Cel mai mare cîştig al crizei: schimbul

Oricît de sus am fi căzut odată cu criza asta, trebuie să recunoaştem că ne bucurăm de schimbul de marfă, de bani, de muncă, de impresii, de culori, cu ţăranul – ăl mai prost dintre noi, cu gutuia, cu morcovul. Am fi avut noi plăcerea atingerii rădăcinii de ţelină? Am fi mers noi cu bicicleta în piaţă sau prin tîrguri, am fi descoperit noi ţăranii de la marginea drumurilor? Nu, vă spun eu. Nu! Aşa, în mintea noastră, acum, am căzut din cerul trufiei noastre, alături cu pămîntul.

Uite, pămîntul acolo, plin de toamnă şi roade, şi hop şi noi lîngă el! Ce minunat este ţăranul, vai, ce bun e caşul, uite dulceaţa de ceapă, uite nuci verzi, uite pîine, uite cartof, uite crizantemă! Unde am fost noi? Timp îndelungat, eram duşi cu lăcomia pe la mall. Şi culorile toamnei erau cele de la Bershka sau Meli Melo, or, acest lucru nu este normal. Cartoful sfrijit era tot pe piaţă, iar ţăranul ne aştepta tot acolo. Ceapa trăsnind şi usturîndă tot acolo era. Ba, absenţa noastră a-ncurcat socotelile gogoşarului. Crezînd că noi lipsim din pricini estetice, gogoşarul s-a făcut mai frumos, mai plin de el şi şi-a uitat rădăcinile, aspectul acela natural care te înalţă şi te omoară. Cui folosim cînd uităm de rădăcini, de gogoşari, de pămînt, de schimbul care ne face vii? Cui folosim? Schimb de marfă? Schimb de sentimente, de transpiraţie, de culori, de atingeri, de dragoste pentru ceea ce iubim: stomahul nostru. Vai, vreau schimb cu orice preţ! Ţineţi minte trei cuvinte, la crize voi luaţi aminte!