Criza lămîilor
Hai, că ne-am procopsit. Avem criză la lămîi. Asta e criză de boier, pardon, de hipster. Dragă, mi-e tare hangri şi uitaut lemon, behăi. Au, no behăit, bicause de boala limbii albastre. Sînt boli, molime, contaminări pe tot mapamondul, sîntem sub zodia unei crize mici, care să ne atingă la nervi, bă, ăştia cu lămîile mă fac la nervi. Am auzit vorba asta taman acum, în plină criză de lămîi care loveşte zdravăn în apa plată cu lămîie şi-n limonadă şi-n fresh-uri. Eu cred că e făcută special, tocmai acum, cînd am descoperit şi noi trenduri slim, or, lemon-ul este pe slim, orice s-ar povesti. Este slim, frate! Slim de slim. Fitness. Tragi de fiare, apoi bagi un lemonade, ori o apiţă cu lemon. Vă daţi seama cîte industrii se prăbuşesc din pricina acestei Argentine inconştiente care găzduieşte molima lămîilor? Ceea ce mi se pare chiar caraghios – şi nu poţi să nu tragi la gioale acestor supermarketişti – este cum au speculat ei criza. Nu mă uitam nici mort la provenienţa lămîilor, acum afişe ucigaşe îţi arată că lămîile sînt din Argentine şi dă 17 lei pe kil, dacă vrei lămîi. Să fim serioşi. Criza din Argentina nu este nici prima, nici ultima, şi nici devastatoare. Uite, eu am pus grape în salată, şase lei kilu – o bucată, un leu şi ceva. Apoi, măgăriile continuă pentru că ţări de facere de lămîi sînt duium. Care n-a fost în Italia în vacanţa asta? Lămîi erau, şi erau şi măsline. Panică? No panic. Only bitter!
