De ce ne enervăm

Publicat în Dilema Veche nr. 608 din 8-14 octombrie 2015
Mîrlanii cu palat jpeg

Acum cîteva zile era să mă bat cu un dobi… domn în Mega Image. Uite, numai cînd mă gîndesc la întîmplarea asta, mă enervez la loc. O enervare acută, violentă, o stare de scrîşnet, o revărsare de ură cristalină absolut gratuită, de altfel. Să nu luaţi chiar de bună iminenţa unei bătăi fizice reale între mine şi acel domn. Dar sentimentul era extrem de aproape. Şi pornirea mea aşijderea. 

Totul a pornit, ca de obicei, de la nimic. Stăteam la rînd la case. Două case, o singură coadă care se împărţea pe măsură ce una dintre casieriţe era liberă. Eu în faţă, domnul în spatele meu. Deja începuse să mă agaseze uşor, foindu-se şi tot lovindu-mi coşul cu picioarele, intrînd prea mult şi fără rost în spaţiul personal. La un moment dat, la una din case, o persoană cu toate cumpărăturile în pungi tocmai îşi întinsese cardul vînzătoarei. „Mergeţi la casa aia?“, mă întreabă neliniştitul din spate tropăind a nerăbdare. „Da“, zic, dar continuu să stau pe loc cît să-şi tasteze femeia aia PIN-ul. „Păi, hai, mergeţi“, mă dirijează ăsta din spate, pufnind şi dînd ochii peste cap, gata-gata să şi-i scrîntească. M-am întors spre el, l-am privit şi am simţit că vreau să-i rup capul. Literalmente. Am respirat adînc şi i-am zis doar un „Mulţumesc“ atît de otrăvit că numai cuvîntul rostit a mustit galben-verde în aer de atîta ură. „Cu plăcere“, a plusat neliniştitul, fără să ştie că în capul meu l-am executat deja, l-am jupuit şi i-am pus sare pe răni. L-am spînzurat de picioare şi i-am scos ochii cu beţele de frigărui din coşul meu. I-am astupat nările cu brînză de vaci grasă şi i-am turnat simultan un litru jumate de apă minerală rece pe gît. Waterboarding cu Dorna. L-am bătut peste tălpi cu un salam de Sibiu tare. Başca l-am trecut prin tot vocabularul odios al urii nemărginite care mă încerca în acele secunde. În fine, m-am dus la casă, am plătit cu capul vîjîind şi cu tîmplele pulsînd încă a ură clocotită. Cînd am ieşit din magazin, am tras puternic aer în piept, m-am uitat spre cer şi am izbucnit tare să mă audă tot trotuarul: „Retardatule!!!“. Pun pariu că şi domnul respectiv a făcut ceva similar şi o fi povestit prin alte locuri cum o dobitoacă de la coadă se mişca la fel ca ochiul mortului şi ţinea pe toată lumea în loc. În fine. 

Dar altceva m-a speriat şi m-a pus pe gînduri. De ce ne enervăm în halul ăsta? Ce resorturi se activează şi ce fire nevăzute plesnesc în asemenea situaţii, că ajungi să urăşti cu toată fiinţa o persoană despre care nu ştii nimic, dar care ţi-a făcut la un moment dat ceva nesemnificativ de deranjant? E înfricoşător să vezi exploziile de nervi în trafic, între şoferi. Cunosc o fată extraordinar de calină, de bună şi de decentă, care devine o fiară atunci cînd cineva o şicanează cumva în trafic. Fiinţa asta mică şi drăguţă se dovedeşte a fi un dicţionar gros de argou. O sumă absolută a celor mai odioase înjurături. Cînd coboară din maşină, pac! – Mrs. Hyde dispare la loc. Dar ce se întîmplă, dragi şoferi? Vă pun ăştia ceva pe volan, în schimbătorul de viteze, în odioşii brăduţi odorizanţi? În apa aia cu care stropiţi şi daţi apoi drumul la ştergătoare? În Premium Diesel? (Ah, pardon, cred că aici mă tem că am nimerit-o.)

Ce se întîmplă în autobuze? De ce ajung unii să se bată ca chiorii pentru un loc, din cauza unui cot între coaste sau a unui geam închis/deschis? De unde atîţia oameni cu fitilele atît de scurte? Cum poate să ne afecteze aşa de tare o oarecare întîmplare (mică) nefericită, o scăpare a aproapelui nostru, un inconfort temporar? 

Pînă acum, nu cred că ţine nici explicaţia universală cu stresul cotidian, de la serviciu, viaţa grea şi aşa mai departe. Puţin calm nu are cum să strice nimănui. Mă gîndeam la lucrurile astea în metrou, cînd o durere înspăimîntătoare îmi săgetează piciorul stîng. O do… o domnişoară cu tocuri ascuţite se hăhăia cu ochii în telefon fără să se ţină de nici o bară. O frînă bruscă i-a proptit dureros pantoful elegant în tenişii mei. Mi-a venit s-o sugrum. Uite de-aia nu sîntem calmi.  

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-şef la ştiri, radio Kiss Fm şi Magic FM. 

958 8 Lorin Niculae jpg
Zece școli de arhitectură pentru satele românești
Este deci momentul să înțelegem și, eventual, chiar să redescoperim și noi valoarea satului pentru arhitectura românească și să acționăm în consecință.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și feminități
Sigur, era și un mod de confirmare a feminității. Feminitate nu tocmai celebrată în perioada de atunci. Sloganul „femeia la cratiță”, care ne scoate din sărite în ziua de azi, era, pe atunci, în general, realitate. Excepțiile erau puține și rămîneau strict excepții.
p 20 WC jpg
Merită Joe Biden împărtăşania?
Dezbaterea în cauză a putut stîrni, iată, o reflecţie creştină cu multe dimensiuni: raport între credinţă şi laicitate, conştiinţă şi libertate a persoanei credincioase, stil de comunicare a tematicii creştine între dictat normativ şi călăuzire a credinciosului în drumul lui spiritual şi etic.
Nicolaos Tzafouris   Christ de Pitié   PDUT1974   Musée des Beaux Arts de la ville de Paris jpg
Corp păgîn și trup creștin
Prin arhitectura lucrării și derularea stilistic impecabilă a fiecărui capitol component, Marius Lazurca lucrează simultan cu izvoare antice și exegeze moderne, pentru a documenta continuitățile, asimilările, sintezele și rupturile produse în primele veacuri după Hristos.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Să forțezi o femeie să nască și apoi să crească acel copil este o formă de sclavie. Nașterea forțată nu poate fi numită drept la viață”
Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“

Adevarul.ro

image
Cu cât vor creşte salariile bugetarilor. OUG cu majorări şi sporuri a fost retrasă, un nou proiect a fost publicat de Ministerul Muncii
Ministerul Muncii a publicat, miercuri, în dezbatere publică un nou proiect de ordonanţă de urgenţă, care prevede majorarea salariilor tuturor bugetarilor, începând din luna august, cu un sfert din diferenţa dintre salariul prevăzut pentru anul 2022 în legea salarizării bugetare şi cel din luna decembrie 2021.
image
Fetiţa luată de curenţi la Vama Veche, salvată de Salvamar. Plutea pe o saltea pneumatică, spre Bulgaria
Salvatorii din cadrul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă (ISU) al Judeţului Constanţa au fost solicitaţi pentru salvarea unui minor care plutea pe o saltea pneumatică pe mare.
image
Misterul decesului unui opozant al lui Putin, găsit mort în SUA. Soţia neagă varianta sinuciderii, susţinută de o jurnalistă rusă
Dan Rapoport (52 de ani),  un om de afaceri cu dublă cetăţenie letonă / americană, care a făcut o mulţime de bani în Rusia înainte de a deveni un critic al lui Vladimir Putin, a fost găsit mort în SUA.

HIstoria.ro

image
Una dintre cele mai mari bătălii de tancuri din istorie, în Historia de august
Născut în vara anului 1943, mitul despre bătălia de la Prohorovka a rezistat timp de mai multe decenii, deoarece sovieticii au avut toate motivele să preamărească și să se laude cu victoriile obţinute.
image
Cum a ajuns Vlad Țepeș ostatic la Înalta Poartă
Pacea semnată în 1444 între unguri și turci îl prevedea și pe Vlad al II-lea Dracul.
image
Iuliu Maniu, „un om de extremă rigiditate morală, în timp ce partidul s-a arătat dispus la tranzacţii“
Cea mai mare provocare politică internă PNŢ a primit-o nu de la muncitorii nemulţumiţi de scăderea salariilor și de șomaj sau de la opoziţia liberală, ci de la fostul principe Carol, îndepărtat de la tron prin actul din 4 ianuarie 1926.