Cîntă cucu-n Bucovina

Publicat în Dilema Veche nr. 654 din 1-7 septembrie 2016
Din nou scandal, în loc de dialog jpeg

Cred că dezbaterile privind binefacerile sau, dimpotrivă, scurtcircuitele produse de Internet în educația tinerilor vor avea viață lungă. Sîntem, încă, mulți supraviețuitori ai timpurilor în care lipsea conexiunea rapidă la lume și la informațiile ei, dar există încă și mai mulți care depind în viața de zi cu zi, acum, de ea. Vom bombăni încă mulți ani, aducînd în discuție superficialitatea referințelor, a comunicării interumane, a efectului formativ oferite de rețelele de socializare, și ni se vor aduce, drept contraargumente, mii, zeci de mii, sute de mii de efecte pozitive ale comunicării virtuale rapide și eficiente.

Cea mai recentă gîlceavă pe acest subiect a pornit în mediul online (evident!) de la afirmațiile unui profesor cu privire la nivelul de cunoștințe al studenților săi: deficitar, superficial, vlăguit de „virușii culturali“ născuți în rețele de socializare. De cealaltă parte a baricadei, un cunoscut scriitor român, solidar cu consumatorii de Internet, laudă virtuțile timpurilor moderne: creativitate nemărginită, imaginație dezlănțuită, comunicare nelimitată, inteligență pe măsură etc.

În general, urmăresc cu interes orice dezbatere pe acest subiect, important pentru înțelegerea vremurilor în care trăim. Dar mi se pare că batem pasul pe loc. Iată, în opinia mea, cîteva cauze ale blocajului dialogului și ale suspendării soluțiilor.

Dialogul se poartă apăsat în zona vinovățiilor și a acuzațiilor („Internetul e de vină“ vs „generația veche nu înțelege“). La ora la care vorbim, Internetul și computerele interconectate fac parte, masiv și ireversibil, din viața tuturor, tineri sau bătrîni, știutori sau mai puțin știutori, așa că a te supăra pe ele, a le socoti o amenințare e cam expeditiv și, oricum, ineficient. La fel de ineficient mi se pare să consideri semnalele de alarmă formulate de generațiile mature cu privire la pericolele născute de rețelele internautice ca fiind semne pure de senilitate sau ca încercări de îngrădire a spațiului și a mijloacelor de exprimare. A trecut ceva vreme de cînd omenirea a încetat să le mai plîngă de milă bieților scribi și a acceptat generația Gutenberg, privind înduioșată către crescătorii de porumbei mesageri în drumul spre primele oficii poștale sau telegraf. E un „război“ neclar: pe cine înjurăm, de fapt? În fond, lumea asta s-a dovedit pînă acum destul de mare ca să cuprindă și electricitatea, și catedralele afumate de lumînări, și marile tratate de filozofie, și sitcom-urile, și filmele de artă, și replicile săltărețe de pe paginile de socializare.

E foarte important cine intră în dezbatere pe acest subiect: într-un fel trebuie creditat un profesor, direct implicat în educația tinerelor generații, și în alt fel un scriitor, jurnalist, afacerist, IT-ist sau vînzător de pere. Un profesor (de fapt, mulți dintre ei) afirmă, pe bază de experiență, că studenții intră pe băncile facultăților fără să aibă cele mai elementare cunoștințe în materia principală pe care urmează să o studieze. Un scriitor îl liniștește, preaslăvind măiestria tinerilor în a mînui felurite programe și virtuțile interconectivității rapide, punînd pe masă un exemplu cu totul excepțional: propriul fiu. Acesta nu este un dialog eficient, nu este o dezbatere serioasă, e doar un exemplu de discurs paralel.

Vestea că studenții de la Istorie cred că Bucovina este o marcă de apă minerală și nu un „capitol“ de istorie și geografie te izbește drept în plex: treci în cîteva secunde de la stupefacție la amuzament, de la iritare la mari întrebări existențiale, de tipul cine sîntem și ce căutăm pe-aici. Dar, mai apoi, trebuie făcut pasul către teme pragmatice: modernizarea rapid necesară a programelor școlare (știu, din site-urile dascălilor, că, spre exemplu, lecțiile de istorie sînt predate cu pieptul mîndru înălțat și lacrimi fierbinți de dor și jale), întîlnirea dintre marea cultură, care cere timp, reflecție, cercetare îndelungată, și tînăra generație, pregătită, în general, mai curînd pentru contacte frugale și efort minim, pentru modele scrijelite pe ecrane mari sau mici de noua societate etc.

Pe scurt: avem de administrat o conviețuire (fatală!), mai curînd decît o excluziune, avem de găsit soluții și pentru o bună măsură a patosului internaut, dar și pentru o înțeleaptă asumare a contemporaneității. 

Maria Iordănescu este psiholog.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Promite-mi doar ce poți
„Pot să-ți promit că voi fi atent, că voi încerca să nu greșesc, dar nu pot să-ți promit că o să mă fac bine”.
Zizi și neantul jpeg
Alte stradale
Dar astăzi strada, în general, a devenit mai agresivă. Poate la fel de plină ca-n anii ’90, dar într-un alt mod.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Două kilograme și jumătate și alte cugetări
Este un text despre lipsa de acceptare a bolii și a morții.
E cool să postești jpeg
Cum inventezi mîndria națională
Ne iubim, așadar, compatrioții? Ne simțim bine în România? Sîntem mulțumiți cu traiul nostru?
p 20 WC jpg
Din ce sînt alcătuite viețile noastre?
Altfel, lumea nu este locuită nici de păcătoși iremediabili, nici de creștini perfecți. Intervalul este numele metafizic al obișnuitului pe care îl locuim.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Marele Premiu pentru filosofie al Academiei Franceze
Anca Vasiliu a contribuit constant la crearea punților dintre cultura care a primit-o și i-a recunoscut totodată expresivitatea stilistică a scrierilor sale
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Gino a intrat în Cartea Recordurilor ca fiind cel mai bătrîn cîine din lume: are 22 de ani și încă se ține bine.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Biroul meu de astăzi e același
Mă întreb tot mai des dacă, în loc să devină o gazdă pentru o viață mai bună, lumea nu s-a transformat cumva într-un birou universal în care ești mereu de găsit.
Zizi și neantul jpeg
Diverse, stradale…
Omniprezenți, pe vremea de atunci, în orele de lucru, erau cerșetorii și cei care sufereau de boli psihice.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce trăiesc nemții cîte o sută de ani, sănătoși și întregi la cap?
Pentru mine, Berlinul este orașul cel mai bine organizat, ca infrastructură și ca tot, dar în care te simți cel mai liber.
E cool să postești jpeg
Unde-i tocmeală mai e păsuire?
„Pot rezista la orice, mai puțin tentației”.
p 20 WC jpg
Cafea sau vin?
La fel ca vinul, cafeaua are, în legendele ei de origine, o întrebuinţare spirituală.
Theodor Pallady jpeg
Energii divine necreate...
Teologia creștină s-a cristalizat în numeroase orizonturi lingvistice, dar ortodoxia a rămas în mare măsură tributară geniului grecesc.
640px Bucharest, Drumul Taberei (16307818580) jpg
Drumul Taberei 2030
Fidel Castro a fost plimbat pe bulevardul Drumul Taberei
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe o dubă destinată livrării unor produse, o adaptare a limbajului telefoanelor „fierbinți“ din anii 2000: „Livrez orice! Ia-mă! Sînt electrică!“
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîi pe culoarul tău
Mi-a luat o jumătate de viață să înțeleg că oamenii nu pot fi înlocuiți și că creativitatea noastră este cea care ne legitimează unicitatea.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și dispariții
Țin minte că pe ultimele le-am văzut cam atunci cînd s-a născut copilul meu. Atunci au fost, la propriu, obiecte de trusou.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
În goana vieții
„Nu juca acel joc la care te obligă un semafor care decide pentru tine cînd e timpul să mergi, cînd să te oprești. Stai puțin nemișcat și gîndește-te.”
p 20 Walter Benjamin  WC jpg
Geografii spirituale (II): orașul
Walter Benjamin nu vorbește, desigur, despre o transcendență personală, nici măcar despre una în sens tradițional.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Hypatia. Adevăr și legend
Uciderea Hypatiei de către un grup de fanatici care-și spuneau creștini e un fapt istoric incontestabil.
p 24 E  Farkas jpg
Cu ochii-n 3,14
Altfel spus: e sexul normal „mai puțin” decît devierile anal-orale sau este perversiunea supremă?
Cea mai bună parte din noi jpeg
Povestea merge mai departe
Unul dintre motivele pentru care am dorit să mă mut în București au fost concertele.
Zizi și neantul jpeg
Călătoria prin orașul-pădure
Paltoanele noastre cu siguranță erau: parcă ne camuflau, ne făceau să ne pitim în peisaj. Într-un fel, așa ne simțeam în siguranță.

Adevarul.ro

Lucian Bode la Consiliul JAI FOTO Facebook Lucian Bode
Ce este Consiliul JAI, care decide dacă România poate sau nu să adere la Schengen
Consiliul JAI este format din miniștri de Interne, responsabili cu migrația, gestionarea frontierelor și cooperarea polițienească, însă nu toate statele membre UE au aceeași repartizare a sarcinilor între miniștri.
Maria Zaharova FOTO Profimedia
Purtătoarea de cuvânt a MAE rus, atac la adresa Maiei Sandu: Ce a făcut cetățeana României pentru R. Moldova?
Maria Zaharova a lansat un atac dur la adresa preşedintei Republicii Moldova, fiind de părere că puterea de la Chișinău promovează rusofobia, chiar dacă Moscova a ajutat întotdeauna Chișinăul.
1 dorin chiotea infectat cu covid varianta omicron 3 jpg jpeg
Continuă revolta la TVR. Chioțea: „Audiențele au fost de 15 de ori mai mici decât în zilele cu meciuri”
Dorin Chioțea a spus că mutarea transmisiunilor directe pe alte canale ale televiziunii publice a dus la o scădere a audienței de 15 ori decât în zilele cu meciuri.

HIstoria.ro

image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.
image
Scurt istoric al zilei naţionale
Instaurată încă de la venirea pe tronul României a lui Carol I, 10 Mai a rămas în tradiţia românilor ca Ziua Naţională a României moderne, până în 1947, când a fost impus regimul comunist. Un principe strãin pe tronul României reprezenta o necesitate politicã întrucât dupã abdicarea forţatã a lui Cuza la 11 februarie se ridica problema menţinerii recunoaşterii unirii celor douã principate.