Cu singurătatea la vedere
Umblă în niște chiloți bufanți striați cu galben și roșu, are dresuri albe și un soi de opinci medievale cu vîrful îndoit în sus. Poartă o maletă neagră, mulată, ca balerinele. În cap, buclișoare de Cupidon. Se trage în poză cu toți chinezii din grupurile care vin unul după altul. E înalt, frumos, blond și pare că nu-l deranjează absolut deloc nesfîrșita serie de selfie-uri cu care-l potopesc turiștii. E un profesionist, doar. Face pereche cu o fată subțirică îmbrăcată în paj, care ține în mînă, ca pe un tort, un craniu alb, de plastic.
La Elsinore, la Hamlet acasă, cineva a avut grijă ca turiștii să fie băgați în atmosferă. Din jumate în jumate de oră se întîmplă cîte ceva în curtea interioară a castelului – o scenă, un dialog celebru din piesa lui Shakespeare. Într-un alt colț al curții e instalat un butoi pe care-l poți mișca apăsînd cu picioarele pe niște pedale de lemn. Sau ceva de genul ăsta. Lumea e buluc peste animatorii incluși în prețul biletului. Un băiețel obez se opintește în pedalele butoiului mișcător. Taică-su îi face poze. I-a luat breloc cu un Hamlețel mic, din pluș, care ține în mînă un craniu și mai mic. Din pluș. Craniul arată ca o clătită cu ochi, călcată de trei ori de un camion.
M-a mișcat seriozitatea cu care animatorii își făceau meseria. Mă gîndesc că trebuie să fie extraordinar de obositor, plictisitor și enervant să stai cu orele, cu zilele, cu lunile la dispoziția tuturor, valuri și valuri de oameni cît se poate de diferiți și cît se poate de asemănători în condiția asta de turist generic. Unul te trage de chiloții care i se par amuzanți, altul te întreabă dacă e Hamlet acasă și face cu ochiul, iar cei din restul grupului rîd, ce amuzant e omul, alta vrea o mie de selfie-uri din care să-l aleagă pe cel în care a ieșit ea cel mai bine, ți se pun permanent copii semisperiați în brațe. Asta e meseria și trebuie făcută, mi se va spune.
La fel, acum mulți ani, am stat de vorbă cu un băiat, întîmplător român, care făcea animație la un hotel de prin Grecia. Misiunea omului era să distreze copiii turiștilor prăvăliți pe marginea piscinei, să le înnoade animale din baloane, să le picteze ălora mustăți, nasuri, spîncene, sclipici, fluturi sau mai știu eu ce. La oră fixă punea o muzică veselă și făcea ceva numit aquafitness, o gimnastică prin apă, cu o duzină de englezoaice grase și cu cine se mai încumeta să se bîțîie prin piscină. Era oribil de privit. Omul, nefericit. Era la început, era primul lui job, era plătit destul de prost, iar veselia impusă îl adîncise și mai tare în disperare. Primise cîteva mustrări de la conducere, că nu era îndeajuns de haios. Mă întreb cine naiba ar fi putut să-l pîrască. Grupul ăla care zăcea de dimineață pînă seara cu berile în mînă pe marginea piscinei, cu spinările carbonizate de soarele tare și care nu văzuse marea preț de o săptămînă de cînd se afla aici? Grupul de mame cu copii de 5-6-7 ani, puști care făceau bombițe în piscină încurajați de tați cu șlapi? Poseidonul cu furcă de piatră din mini-grădina hotelului?
La fel, oamenii-reclamă îmbrăcați în pui, în înghețată pe băț, în globuri de pom, ba chiar în perne mă întristează la fel de tare. Sigur, or fi studenți în job-uri sezoniere, nimeni n-o sta mai mult de cîteva luni îmbrăcat în pui prăjit, dar, orice o fi, aceeași tristețe moale mă copleșește de fiecare dată. Cît de greu trebuie să fie la un moment dat, indiferent de seninătatea și de buna ta credință, să distrezi niște puști la petreceri într-un costum gigant de Mickey Mouse sau de tigru? Să te tragă toți răzgîiații de coadă, să te îmbrățișeze toate fetițele alea lipicioase pe mîini de la tort, să stai în gloata asta de copii super-agitați de la prea mult zahăr în sistem, trebuie că nu e ușor lucru.
Zilele trecute am văzut la o masă, într-un loc în care petrecerea se deșirase deja, un tip care stătea cu falca în palmă în fața unui carton de cafea. Lîngă el, pe masă, era așezat capul lui uriaș de pui. Îl scosese, nădușit. Era încălțat în ghete imense cu gheare galbene de pluș. Privirea lui putea omorî lejer un cuibar întreg de găini.
Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.
