Cuvinte fără frontiere

Publicat în Dilema Veche nr. 545 din 24-30 iulie 2014
Dialoguri întrerupte jpeg

E inevitabil ca, într-o lume în care cuvîntul scris sau spus se propagă rapid pe distanţe ameţitoare, în care de la plugar la şef de stat, tot omul poate ajunge vedetă pe Facebook sau pe prima pagină a ziarelor, într-o lume în care se scrie sau se vorbeşte pe canale multiple şi despre orice îţi vine la îndemînă, să se discute tot mai apăsat, tot mai intens despre libertatea cuvîntului. Despre libertatea de exprimare. Despre dreptul de a avea o opinie şi de a nu fi sancţionat de lege pentru asta. 

În contextul rubricii pe care o slujesc săptămînal, focalizînd asupra copiilor şi a educaţiei lor, am de propus două teme de reflecţie pe subiectul libertăţii cuvîntului. Şi anume: 1) În general, educaţia copilului, şcolară sau familială, dă ca limite ale libertăţii cuvîntului: discriminarea rasială, etnică, de sex etc. Mai departe de atît, statul, legiuitorul nu sancţionează. Mai departe de atît, normele exprimării în public ţin, deci, de cultura din care faci parte, de nivelul de educaţie şi civilitate, de modele sau grupuri sociale adoptate etc. Pe scurt, de acel „asta nu se face“, standardizat de comunitatea mică sau mare căreia îi aparţii. Pînă mai ieri, se ştia destul de bine ce cuprinde acest „nu se cade“. Pînă mai ieri, graniţele comunităţii, codurile grupurilor din care puteai face parte la un moment dat al vieţii tale erau destul de bine conturate. Astăzi, graniţele au sărit în aer. Astăzi, acest „nu se cade“ este un subiect din ce în ce mai greu de acoperit în dialogul cu nişte copii, cu milioanele de copii care au la îndemînă zeci de căi de comunicare şi sute de interlocutori virtuali. Cum ar suna o lecţie despre cum să vorbeşti pe Facebook? Dar pe blog? Ce ai voie să spui şi ce nu? Cum să te aperi de agresivitatea unor duşmani pe care nu i-ai văzut, poate, niciodată? Ce mai înseamnă azi, de exemplu, „nu ai voie să vorbeşti cu străinii“, în contextul în care cele mai multe jocuri pe computer au jucători virtuali, aflaţi la mii de kilometri distanţă? Care sînt barierele dintre discreţie şi indiscreţie, dintre familiaritate şi impoliteţe, dintre permis şi nepermis? La ce ne foloseşte o reţea de socializare şi cînd devine ea inutilă sau ameninţătoare? Dar, mai ales, care este, astăzi, diferenţa dintre public şi privat? 2) Se vorbeşte mult despre libertatea cuvîntului. Dar foarte puţin despre responsabilitatea care însoţeşte orice formă de libertate. Nu cu mult timp în urmă, un ziarist al unui post de televiziune, declarat neutru din punct de vedere ideologic, a făcut, pe pagina sa privată de Facebook, nişte comentarii extrem de virulente împotriva unui politician (citez: „Mai are cineva vreun dubiu că omul e bolnav, nesimţit şi fără discernămînt?“). Ziaristul a fost demis. Pe de o parte, jurnalistul se poate socoti îndreptăţit să protesteze în justiţie: libertatea de exprimare este garantată de Constituţie. Mai mult, opinia lui a fost exprimată într-un spaţiu aşa-zis privat, nu într-unul oficial, al postului de televiziune la care lucra. Pe de altă parte, postul de televiziune se poate simţi îndreptăţit să demită un jurnalist care nu respectă codul deontologic: nu poţi ţine ziua lungi predici împotriva alcoolismului, iar noaptea să încingi beţii cu enoriaşii. Ca să nu mai spunem că Facebook-ul nu este tocmai masa din sufragerie, înconjurată doar de rude.

Pe scurt, nu cred că este productiv ca libertatea cuvîntului să rămînă la nesfîrşit, într-o societate democratică, „doar“ un scop în sine. Lecţia pentru copii despre libertatea exprimării ar trebui să meargă un pic mai departe: ce rost îi dai cuvîntului scris sau spus? Ce merită şi ce se cuvine spus?

Maria Iordănescu este psiholog.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Prietenia între femei – un mit?
Marile bucurii și marile tristeți le cam ducem de unii singuri.
Zizi și neantul jpeg
Zăpadă și săpuneală
Săpuneala era, negreșit, un mini-ritual pre-sexual.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Diete și cîteva gînduri despre nutriție
● Orice dietă implică renunțarea la alcool. Eu nu beau decît vin, dar e bună și o bere. Pînă aici! Nu vreau să fiu un om slab, sănătos, dar trist.
E cool să postești jpeg
Cînd aduci munca acasă
Există, bineînțeles, avantaje clare ale muncii de acasă. Și pentru angajați, și pentru angajatori.
p 20 Kierkegaar WC jpg
Maestrul Kierkegaard
Într-o anumită împrejurare, Wittgenstein a observat: „Un gînditor religios onest este ca un funambul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Ineditele lui Eliade
E un eveniment care, sper, i-ar fi plăcut lui Eliade, pentru că e o confirmare a importanței arhivei pe care o evoca recurent, aproape obsesiv, în jurnalele sale, știind ce a lăsat în ea.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Dialog între un tată și un fiu (la vîrsta inocenței), în autobuz. Tatăl: „Merg să-i iau lu’ mami ceva.“ Fiul: „Ce?“ Tatăl: „Niște cizme.“ Fiul: „De ce?“ Tatăl: „Nu, că nu găsesc.“ Memorabil. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.

Adevarul.ro

image
Iarna se dezlănțuie. Viscol puternic în România: harta celor mai afectate zone. Anunțurile meteorologilor
Iara se dezlănțuie în următoarele ore. Meteorologii au emis sâmbătă mai multe avertizări cod galben şi portocaliu de ninsori şi de vânt puternic pentru cea mai mare parte a ţării. Vremea rea pune stăpânire pe România.
image
Cât pot să ceară meseriașii pentru o casă simplă, la roșu. „Nu te mai droga, frățică!”
Un român a postat un anunț în care s-a interesat cât ar putea să-l coste o casă de 80 de metri pătrați, pe un singur nivel. Printre răspunsuri, au fost și unele cu totul surprinzătoare.
image
Prima autostradă din România, construită la dorința lui Ceaușescu. În cât timp a fost gata și care era viteza maximă de deplasare
Autostrada Bucureşti-Piteşti, cea mai veche din România, a fost finalizată în doar cinci ani, între 1967 şi 1972, din ordinul lui Nicolae Ceauşescu. Astăzi se împlinesc 56 de ani de la începerea lucrărilor de construire.

HIstoria.ro

image
Moartea căpitanului Valter Mărăcineanu, un erou al Războiului de Independență
Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I” deține în patrimoniul său o fotografie inedită a eroului român Valter Mărăcineanu.
image
Armata lui Vlad Ţepeș: Arme și echipamente
Cu toată lipsa de piese originale din epocă, putem reface echipamentul și armamentul trupelor lui Vlad Ţepeș, bazându-ne pe puținele piese existente, pe sursele pictate și scrise și pe comparații cu zonele din jur.
image
Sfârșitul Bătăliei de la Stalingrad: Capitularea mareșalului Paulus
În timpul nopții de 30 spre 31 ianuarie 1943, Brigada 38 Motorizată, având atașate companiile de geniu, a încercuit zona din jurul Pieței Eroilor Căzuți și magazinul Univermag, întrerupând legăturile telefonice dintre comandamentul mareșalului Friedrich Paulus și unitățile subordonate.