Cum e posibil?
Cum e posibil să găsești pepene și roșie crudace în plin august? Cine a mai pomenit? De deasupra, vine soarele. De dedesubt, se udă. Răul e înăuntru. Sămînța e proastă. Omul e și mai prost. Sămînța și omul sînt căsăpiți de Om. Supraomul pepenelului și roșiuței. A inventat sămînță de nu știu ce fel care să dea roșia cît Parîngul. A inventat prostia de sămînța de pepene să dea coajă verde. E inadmisibil într-un stat de drept, cu un regim constituțional ca al nostru, să dăm roșie și pepene complet crudace. Pe ce temei se întemeiază românul?
Pe minciună, pe hoție, pe indiferență față de celălalt, pe naivitatea omului cu bani. Nu se poate să n-ai respect pentru pepenele tău, roșia ta, munca ta, timpul aplecat asupra ogorului, șoldurile tale îngreblate, deștele tale încleștate. Nu se poate! Nu se poate să ai pepene și roșie crudace de Sînta Mărie! În ghemele alea fructale era învelit pruncul Sîntă Măriei, așa spun legendele. Nu ți-e rușine, țăran bătrîn, să dai culcuș coclit Pruncului? Crud! Crud! De ce? Crudul nu-ți dă acțiune, te lasă cu gura căscată, înghiți și refuzi să te hrănești! Nici brînza nu e cum era și împletirea ei cu roșia crudă, vai și amar, cîtă clonare pe lumea noastră. Nici prosciuto nu mai fac italienii și spaniolii în țara lor ca lumea, dar adunat de pe drumuri cu manivela noastră de pepene maculează mintea, o pervertește. Bă, hai să mănînc! Am poftă, am chef! E vară! Și cînd colo, ce vezi! Păcăleala, jignirea supremă: crudacele! Protestez joia viitoare împotriva crudacelor în Piață la Chibrit. La ora 21. Vino! Nu-nghiți!
