Cîinele de la coada haitei

Publicat în Dilema Veche nr. 809 din 22-28 august 2019
Oameni pe stradă jpeg

E august, s-a făcut deja al naibii de cald, iar eu m-am întors în Delta asta a Văcăreștilor, cum îi zice, pentru că mi-a rămas înfiptă ca un cui în cap. Nu știu exact de ce mă obsedează locul, pentru că, la prima vedere, nu e nimic spectaculos acolo. O vegetație urîtă, de maidan, amestecată cu stuf crescut pe marginea unor bălți aproape secate, acum, vara. Ciulini agresivi, tufe uscate de sete din care atîrnă niște ciorchini cu boabe negre prevestitoare de nimic bun, copaci alandala crescuți din semințele aduse de vînt, flori de cicoare și alte ierburi aromate pe care nu le recunosc. Cărări bătute cu piciorul în praful uscat și un zumzet continuu, o foșgăială mică și o foială ocupată în buruienile înalte. Albine, fluturi, muște, libelule, șopîrle și ce o mai da Domnul într-un loc pe care nimeni nu-l deranjează prea tare.

Doar niște sirene de ambulanță și frînturi din muzica amestecată de la mall-ul de pe marginea acestei căldări de beton îți amintesc că ești totuși în mijlocul orașului. Văd cînd și cînd tîșnind din stuf cîte o pereche de stîrci roșii și mai multe păsări negre, cu gîtul lung, cormorani, cel mai probabil. Pe ochiurile aproape secate de apă, rațe cafenii se fac una cu tulpinile stufului, niște pui de ceva piuie probabil singuri în cuib, asta văd, asta aud și mă umple o bucurie inexplicabilă, un val imens de fericire tîmpită, bună, caldă, din cele pe care odinioară le experimentam des, iar acum devin din ce în ce mai rare.

N-aș da locul ăsta pe nici o deltă adevărată care cîrcîie de nuferi, în care pelicanii grași stau la poză și unde nu-ți frîngi gîtul și nu-ți sucești ochii să vezi și tu o urmă de pasăre, ca aici. E underdog ul deltelor și al parcurilor, cîinele omega umil care se pișă pe el de fericire cînd e băgat în seamă, și de-aia îl iubesc. Cum am iubit toată viața marginalii, uitații, ciudații din laterale, pe ăia pe care nu-i bagă nimeni în seamă. Cum m-au atras mai degrabă muții și mutele, tăcuții și bizarele care stau la marginea petrecerii, ăia cu care nimeni nu vorbește și nimeni nu știe cine i-a invitat acolo. Cu ăia am încercat să vorbesc și cu ei am vorbit, poate dintr-o solidaritate de castă; nu eram departe de ei – necredincios care trăiește sub radarul unui dumnezeu din partea căruia nu vrei atenție, că Doamne ferește la ce experimente te mai supune în mărinimia lui pilduitoare.

Delta asta umilă vine la pachet cu cartierul din jur. Altă sursă de iubire cu buzunare mici de blocuri de patru etaje într-o mare de verdeață, cu mirosurile amestecate de mîncare revărsate din geamurile larg deschise ale bucătăriilor de gospodine. Cu Șoseaua Berceni și cu Șoseaua Olteniței, impersonale, pe care vîjîie necontenit mașinile, mărginite de blocuri urîte – amanet, xerox, farmacie, amanet, case de pariuri, farmacie, farmacie. Cu Cimitirul Cărămidari, în care am intrat imediat după zilele de Sfîntă Mărie. Loc de adunare a morților și mai ales a viilor. Un cimitir de mahala, modest și cît se poate de românesc: fam. Onișor, Gheorghe, Popescu, Lupea. Alei înguste, morminte așijderea, în șiruri întrerupte cînd și cînd de cîte un cavou cu pretenții, de o urîțenie și o kitschoșenie adorabile. Pe aleea principală e micul cavou părăsit al lui Costică Alexandrescu Mandravela – cîrciumar celebru (și bancher chiar) de prin anii ’30, falsificator de acte, pus pe învîrteală, mort convenabil, se pare, în mijlocul unui proces urît.

Doi gropari care nu arată deloc ca-n romane – poartă veste galbene, reflectorizante și șlapi de plastic – fumează față în față și au o dilemă: „A zis doamna aia să scoatem cu grijă florile, că cică e pă cale de dispariție“, zice unul dintre ei. „Care e, măă?“, întreabă abulic colegu-su. „Florile, mă, a zis că să nu le distrugem, că e pă cale de dispariție.“ „Să dea dracii-n ele, da’ ce flori e alea, mă?“, se miră iar ăstălalt, nemulțumit că are de făcut o treabă delicată. „Dreacu’ să le ia. Pă cale de dispariție, nu ți-am zis?“

Aș fi vrut să văd și eu florile alea, dar mi se făcuse deja sete de la atîta drum. Berea am băut-o la barul numit „Nu te supăra, frate“, de pe Olteniței. Cu alți cîini de la coada haitei. Fu rece și bună. 

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Încurcături
M-am alipit și eu grupului în care povestea, mai un zîmbet, mai o aluzie, devenise un „poate”.
Zizi și neantul jpeg
Moși, daruri, tradiții
Moș Nicolae e primul din seria Moșilor de iarnă de la noi.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
The most beautiful time of the year... pe bune?!
„Băi, trebuie să mergem să luăm ceva provizii, că vin termitele astea și nu mai găsim nimic! Măcar pîine să avem”.
E cool să postești jpeg
8 secunde
Cît de mult ne afectează toate aceste zgîndăreli emoționale și acele false informații care, sub masca unei cunoașteri, ascund doar un munte de rumeguș?
p 20 Muzeul Taranului Roman WC jpg
Caietul de desene al Ioanei Bătrânu
Studiile adunate în album fac prezente, de altfel, teme dominante ale Muzeului configurat de Horia Bernea şi de echipa lui.
Theodor Pallady jpeg
Miracolul mirării
Pe firmamentul filozofiei europene din veacul 20 au strălucit cel puțin trei gînditoare evreice, ardente și tributare unui inerent „feminism” axiologic
974 21 2 jpg
Școala de arhitectură, ca o citadelă...
Se spune despre arhitectură că reușește să surprindă cu cea mai mare acuratețe spiritul unei epoci
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cu alte cuvinte, dacă Grinch există, există cu siguranță și Moș Crăciun.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Promite-mi doar ce poți
„Pot să-ți promit că voi fi atent, că voi încerca să nu greșesc, dar nu pot să-ți promit că o să mă fac bine”.
Zizi și neantul jpeg
Alte stradale
Dar astăzi strada, în general, a devenit mai agresivă. Poate la fel de plină ca-n anii ’90, dar într-un alt mod.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Două kilograme și jumătate și alte cugetări
Este un text despre lipsa de acceptare a bolii și a morții.
E cool să postești jpeg
Cum inventezi mîndria națională
Ne iubim, așadar, compatrioții? Ne simțim bine în România? Sîntem mulțumiți cu traiul nostru?
p 20 WC jpg
Din ce sînt alcătuite viețile noastre?
Altfel, lumea nu este locuită nici de păcătoși iremediabili, nici de creștini perfecți. Intervalul este numele metafizic al obișnuitului pe care îl locuim.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Marele Premiu pentru filosofie al Academiei Franceze
Anca Vasiliu a contribuit constant la crearea punților dintre cultura care a primit-o și i-a recunoscut totodată expresivitatea stilistică a scrierilor sale
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Gino a intrat în Cartea Recordurilor ca fiind cel mai bătrîn cîine din lume: are 22 de ani și încă se ține bine.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Biroul meu de astăzi e același
Mă întreb tot mai des dacă, în loc să devină o gazdă pentru o viață mai bună, lumea nu s-a transformat cumva într-un birou universal în care ești mereu de găsit.
Zizi și neantul jpeg
Diverse, stradale…
Omniprezenți, pe vremea de atunci, în orele de lucru, erau cerșetorii și cei care sufereau de boli psihice.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce trăiesc nemții cîte o sută de ani, sănătoși și întregi la cap?
Pentru mine, Berlinul este orașul cel mai bine organizat, ca infrastructură și ca tot, dar în care te simți cel mai liber.
E cool să postești jpeg
Unde-i tocmeală mai e păsuire?
„Pot rezista la orice, mai puțin tentației”.
p 20 WC jpg
Cafea sau vin?
La fel ca vinul, cafeaua are, în legendele ei de origine, o întrebuinţare spirituală.
Theodor Pallady jpeg
Energii divine necreate...
Teologia creștină s-a cristalizat în numeroase orizonturi lingvistice, dar ortodoxia a rămas în mare măsură tributară geniului grecesc.
640px Bucharest, Drumul Taberei (16307818580) jpg
Drumul Taberei 2030
Fidel Castro a fost plimbat pe bulevardul Drumul Taberei
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe o dubă destinată livrării unor produse, o adaptare a limbajului telefoanelor „fierbinți“ din anii 2000: „Livrez orice! Ia-mă! Sînt electrică!“
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîi pe culoarul tău
Mi-a luat o jumătate de viață să înțeleg că oamenii nu pot fi înlocuiți și că creativitatea noastră este cea care ne legitimează unicitatea.

Adevarul.ro

image
Austria se opune aderării României şi Bulgariei la Schengen. Anunțul, făcut de ministrul de Interne
Ministrul austriac de Interne, Gerhard Karner, a anunțat hotărârea definitivă a ţării sale de a se opune prin veto aderării României şi Bulgariei la spaţiul Schengen, din cauza creşterii migraţiei ilegale.
image
A renunțat la „visul american” și s-a întors în România. Povestea pensiunii dintr-un cătun izolat în splendoare
După 26 de ani petrecuți în Statele Unite ale Americii, Virgil Marchiș s-a întors definitiv acasă, în Maramureș, unde și-a făcut o pensiune împreună cu femeia iubită. Spune că nu s-ar mai duce în America decât în vizită și doar alături de partenera lui.
image
Actori din Wednesday, despre filmările în România: „Nimic nu m-a pregătit pentru asta”
Câțiva dintre actorii străini din serialul „Wednesday” (Addams), producția filmată în România, care a avut cea mai bună lansare de pe Netflix, au vorbit despre experiența lor din țara noastră, într-un interviu pentru HotNews.ro

HIstoria.ro

image
Căderea comunismului în Polonia şi Ungaria. „Reabilitarea” lui Imre Nagy
Dintre cei șase sateliți ai Uniunii Sovietice în Europa răsăriteană, Polonia și Ungaria au reprezentat un caz aparte.
image
Prima zi de ocupație germană în București
În dimineața zilei de 6 decembrie 1916, primarul Bucureștilor, Emil Petrescu, însoțit de mai mulți ambasadori – Vopicka (SUA) sau baronul Vredenburg (Olanda) – au ieșit în întâmpinarea armatelor Puterilor Centrale până aproape de Chitila.
image
Katiușa, „orga lui Stalin“: O revoluție în materie de artilerie autopropulsată
Adevărata revoluție în materie de artilerie autopropulsată a venit de la ruși: teribilele lansatoare multiple de rachete Katiușa.