Cartofi prăjiţi cu şniţel

Publicat în Dilema Veche nr. 425 din 5-11 aprilie 2012
Prostănaci de fiecare zi jpeg

Oooof! Nici nu ştiu cum să scriu lucrurile astea ca să nu sune tocmai a snobenie inversă. În fine. Am citit zilele trecute un articol despre cel mai trendy şi hip bucătar al momentului. Bietul om putea fi motivat de cele mai bune intenţii, dar tonul articolului mi l-a făcut instantaneu antipatic. Tipul e danez, se numeşte René Redzepi, a fost numit cel mai bun bucătar – mă rog, chef – din lume şi conduce restaurantul Noma din Copenhaga. La Noma se „reinterpretează“ bucătăria locală daneză făcută exclusiv cu produse crescute şi manufacturate în Danemarca. Se poate mînca un spîrc de iaurt decorat cu flori adevărate. Arată ca un aranjament făcut de o florăreasă cu imaginaţie. Se mai pot mînca trei scoici fierte scoase din cochilie, puse pe patru foi de varză din soiuri diferite, daneze, cum vă spusei. (Chestia asta, spre deosebire de flori, arată pur şi simplu dezgustător, într-un mod ironic, desigur.) Simplu rafinat, epurat de contaminări culturalo-gastronomice străine. Asta zic fanii bucătarului. Aripa ailaltă ajunge la nişte acuzaţii la fel de caraghioase precum laudele. Omul e criticat pentru că ar promova un soi de nazism gastronomic. Acuzatorul – un spaniol. Tot felul de alte personaje gîtuite de diverse democraţii culinare observă că acei chelneri de la restaurantul danez poartă cămăşi brune şi că restaurantul promovează un purism dubios. Acuzatoarea – daneză de-a lui.

Stai, citeşti, te uiţi, gîndeşti. Doamne fereşte, ar spune probabil bunul simţ din oricare. Omul ăsta face de mîncare, la urma urmei. Dincolo de simbolistica asumată sau pusă în cîrcă, de notaţia finuţă a criticilor culinari, de un manifest gastronomic încărcat de înţelesuri, acest om a deschis un restaurant unde lumea – teoretic – mănîncă. O fi vrut sincer să gătească numai chestii găsite prin curtea ţării lui şi l-a luat vîntul faimei şi al controverselor. Acuma e sub o presiune uriaşă să inventeze noi feluri de mîncare. S-a ales praful de plăcerea gătitului şi de cea a mîncatului. Cîţi dintre cei ieşiţi flămînzi din localurile astea de fiţe n-or saliva omeneşte la gîndul unor cinstiţi cartofi prăjiţi cu şniţel?

E ca o parte a artei moderne, după umila mea părere. Americanul ăla care vinde de milioane şi milioane de dolari nişte... nişte rahaturi, să mă iertaţi, Jeff Koons îi zice. Căţei violent coloraţi de forma celor făcuţi din baloane lunguieţe pentru copii. Gigantice inimi foarte roşii cu funde foarte aurii atîrnate de tavan. OK, am înţeles, omul pune artistic kitsch-ul pe tavă. Şi ăsta „reinterpretează“ chestii. Intenţia vinde. Căci dacă ar fi altminteri, ce pelerinaje am mai face prin casele bieţilor oameni care şi-au împodobit dormitoarele cu dolari şi euro făcuţi din ipsos! Un britanic, Damien Hirst, vinde cu aproape zece milioane de lire sterline un rechin împăiat. O oaie, un viţel. Nişte buline colorate pe fond galben. Colecţionarii avizaţi îşi fac provizii. Unii – din sinceră admiraţie, alţii – ca saltea de siguranţă financiară. De cealaltă parte, asiaticii sînt pe val. Sigur, Ai Weiwei. Zhang Xiaogang cu tabloul numit Micul cadet – un chinez roz cu o puţă mică. Portrete cu ochi halucinanţi. (Mie ăsta chiar îmi place. Îmi spune mai multe decît jucăriile supradimensionate ale americanului Koons.)

Snobismul costă, fiţele la fel. Nici nu cred că ideea eternă care zice că orice interpretare de artă e subiectivă ar trebui să ne lase pe spate de admiraţie în faţa unor, cel mult, forme de răzvrăteală răzgîiată.

Minimalism gastronomic, dar cît de reconfortantă e o mîncare cum făceau bunicile pentru prînzurile de duminică! Picturi şi instalaţii contemporane artsy-fartsy, dar cum te mai fură încă peisajul în faţa vreunui maestru olandez în care femei normal proporţionate cos în lumini şi culori afumate de vreme. Sigur că toate formele astea de artă pot respira împreună şi pot fi iubite deopotrivă. Grav e cînd te declari topit de admiraţie după spuma de trufe, dar ai mînca pe nerăsuflate trei mici pe care ţi-i refuzi constant.

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-şef la ştiri, radio Kiss Fm şi Magic FM.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.
E cool să postești jpeg
Seducția pesimismului
Seducția pesimismului e mare. Abandonul e mai facil decît lupta.
p 20 WC jpg
André Scrima şi „cerurile lumii”
A interoga şi alte tradiţii spirituale decît cea proprie, a percepe relaţia lor cu „cerul” să nu aibă oare nici o legătură cu credinţa, nici o legătură cu Dumnezeu? Să vedem.
Theodor Pallady jpeg
Nevoia unei revoluții a bunului-simț
Creștinii cu scaun la cap sînt primii care au datoria de a se delimita de această grotescă mistificare, chiar dacă au de ce să deteste fandoseala elucubrantă a taberei adverse.
index jpeg 3 webp
Dorință pentru 2023
Ar putea fi arhitecții convingători în a spune că putem salva natura începînd cu oamenii care suferă?
p 24 A  Damian IMG 4760 jpg
Cu ochii-n 3,14
● În a treia zi a acestui an, Greta Thunberg a împlinit 20 de ani. Și ce dacă? (S. V.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Zile din viața noastră
Spunea recent cineva din jurul meu că, în tinerețe, zilele trec repede, iar anii se duc greu.
Zizi și neantul jpeg
Timpul de dinainte
Ce ne-ar fi scos din sărite, probabil, altădată, atunci ne bucura. Sau măcar ne amuza. Nimeni nu voia să fie nici Scrooge, nici Grinch.

Adevarul.ro

image
Tatăl care și-a violat fiul cu retard mental: „Trebuie să aibă și el viaţă sexuală. Nu poate rămâne virgin”
Motivarea hotărârii prin care bărbatul din Zlatna a fost condamnat la 12 ani de închisoare pentru două infracţiuni de viol, victima fiind fiul său cu retard mental, arată o situație cutremurătoare
image
image
Când au elevii vacanță în februarie, în funcție de județ. Harta cu toate informațiile
La decizia inspectoratelor şcolare judeţene şi al municipiului Bucureşti, următoarea vacanţă a elevilor, de o săptămână, va fi programată undeva în perioada 6 - 26 februarie, dar nu pentru toată lumea la fel.

HIstoria.ro

image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Din culisele Operațiunii Marte
În istoria războiului sovieto-german, nume ca „Moscova”, „Stalingrad”, „Kursk”, „Belarus” sau „Berlin” evocă mari victorii sovietice.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.