Cei de pe urmă

Publicat în Dilema Veche nr. 863 din 22 - 28 octombrie 2020
Invizibilii jpeg

M-am așezat la coadă de ceva vreme, dar nu cred că am șanse să ajung prea curînd dincolo de poartă. În fața mea – un șir unduios de lume care înaintează dureros de încet. Un pas – stop, încă un pas – stop. În spatele meu, aceeași coregrafie lipsită de imaginație, mii de oameni unul după celălalt, toți cu capetele plecate, fiecare adîncit în ale lui. Văzuți de undeva de sus, probabil că arătăm ca șira spinării a unei reptile imense. Fiecare om – o vertebră dezgolită de zgîrciurile și gelatinele care o legau de cealaltă, fiecare om – o vertebră prin care nu mai trece măduvioara și nici semnalele electrice venite din creier. Șerpuim la nesfîrșit pe coamele acestor dealuri, nici sus și nici jos, iar dacă nu am aștepta să intrăm la judecata finală a celui numit Dumnezeu, sau Tatăl, sau cum i-o mai spune, aș zice că sîntem fix la dracu-n praznic. Adică al naibii de departe de casă.

Mă gîndesc ce să-i spun acestui domn în fața căruia urmează să ajung odată și odată. O arăta ca în reprezentările alea copilărești pe care le-am văzut cu toții? Un tip masiv cu barbă și plete albe, așezat pe un tron de aur? Din care ies raze? E înfășat în toga albă, clasicizantă, asexuată? Are sandale de piele ca eroii din Marvel? Sau sandale are doar fiu-său? Are antebrațe solide sub pielea sfîntă a cărora îi vezi cum joacă, la stratul superficial, mușchiul rotund pronator, flexorul radial al carpului și palmarul lung? Ține un toiag care se încolăcește în partea de sus în semnul infinit al melcului? Și dacă reprezentarea lui nu e fizică, cum naiba să mă comport în fața unei abstracțiuni? În fața nedefinitului?

Mă uit la cel din fața mea, așezat și el cine știe de cînd la coadă. E îmbrăcat într-un soi de cămeșoaie din aba cenușie, regulamentară. Uniforma purgatoriului pe care o am și eu pe mine. Mi se pare ciudat însă că nu mă mănîncă pielea, pare un postav bătut destul de grosolan în tehnica primitivă a agricultorilor timpurii, desigur. Îmi dau seama că pe dedesubt am rămas cu tricoul ăla din liceu pe care nu m-am îndurat să-l arunc. Odinioară negru, a devenit cenușiu de la atîta spălat. Pe piept, în litere de cauciuc crăpate stă scris Slayer. Mă apucă rîsul, cu atît mai mult cînd realizez că ne încheiem toate socotelile stînd iar la o coadă.

Dar ce-i spun acestui om (?), odată ajunsă în fața lui? O să-i zic că am iubit întotdeauna pe cel mai slab. Pe cel care mînca bătaie mereu. Pe nenea de aici, din cartier, care scoate tomberoanele în stradă la mașina de gunoi, față de care ne simțim cu toții un pic mai sus pe scară. O să-i zic că iubesc mîncarea proastă făcută cu bună-credință. Că am mîncat odată un castron întreg de ciorbă ratată, doar ca să nu rănesc gospodina. Iar o ciorbă e greu de ratat, așa că vă dați seama. O să-i spun că nu cîinele alfa, nu cîinele beta, ci cîinele omega a fost companionul meu. Exact ăla care se rostogolește pe spate, cu burta la vedere, și cel care mușcă de frică. Underdog-ul. Și că ajungi greu să-i cunoști și să pricepi ceva pentru că fix ăla nu se lasă îmblînzit, nu are competențe sociale și nici recunoștință. Că din căsuța mea caldă am rezonat cu homeleșii, cu bolnavii, cu estropiații, cu cei care-și rîcîie ca în depresie bubele nevindecate. Că n-am trăit așa cum am gîndit, dar că am mimat extraordinar de bine contextul. Că la liceu mă străduiam să întîrzii sau să chiulesc, în ciuda firii mele amabile care îmi spunea că nu e OK să lași niște oameni să aștepte. Dar vezi tu, domnule, trebuia să faci asta ca să te integrezi în haită, pentru că natura asta omenească tinde întotdeauna spre alfa, chiar dacă majoritatea sfîrșim pe undeva pe la mijloc.

O să-i spun acestui domn că am gîndit bine, dar am acționat prost. Chiar și acum, nu sînt nici în fața, nici în spatele cozii ăsteia imense, în fața unei judecăți improbabile. Sînt undeva pe la mijloc, o vertebră fără măduvioară între sutele de mii înșirate pînă, hăt, dincolo de orizont.

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor‑șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

Adevarul.ro

image
Doliu în sportul românesc: Baschetbalista Alessia Maria Raiciu s-a stins în ziua în care a împlinit 18 ani
O veste cutremurătoare a apărut, astăzi, pe pagina de Facebook a Federaţiei Române de Baschet, în legătură cu o jucătoare extrem de promiţătoare.
image
Cherofobia: teama de a fi fericit sau „după bine vine rău“. Cum se manifestă, care sunt semnele
Unele persoane simt aversiune faţă fericire, fără a avea un motiv raţional pentru acest lucru. În termeni de specialitate, această formă de anxietate se numeşte „cherofobie“, iar cei afectaţi fac tot posibilul să evite sentimentul de fericire.
image
Afacerile bănoase cu o păstrăvărie şi o firmă de taximetrie, făcute de un poliţist în timpul serviciului
Fost adjunct al Poliţiei Mioveni, comisarul Marius Aioanei a făcut, timp de patru ani, numeroase afaceri bănoase în timpul serviciului, deşi acest lucru este interzis de lege. Poliţistul promova constant pe Facebook două firme deţinute de către familia sa, o păstrăvărie şi o firmă de taximetrie

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.