Covrigi

Voi aţi văzut cît de mari se tot fac covrigii? Ţi-i faci colier, ţi-i faci avion. Incredibil cum se dilată covrigii. Şi cum costă un leu minimum, mă întreb, dacă-s aşa mari, care-i cîştigul? Las’, nu muri tu de grija lor. Atunci, îmi zic, îţi dai seama cît se fură la un covrig de le rămîne şi lor de un venit? Da, ţi se vinde ditamai covrigul ca să te fure mai bine. Cu cît vînd mai mulţi şi mai mari, cu atît au mai mulţi bani. Şi tu cu ce rămîi, frate? Cu gaura – era bancul porcos. Cu gustul cocăi tîmpite ce-ţi umple stomacul şi te umflă ca un balon. Grasule de covrig, ce viaţă ai tu? Dar tu, grasule de somon, ce prostii ai tu în cap?

Aţi văzut că oamenii, orice prostii ar mînca, sînt diferiţi? Incredibilă concluzie, neimportantă pentru viaţa pe care o duceţi, pentru gluma în care trăiţi. Apropo, covrigăriile astea întinse ca ciuma, ca rîia, noi nu putem să le înlocuim cu altceva. Nu, fiindcă ne stau în gît, dar ne e şi foame. Italienii-franţujii au cafenelele pe care le umplu la prînz, noi avem covrigăriile pe care le asaltăm la prînz. Ei au covrig gratis chiar de-şi iau o cafeluţă, noi avem covrigu-n gît şi nu mai avem ban de cafeluţă. Falsetul lumii în care trăim reprezintă covrigul cu care ne amăgim. Cu cît e mai mare şi plin cu drăcii, dat cu smacuri, cu atît ne distrugem spiritul. Oh, spiritul care ne-a dat mentalitatea de învinşi! Clar din cauza covrigului. Clar, nu mai este îndoială. Păi, nu se vede ce crucişuri, încrucişuri, modelări absurde are coca? Precum covrigul încrucişat, aşa şi noi sîntem înfrînţi. Un cruciş de covrig, înc-o bătălie pierdută. Băi, adevărul este că am mîncat nişte covrigi umpluţi cu carne, cu gem, cu crenvurşti, cu fasole. O minune! Şi ce-mi pasă? M-am făcut cît butea! Am fost bine înfrîntînvins.

Foto L. Muntean