De cealaltă parte
Sînt chiar în spatele lui, amîndoi așteptăm la semafor. E o iarnă urîtă, un frig umed ni se cațără tuturor pe umeri și de acolo în cap. E îmbrăcat bizar și asta, împreună cu statura foarte înaltă și țeapănă, mă face să-l privesc cu atenție. Hainele, de bună calitate odinioară, sînt nespălate cu anii și roase la toate încheieturile. Poartă un soi de parkă kaki de armată peste un pulovăr mai lung de sub care apare, și mai jos, un plastic albastru ca al sacilor de gunoi. Același plastic îi răsare și de la guler, un fel de glugă încropită, uite că se văd șireturile albe cu care strîngi sacul la gură.
Stă drept la semafor și se clatină ușor înainte și înapoi. Mă așez lîngă el și-l privesc cu coada ochiului. O figură ascuțită cu toate oasele feței – tăioase ca briciul – care-i întind pielea îngălbenită, nasul emaciat, cu nări transparente, fremătătoare. Construcția fragilă de oase și piele e închegată cumva în jurul unor ochelari cu rame fine, frumoase, dar cu lentilele încețoșate de jeg. Vorbește singur, declamativ și se uită cînd sus, cînd jos. Bate ușor din picior, își punctează măsura frazelor, ritmul, se dirijează pe sine în murmurul din care nu reușesc să pricep absolut nici un cuvînt. E nebun. Dus cu capul. Tra-la-la. E buimac.
Se face verde, toată lumea traversează, profetul de asfalt rămîne locului cu incantația lui cu tot. Blagoslovește un taxi cu o mînă descărnată, încurcă o doamnă cu plase care se aștepta să traverseze și mă face să mă întorc și să-l privesc de pe partea cealaltă a trotuarului. O față albă, o parkă verde, mințile spulberate definitiv. Pe umeri i-am văzut cățărată, ca o hîrcă, demența cu ochii sticloși. L am lăsat la semafor.
Îmi cunosc bine nebunii. Îi văd ca pe niște repere ale orașului în care mă învîrt și eu ca într-o cușcă, cu mînecile cămășii bine înnodate la spate. Profetul e destul de nou. O prezență constantă e însă cel care dirijează mașinile la intersecție. Alt zărghit. Lunatic. Cu creierii vraiște. Ăstălalt e tipul expansiv care vorbește mult cu toată lumea însuflețită și neînsuflețită. Cu stîlpul pe care e fixat semnul cu parcarea interzisă. Cu tipii care parchează acolo. Cu coșul verde de gunoi. Cu labradorul galben cu ochi cafenii plimbat de o fată slăbuță. Cu taximetriștii care adastă pe acolo și care își mănîncă timpul făcînd glume proaste cu el. Dar nu-i pasă. Își vede de dirijat lumea, fiecare o ia din loc la comanda lui, e Dumnezeul intersecției ăsteia, nimic nu mișcă fără știința și fără voia lui. Plutește pe bolta Capelei Sixtine a intersecției cu arhitravele sprijinite în coloanele M-ului de la Mc, ale farmaciei și ale covrigăriei din treimea supremă a realității sale. „O să vină iarna adevăratăăăă!“, țipă. „Uite“, zice, „în partea aia cerul e negru, încoace e luminat. O să ningă, vă zic io, că dacă io, care stau de treij’ de ani pe stradă nu știu…“ Nu-l ascultă nimeni. Doar eu întorc capul spre partea întunecată și apoi spre partea luminată a cerului. Are dreptate.
Cea mai veche e femeia care molfăie fără încetare un covrig. O văd, iarnă-vară, stînd la intrarea bisericii unde lumea îi mai aduce cîte ceva de sărbători sau la slujbele mai mari. O smintită, o țăcănită, o scrîntită. Stă acolo fără absolut nici o expresie pe chip. Sau, dacă are una, e aproape non-umană, stranie, pe fața cu ochi frumoși, dar devastată de lipsa conștiinței de sine. E o carcasă goală care mănîncă etern covrigi, cu clăbuci la gură. E oglinda nemiloasă a ceea ce aș putea fi. E prietena mea în orașul ăsta în care alerg cu mînecile cămășii albe înnodate la spate. Dementă, zăludă, zbanghie.
Ei toți se alătură fetei scunde, cu șapcă, pierdută permanent pe la metrou, femeii bătrîne sulemenite ca o mască No, cu părul vîlvoi în care stau agățate panglici de catifea – un fel de Helena Bonham Carter la fel de țicnită, femeii rămase fetiță însoțită permanent de foarte bătrînul ei tată, dementului care-mi cere constant bani de țuică, tuturor prietenilor mei. Și, în cele din urmă, mie, care alerg în cerc în orașul ca o cușcă, cu mînecile cămășii înnodate la spate.
Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.
