Cuvîntul și povestea

Publicat în Dilema Veche nr. 858 din 17 - 23 septembrie 2020
Invizibilii jpeg

Sînt oameni care, odată băgați într-un costum sau taior, devin altcineva. Haina formală o să le schimbe vocabularul. O să-i oblige cumva să fie mai deștepți și mai sofisticați. Cravata și sacoul, atunci cînd nu le porți deja zilnic, ca pe a doua piele, încît ajungi să uiți de ele, o să te sugrume și o să te facă să spui tîmpenii pompoase, să mergi țeapăn și să observi cît de jegoase sînt scaunele din autobuz. Formalitatea costumului te bagă în personaj, ca la teatru. Anteriul sfințește pantalonii scurți, coroana din recuzită pusă pe cap te face să vorbești supușilor și nu semenilor.

Tot așa, mi-s dragi rudele din provincia micuță sau de la țară pe care le vezi la nunți. Acolo, formalitatea unui costum care o sta de 30 de ani în șifonier face din bieții unchi, cumetri și verișori de-ai mamei niște momîi nelalocul lor. Gulerul închis pînă la ultimul nasture ți-a umflat capul, cravata aia ca un paloș cu dungi late maro și albastre (anii ʼ80?) pare și ea că se strînge din ce în ce mai tare pe măsură ce trece timpul. Cămașa e apretată, iar în dungile ascuțite ale mînecilor scurte călcate obsesiv cu fierul poți să-ți tai privirea. Într-o conversație improbabilă cu un coleg de serviciu de-al mirelui scoți ce e mai bun. Cuvintele sînt abia despachetate, lucioase ca tinicheaua nouă. Vorbești ca primarul la televizor. Nu „faci”, ci „efectuezi”. Iar la școală ai „dascăli“ ca pe vremea lui Goga, nu „profesori”. Alături, soția e și ea o ikebana nefericită. Plutește într-un nor de fixativ, într-un creț al permanentului din cap poți remorca un tractor. O să se poarte cum se cuvine, n-o să-i priască nimic, cuțitul va fi și mai greu de mînuit pentru că e bont. Dacă m-aș nimeri la vreo nuntă, lîngă ei aș vrea să stau. Să ne dezlege țuica limbile și să țîșnim apoi liberi din coconul hainelor nefirești.

Jurnaliștii care au făcut teren cu un microfon în mînă știu că obiectul ăla pe care-l duci spre gura interlocutorului îl schimbă imediat pe om. De atîtea ori un personaj fabulos de natural într-o conversație lejeră se crispează instantaneu în fața unui microfon și caută să-și îmbrace cuvintele, să le înfoaie, să le tapeze. Un personaj încîntător ajunge să vorbească atunci ca un bou. De aia sînt și reporteri fantastici care o să-i facă să uite de nenorocitul ăla de microfon, o să-l facă pe om să înoate în apele lui și o să se întoarcă în redacție cu niște bijuterii. Au fost ani în care am bătut și eu coclaurile cu un microfon în mînă și m-am trezit cu cîte o femeie care a dispărut o secundă ca să se întoarcă dată cu ruj pe la gură, gata de interviu. O bijuterie. De aia un domn a devenit faimos după ce a povestit despre o furtună care a declanșat „o extorsiune a unui degajament”. Era în fața unui microfon și avea nevoie de cuvinte.

De aia sînt atît de proaste comunicatele noastre de presă. Dacă nu lucrezi zilnic cu ele ca să te apuce plînsul pentru că trebuie traduse întotdeauna în limbaj omenesc, te poți amuza îngrozitor. Pentru că o autoritate vorbește ca o autoritate. Așa se cuvine. Și o să primești pe mail o extorsiune a unui degajament. Cuvinte împăiate, caraghioslîcuri lingvistice, expresii care plutesc țepene ca înecații cu burta umflată. Se efectuează, se implementează, se impactează. Uite, în aparițiile lui la televizor, ministrul Vela e delicios. Mă uit la el ca la telenovele. E fix ca unchiul de la nuntă pus să citească de pe foaie ceva ce pare că nu pricepe. Iar cînd pare că înțelege și inovează sună așa: „Toate aceste eforturi trebuie le analizăm, cîntărim și să decidem împreună că trebuie să fim extrem de responsabili, pentru că acest virus nu ia pauză și nu intră în vacanță. Sîntem cu toții ctitori la o pagină importantă din istoria României”. Virusul care nu intră în vacanță a devenit de altfel expresia favorită a autorităților. De la președinte la premier, la ministrul Sănătății. Nelu Tătaru, cu cocoașele lui dințate din al doilea val al epidemiei, e deja legendă. Măcar omul pare simpatic, că și le asumă. Știe că-i zboară cuvintele din gură ca și cum ar avea o viață a lor. N-are ce le face.

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor‑șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

Adevarul.ro

image
Doliu în sportul românesc: Baschetbalista Alessia Maria Raiciu s-a stins în ziua în care a împlinit 18 ani
O veste cutremurătoare a apărut, astăzi, pe pagina de Facebook a Federaţiei Române de Baschet, în legătură cu o jucătoare extrem de promiţătoare.
image
Cherofobia: teama de a fi fericit sau „după bine vine rău“. Cum se manifestă, care sunt semnele
Unele persoane simt aversiune faţă fericire, fără a avea un motiv raţional pentru acest lucru. În termeni de specialitate, această formă de anxietate se numeşte „cherofobie“, iar cei afectaţi fac tot posibilul să evite sentimentul de fericire.
image
Afacerile bănoase cu o păstrăvărie şi o firmă de taximetrie, făcute de un poliţist în timpul serviciului
Fost adjunct al Poliţiei Mioveni, comisarul Marius Aioanei a făcut, timp de patru ani, numeroase afaceri bănoase în timpul serviciului, deşi acest lucru este interzis de lege. Poliţistul promova constant pe Facebook două firme deţinute de către familia sa, o păstrăvărie şi o firmă de taximetrie

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.