Cartea şi metroul

Publicat în Dilema Veche nr. 668 din 8-16 decembrie 2016
Invizibilii jpeg

Să nu citiți care cumva Kierkegaard în metrou. Sună snob, așa-i? Și mai cu seamă nu citiți treaba aia subțirică, Frică și cutremur îi zice. E imposibil să vă fie frică și să vă cutremurați – și să înțelegeți diversele laturi creștinești și filozofice ale luptei interioare a lui Abraham în fața opțiunii/poruncii/alegerii de a-l ucide pe iubitul său Isaac – în metrou. E imposibil.

Merg zilnic cu metroul. Și, poate ca mulți dintre dumneavoastră, am și eu tabieturile mele. Nu pot sta cu ochii în gol decît în momentele în care sînt locuită de gînduri fantastice sau lovită de cine știe ce revelație care mă face să visez cu ochii deschiși. În rest, în cea mai mare parte a timpului, citesc cîte ceva. Sau stau pe Facebook. Sau ascult muzică. Sau toate deodată.

Cititul în metrou e o chestiune complicată; măiestria de a folosi această oportunitate cere ani de cercetare, de încercări și eșecuri. Trebuie să știi ce să iei la tine, cît de mare sau de groasă poate fi cartea, ce subiect alegi să citești în metrou, gradul de dificultate a lecturii și așa mai departe. Contează enorm și locul din vagon în care stai. Recomand celor care se enervează cînd li se citește peste umăr – ca mine – și celor care au nevoie de confort să stea rezemați de peretele acela îngust de lîngă ușile vagonului, ăla aproape de burduf. Știți care, nu?

Ideală ar fi o carte cu coperte moi, necartonată, nu prea voluminoasă și nici prea dificil de priceput în condiții de stat în picioare, conversații bulversante în jur, atenție la stații și alte asemenea. Sînt, desigur, persoane care cad în lectură ca într-un somn abisal și pot citi oricînd-oricum. Recunosc însă că mă scot din sărite ăia care citesc mergînd. Găsesc acolo un soi de ostentație neplăcută.

Dincolo de forma și consistența fizică a cărții, spuneam că ar fi de evitat un Kierkegaard în metrou. De ce am făcut eu greșeala asta, după atîția ani de experiență? Păi, am tot evitat cărticica mică, moale, subțirică, deși titlul mi s-a părut dintotdeauna cutremurător de interesant, iar pe danez chiar nu apucasem să-l gust la prima mînă pînă acum – totul se întîmplase prin intermediari. Greșeala a fost mare, nu m-am putut concentra absolut deloc și m-a enervat pînă la urmă învîrtitul asiduu al conceptelor în oala creștinească a poveștii biblice a sacrificiului. Plus că-mi bingănea Whats­App-ul, mesageria și cineva discuta ceva teribil de interesant aproape de urechile mele. Good bye, Kierkegaard. Cel puțin în metrou.

Tot așa, nu e deloc practic să pleci, în traistă, cu ceva de mărimea și grosimea Solenoidului, pe care, recunosc, l-am devorat acasă pînă la ultima firimitură, cu imensă plăcere, și tare l-aș fi luat cu mine pretutindeni. Nici texte care par deocheate nu e bine să iei, că nu știi ce ochi iscoditori îți citesc peste umăr porcovenii și alte mizerăciuni, chit că e un pasaj delirant de haios din Complexul lui Portnoy, să zicem. Sau ajungi la singurul pasaj mai intim-descriptiv dintr-o rupere umană în genul lui Amos Oz, fix în momentul în care vreo tanti se decide să citească laolaltă cu tine, iar apoi te privește cu o mică grimasă dezaprobatoare. Îți vine să-i arăți cartea și să-i spui: „Doamnă, e Oz, pe bune…“

Așadar, cărți moi, nu prea groase, nici extraordinar de dificile, cam asta ar fi experiența mea. În rest, am și un Kindle care, da, e alegerea perfectă atunci cînd vrei să citești afară din casa ta. Sînt ușoare, practice și teribil de la îndemînă. Nu credeam că o să ajung să spun așa ceva, eu, propovăduitor agresiv al hîrtiei de hîrtie, al mirosului de carte, bla-bla, al lui pipăie și urlă: este, știți dumneavoastră.

În rest, văd multă lume citind în metrou. Iar lecturile pot fi surprinzătoare. O doamnă va citi o cărticică de psalmi și va mînca o merdenea, un domn cu mîini tare muncite va citi Frații Jderi la șase și jumătate dimineața, altcineva va ține un Stendhal în mîini, iar o fată firavă se va încrunta deasupra Fructelor mîniei. Iar, cînd și cînd, cineva va greși cu Kierkegaard. Dar nu e vorba de snobism, să știți. E o greșeală. Să mă cutremur dacă mint. 

Selma Iusuf este jurnalistă, re­dac­tor-șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Promite-mi doar ce poți
„Pot să-ți promit că voi fi atent, că voi încerca să nu greșesc, dar nu pot să-ți promit că o să mă fac bine”.
Zizi și neantul jpeg
Alte stradale
Dar astăzi strada, în general, a devenit mai agresivă. Poate la fel de plină ca-n anii ’90, dar într-un alt mod.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Două kilograme și jumătate și alte cugetări
Este un text despre lipsa de acceptare a bolii și a morții.
E cool să postești jpeg
Cum inventezi mîndria națională
Ne iubim, așadar, compatrioții? Ne simțim bine în România? Sîntem mulțumiți cu traiul nostru?
p 20 WC jpg
Din ce sînt alcătuite viețile noastre?
Altfel, lumea nu este locuită nici de păcătoși iremediabili, nici de creștini perfecți. Intervalul este numele metafizic al obișnuitului pe care îl locuim.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Marele Premiu pentru filosofie al Academiei Franceze
Anca Vasiliu a contribuit constant la crearea punților dintre cultura care a primit-o și i-a recunoscut totodată expresivitatea stilistică a scrierilor sale
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Gino a intrat în Cartea Recordurilor ca fiind cel mai bătrîn cîine din lume: are 22 de ani și încă se ține bine.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Biroul meu de astăzi e același
Mă întreb tot mai des dacă, în loc să devină o gazdă pentru o viață mai bună, lumea nu s-a transformat cumva într-un birou universal în care ești mereu de găsit.
Zizi și neantul jpeg
Diverse, stradale…
Omniprezenți, pe vremea de atunci, în orele de lucru, erau cerșetorii și cei care sufereau de boli psihice.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce trăiesc nemții cîte o sută de ani, sănătoși și întregi la cap?
Pentru mine, Berlinul este orașul cel mai bine organizat, ca infrastructură și ca tot, dar în care te simți cel mai liber.
E cool să postești jpeg
Unde-i tocmeală mai e păsuire?
„Pot rezista la orice, mai puțin tentației”.
p 20 WC jpg
Cafea sau vin?
La fel ca vinul, cafeaua are, în legendele ei de origine, o întrebuinţare spirituală.
Theodor Pallady jpeg
Energii divine necreate...
Teologia creștină s-a cristalizat în numeroase orizonturi lingvistice, dar ortodoxia a rămas în mare măsură tributară geniului grecesc.
640px Bucharest, Drumul Taberei (16307818580) jpg
Drumul Taberei 2030
Fidel Castro a fost plimbat pe bulevardul Drumul Taberei
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe o dubă destinată livrării unor produse, o adaptare a limbajului telefoanelor „fierbinți“ din anii 2000: „Livrez orice! Ia-mă! Sînt electrică!“
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîi pe culoarul tău
Mi-a luat o jumătate de viață să înțeleg că oamenii nu pot fi înlocuiți și că creativitatea noastră este cea care ne legitimează unicitatea.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și dispariții
Țin minte că pe ultimele le-am văzut cam atunci cînd s-a născut copilul meu. Atunci au fost, la propriu, obiecte de trusou.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
În goana vieții
„Nu juca acel joc la care te obligă un semafor care decide pentru tine cînd e timpul să mergi, cînd să te oprești. Stai puțin nemișcat și gîndește-te.”
p 20 Walter Benjamin  WC jpg
Geografii spirituale (II): orașul
Walter Benjamin nu vorbește, desigur, despre o transcendență personală, nici măcar despre una în sens tradițional.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Hypatia. Adevăr și legend
Uciderea Hypatiei de către un grup de fanatici care-și spuneau creștini e un fapt istoric incontestabil.
p 24 E  Farkas jpg
Cu ochii-n 3,14
Altfel spus: e sexul normal „mai puțin” decît devierile anal-orale sau este perversiunea supremă?
Cea mai bună parte din noi jpeg
Povestea merge mai departe
Unul dintre motivele pentru care am dorit să mă mut în București au fost concertele.
Zizi și neantul jpeg
Călătoria prin orașul-pădure
Paltoanele noastre cu siguranță erau: parcă ne camuflau, ne făceau să ne pitim în peisaj. Într-un fel, așa ne simțeam în siguranță.

Adevarul.ro

Becali
Lucian Bode la Consiliul JAI FOTO Facebook Lucian Bode
Ce este Consiliul JAI, care decide dacă România poate sau nu să adere la Schengen
Consiliul JAI este format din miniștri de Interne, responsabili cu migrația, gestionarea frontierelor și cooperarea polițienească, însă nu toate statele membre UE au aceeași repartizare a sarcinilor între miniștri.
Maria Zaharova FOTO Profimedia
Purtătoarea de cuvânt a MAE rus, atac la adresa Maiei Sandu: Ce a făcut cetățeana României pentru R. Moldova?
Maria Zaharova a lansat un atac dur la adresa preşedintei Republicii Moldova, fiind de părere că puterea de la Chișinău promovează rusofobia, chiar dacă Moscova a ajutat întotdeauna Chișinăul.

HIstoria.ro

image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.
image
Scurt istoric al zilei naţionale
Instaurată încă de la venirea pe tronul României a lui Carol I, 10 Mai a rămas în tradiţia românilor ca Ziua Naţională a României moderne, până în 1947, când a fost impus regimul comunist. Un principe strãin pe tronul României reprezenta o necesitate politicã întrucât dupã abdicarea forţatã a lui Cuza la 11 februarie se ridica problema menţinerii recunoaşterii unirii celor douã principate.