către finalul secolului al XIX-lea, toate tentativele întreprinse pentru a diminua efectele prostituției prin regulamente, asistență medicală și prin opere de binefacere nu dădeau rezultatele așteptate, mai ales în ceea ce privește răspândirea bolilor venerice.
image
Anul 1942, un moment greu pentru Aeronautica Regală Română
Anul 1942 a însemnat pentru Aeronautica Regală Română, ca de altfel pentru toate forțele Armatei române aflate în zona de operațiuni, un moment deosebit de dificil.