Citit în pandemie

Publicat în Dilema Veche nr. 888 din 15 - 21 aprilie 2021
Invizibilii jpeg

Mi-e și rușine să spun cîte cărți am putut duce la capăt în anul ăsta extraordinar care ni s-a întîmplat și continuă să ni se întîmple tuturor. Căci e un an nefiresc, nu mai ajunge la final, iar plutirea într-un timp dilatat mi-a zburătăcit mințile fără putință de focalizare într-o cursă lungă și atentă, așa cum presupune însoțirea cu o carte.

Banalitatea lecturii a devenit altceva. Mi-e dor de vremurile în care cartea mea și cu mine parcurgeam împreună un drum prietenesc cu intrări și ieșiri din realitate, cu izbucniri de furie uneori, cu altele de admirație sinceră alteori. În perioada inocentă a lecturii, ce se întîmpla în carte era un soi de realitate și punct. Fără discuție. În perioada în care s-a adăugat și măsura critică, autorul era certat, boscorodit sau adulat și invidiat sincer pentru construcție sau vreo întorsătură de frază. Important e că ne aveam constant una pe alta într-un parcurs asumat, într-un joc al unei tovărășii sincere, cu toate urcușurile și coborîșurile lui. Cititul era sincer, atent, total, apoi critic, ca o afundare în burta unei mări calme sau ca un zbor frenetic al regelui pescar care atinge cu aripa în viteză vreun val mai răsărit. Important e că treceam de mînă pe oriunde ar fi trebuit să ne ducă scriitura sau puterea mea de înțelegere. Era bine.

Chiar comparată cu perioadele bune ale maturității unui cititor versat, anii din copilărie în care am descoperit lectura rămîn de neegalat. Nerăbdarea și anticiparea în fața unui volum nou. Mirarea, minunea, nopțile nedormite în care am trăit fiecare aventură, fiecare călătorie, devenire, noroc și nenoroc ale personajelor mele. Toate paginile pătate cu măr, cu dulceață, cu omletă, cu cireșe și cu strugure în după-amiezele de vacanță în care citeam lungită într-o rînă. M-au zburătăcit din visare bunicile ale căror sfaturi bune ziceau că o masă se mănîncă așezat pe scaun și concentrat la hrana pe care o bagi în gură. M-a zburătăcit maică-mea care-mi spunea că ar trebui să-mi fac mai întîi temele și tata care îmi aprindea întotdeauna o lumină atunci cînd mă prindea zgîrcită deasupra unei pagini pe aproape întuneric. O să-ți strici ochii, era refrenul. Mi i-am stricat.

Cititul se întîmpla firesc și nu era vreun motiv de laudă. Mi-am dăruit timp de calitate și am lenevit în el, în sute și mii de reverii, într-o fantastică evadare pe care n-o găseam nici în jocurile de pe stradă extrem de agitate la care participam cu toată ființa și cu toate corzile vocale de-am ajuns de pomină printre vecinii din Berceni.

În anul asta lung, n-am renunțat complet la citit, dar toate lecturile mele au fost în general scurte și de actualitate. Un articol ici, o știre mai lungă comentată colo, ceva păreri ale unor persoane pe care le prețuiesc, pandemie, pandemie, pandemie. Dacă înainte cititul meu se petrecea într-o linie stabilă, între pereții luminați ai unui tunel în care cunoșteam toate stațiile, acum m-am trezit brusc în mijlocul unui cîmp fără granițe atacată necontenit de un stol de grauri flămînzi. Sincer, în condițiile astea, cine se mai poate concentra? Cine a putut pune telefonul deoparte și s-a putut retrage în liniștea necesară pe care o cere prietenia unei cărți? Cine a putut ignora televizorul din cealaltă cameră? Dar bingănitul de breaking news? Dacă există așa oameni, felicitările mele. La fel celor care spun că s-au regăsit în perioada asta și că și-au descoperit uluitoare resorturi interioare.

Căci eu le-am pierdut. Mă uit la teancurile de cărți pe care nu le-am deschis și mi-e milă de mine și de lumile nedescoperite de acolo. În schimb, am rupt Netflixul și am văzut toate filmele și serialele noi pe măsură ce apăreau. Nimic n-am reținut din ele. Toată informația care a trecut prin cristalinul ochilor mei s-a risipit imediat după final. Nimic, zero, vid.

Ca să răspund la întrebarea care plutește în text: trei. Trei cărți am citit în pandemie.

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor‑șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

Adevarul.ro

image
Doliu în sportul românesc: Baschetbalista Alessia Maria Raiciu s-a stins în ziua în care a împlinit 18 ani
O veste cutremurătoare a apărut, astăzi, pe pagina de Facebook a Federaţiei Române de Baschet, în legătură cu o jucătoare extrem de promiţătoare.
image
Cherofobia: teama de a fi fericit sau „după bine vine rău“. Cum se manifestă, care sunt semnele
Unele persoane simt aversiune faţă fericire, fără a avea un motiv raţional pentru acest lucru. În termeni de specialitate, această formă de anxietate se numeşte „cherofobie“, iar cei afectaţi fac tot posibilul să evite sentimentul de fericire.
image
Afacerile bănoase cu o păstrăvărie şi o firmă de taximetrie, făcute de un poliţist în timpul serviciului
Fost adjunct al Poliţiei Mioveni, comisarul Marius Aioanei a făcut, timp de patru ani, numeroase afaceri bănoase în timpul serviciului, deşi acest lucru este interzis de lege. Poliţistul promova constant pe Facebook două firme deţinute de către familia sa, o păstrăvărie şi o firmă de taximetrie

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.