Colegul dintr-a cincea

Publicat în Dilema Veche nr. 344 din 16 - 22 septembrie 2010
Democraţia cititului jpeg

Era grăsan şi plicticos. Cel puţin aşa credeam noi, ăia popularii. Era cam ca dolofanul blonziu cu ochelari care sfîrşeşte urît în Lord of the Flies. Avea pian acasă, făcea meditaţii la germană şi era cel mai bun la geometrie. Noi, ăştia popularii, făceam schimb de casete şi aveam caiete de amintiri. (Totul se petrece înainte de 1989, pentru cei care se întreabă ce-i ăla un caiet de amintiri… sau o casetă.) Nici atunci, nici acum însă nu trebuie să azvîrli un cîrd de copii pe o insulă pustie, ca să vezi exemple de cruzime extremă într-o comunitate. 

Toate tipurile sînt reprezentate într-o clasă oarecare de şcoală. Există un lider (frumuşel, cu note mari cînd are chef, bun dansator şi aducător de cele mai noi gadgeturi), sînt apoi locotenenţii lui – loiali pînă la detronare, grupul de groupies care roieşte în jurul liderului, admiratoarele şefelor groupie, inadaptaţii (care ajung la maturitate Mircea Cărtărescu) şi grăsanii plicticoşi. Ciuca bătăilor. Băiatul mamei. Ăla care are cele mai bune sendvişuri din clasă – confiscate întotdeauna. Copilul ăsta suporta cele mai oribile chinuri. I se lipeau, pe neştiute, tot felul de hîrtii pe spate, i se punea piedică, era ciupit, împins, păcălit, lăsat singur la petreceri cu tort. La teze, toată lumea se aşeza strategic în jurul lui. La pauză era uitat. 

Am întîlnit deunăzi un şcolar – să fi avut nouă, zece ani – care se simţea mult mai bine în preajma adulţilor, decît printre cei de-o seamă cu el. De foarte mic, părinţii avuseseră grijă ca el să ia lecţii de engleză şi franceză. Miercurea, la bazin – înot. Joia – karate. Pian făcea oricum că era la şcoală de muzică. Avea copilul ăsta un program mai încărcat decît prim-ministrul. Nu mînca de la fast-food, nu era lăsat să bea deloc Cola, storceai din el numai supele clare şi consomeurile maică-sii. Cu monstruoşii broccoli era prieten de mic. Avea viaţa deja planificată pînă la facultate. Pe feţişoara mică şi albă plana permanent un aer de gravitate. Impulsiunile copilăreşti erau repede reprimate de doar o privire mustrătoare părintească. Dresajul era perfect, iar părinţii ăia erau culmea echilibrului domestic, a dozajului în tot şi toate, a bunei-cuviinţe dietetice. Ştiţi genul care vine din vacanţe din Provenţa şi-şi cheamă apoi amicii la seri tematice cu fotografii de la faţa locului şi coq au vin? De la întîlnirile astea se pleacă, de regulă, cu mici cadouaşe gen săpunele de lavandă sau cu mici borcănele de miere manufacturată local. 

Copilul ăsta a umilit într-o seară o grămadă de oameni mari. A venit la un moment dat cu un soi de puzzle care nu avea mai mult de nouă piese. Nişte figurine egiptene care se repetau într-o anume formă. Ne-a întrebat politicos dacă vrem să ne jucăm. „Haha! Doar nouă cartonaşe?“ Am stat o oră cu ultimele trei piese cîntărindu-le tîmp din ochi. Copilul ne-a scos pînă la urmă din impas, aşezîndu-le repede de-a stînga pieselor deja aranjate. Vezi bine, noi ne chinuiam să păstrăm odinea de completare – tot spre dreapta. „Think outside the box“ – zise puştiul la final. „Auzi mă, nu baţi şi tu o minge, nu spargi şi tu un geam?“ – zisei eu în gînd. Ei bine, copiluţul ăsta avea oareş’ce probleme de integrare la el în clasă. Nu rezona, în pauze, cu bezmeticii din clasă. E de-ajuns să fii un pic altfel ca apoi să te chinuie un pic majoritatea. Ia ascultaţi: 

„Pe vodă-l zăreşte călare trecînd Prin şiruri, cu fulgeru-n mînă. În lături s-azvîrle mulţimea păgînă. Căci vodă o-mparte, cărare făcînd, Şi-n urmă-i se-ndeasă, cu vuiet curgînd, Oştirea română. Cu tropote roibii de spaimă pe mal Rup frîiele-n zbucium şi saltă; Turcimea-nvrăjbită se rupe deolaltă Şi cade-n mocirlă, un val după val, Iar fulgerul Sinan, izbit de pe cal, Se-nchină prin baltă.“ 

Ghici cine era alergată cu linia pe post de paloş în recreaţie. Poezia asta a lui Coşbuc a fost coşmarul copilăriei mele. Şi nici măcar nu făceam pian acasă. 

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-şef la ştiri, radio Kiss Fm şi Magic FM.

Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.
Jilava Prison jpg
Răutatea și contextul de viață
Oamenii vinovați de ceva rău, cîți or fi ei, provin adeseori din rîndul celor buni.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Labirintul din tufișuri de tuia și-a deschis porțile pentru 78 de nudiști.
Zizi și neantul jpeg
Mentalități din alt film
Avem, oarecum, un obraz mai gros, ne-am învățat, de nevoie, să fim mai puțin sensibili în momente în care, de fapt, ar trebui să fim.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
M-aș muta din București, dar unde?
Mereu am urît cumva Bucureștiul, deși m-am străduit să-l iubesc, iar în ultimii ani, de cînd nu se întrevede nici o schimbare, l-am urît mai mult decît oricînd.
p 19 WC jpg
Ordinea morală a lumii
Ne place sau nu, chiar există și femei care nu vor să aibă copii. Ce se întîmplă dacă le obligi să ducă sarcina la termen și să dea naștere unui copil pe care nu-l doresc?
p 20 jpg jpg
„Cîntarea Cîntărilor” și tandrețea interpretării
În mijlocul unei istorii a poporului lui Dumnezeu aspru judecată, cu căderi și ridicări neîncetate, cu plîngeri și strigăte de speranță, pocăință, credință neclintită și întunecate lepădări stă un cîntec de dragoste care lovește pe cititor chiar în creștetul sufletului și al cărnii.

HIstoria.ro

image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.
image
Şiretlicurile lui Vlad Țepeș: Începutul războiului cu otomanii
În 1460, câțiva dintre boierii nemulțumiți de Vlad Țepeș au sosit la Curtea lui Mahomed al II-lea și i-au prezentat situația din Valahia și probabil unele povești exagerate de-ale lor. Chemat imediat la Edirne/Adrianopol pentru a duce tributul și 500 de băieți, Vlad a trimis vorbă sultanului...
image
Dacia romană, o provincie puternic militarizată
Distribuţia armatei în interiorul teritoriului provinciei Dacia a servit scopului strategic principal al acestei provincii, şi anume de a separa şi supraveghea neamuri „barbare” care erau potenţial periculoase, în special dacă se aliau între ele contra Romei, cum au fost în special sarmaţii iazigi.