Călăul şi victima

Publicat în Dilema Veche nr. 667 din 1-7 decembrie 2016
Invizibilii jpeg

În murmurul potolit al celor care erau în autobuz, așteptîndu-l să închidă ușile și să o ia din loc, vocea ei a izbucnit ca o rană deschisă: „Du-te, du-te, hai, ridică-te și bagă biletul acolo. Da, hai, dă-mi odată plasa asta, dragă, că te moșmondești ca mama mare, zău așa? Hai, uite acolo aparatul…“ Și tot așa, cu o voce grozav de supărătoare, un ton sumețit, de directoare de școală de corecție, vorbește tare-tare ca să-și facă public, reușește. Aproape toată lumea se întoarce să vadă cine e femeia asta îngrozitoare.

Stă, umflată de importanță, pe unul dintre locurile mai înalte, la geam. Are părul vopsit blond, scurt și o față aprigă. Sprîncene pensate într-o continuă mirare, încondeiate nefericit cu mult creion negru, care sînt într-un contrast bulversant cu o gură bosumflată și dominatoare, fălcile încleștate îngropate în două rînduri de guși. Femeia se foiește necontenit în locul ocupat, foșnește și se culcușește ca o cloșcă cu penele înfoiate. Vorbește așijderea, cloncănit. Cel urnit din loc și ghidat centimetru cu centimetru în văzul și auzul tuturor e bărbatu su. Fes, geacă, pantofi oarecare, pantaloni de trening. O pungă în mînă cu care, evident, nu știe ce să facă pînă cînd, exasperată, i-o smulge cloșca din mînă. „Dar haide, dragă, taxează biletul!“

Sîntem cu toții, turiști oarecare, străini, localnici, într-un autobuz în gara din Brașov. Capăt de linie, șoferul mai adastă pînă să plecăm. Femeia neplăcută are toată scena pentru ea. N-avem nimic de văzut deocamdată pe fereastră, învîrtim telefoanele, ne foim pe scaune, ne-am fi plictisit fără ea.

Iar ea e fix genul de persoană care se produce prin vagoane de tren, în călătorii lungi și plicticoase în care se leagă conversații oarecare, e cea care face de regulă ordine la o coadă, e prima care comentează un incident în public, prima care-și spune părerea și ohooo, are păreri turnate în beton. Trăiește parcă doar ca să-l ghideze pe nefericitul ăsta care îi e soț și să-l facă de rîs în fața tuturor. Nu și-a propus conștient să facă treaba asta, pur și simplu aici au ajuns amîndoi după – probabil – zeci de ani petrecuți împreună. Ea – voluntară, băgăreață, dominatoare, el – resemnat, moale, indiferent, cu gîndurile în altă parte, absent, golit de viață și voință.

Nefericitul taxează biletele, se întoarce la locul lui și se așază lîngă granitul de încredere în sine din care e clădită nevastă sa. I se pune iar în brațe punga cu care nu știa ce să facă și i se poruncește „să scoată senvișurile alea odată!“. Bestia înfoiată îl ghidează pe amărît gest cu gest – m-am întors chiar să văd dacă omul nu era cumva slab de minte de avea nevoie de atîtea indicații. Nu era. Era doar secătuit de orice substanță vitală. Ochii lui erau goi ca pustiul și reacționa moale la tot ce-i spunea gardianul ăla de alături. Mi-am zis ca asist la întruchiparea unui clișeu obosit, îndeplinit cu acuratețe pînă la ultima și cea mai fină nuanță. Nu aș fi crezut altminteri că așa ceva chiar există în realitate și nu mi-aș fi imaginat cît mă putea scoate din sărite combinația asta de personaje. Totul era de prost-gust, ca o ficțiune penibilă, o scenetă de doi lei.

O vreme, preț de vreo două îmbucături, femeia a tăcut. Și lumea din autobuz pare că a oftat un pic ușurată – bine că l-a mai slăbit pe molîul ăla și bine că a tăcut puțin! Pauza n-a durat mult, vocea cloncănitoare a început să-i ordone omului să scoată merele din sacoșa aia nenorocită, omul pare că nu le găsea sau nu se mișca destul de repede, nu știu. Între timp, dominatrix a povestit – pentru noi toți și pentru nimeni – cum i s-a furat poșeta din parc în timp ce aștepta o amică – „a dracului de ștoarfă! Că întîrzie tot timpul, dar de acu’ s-a terminat, să n-o mai vadă!“

Omul reușește să găsească merele. Scoate unul imens, roșu și lucios pentru ea, și unul micuț și firav pentru el. Clișeul era grafic complet. Eu așteptam încă o revoltă superbă în autobuzul numărul 4 din Brașov. N-a fost. Am dat în schimb de o variantă obosită a sindromului Stockholm. Ei bine, omule, o meriți! 

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Promite-mi doar ce poți
„Pot să-ți promit că voi fi atent, că voi încerca să nu greșesc, dar nu pot să-ți promit că o să mă fac bine”.
Zizi și neantul jpeg
Alte stradale
Dar astăzi strada, în general, a devenit mai agresivă. Poate la fel de plină ca-n anii ’90, dar într-un alt mod.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Două kilograme și jumătate și alte cugetări
Este un text despre lipsa de acceptare a bolii și a morții.
E cool să postești jpeg
Cum inventezi mîndria națională
Ne iubim, așadar, compatrioții? Ne simțim bine în România? Sîntem mulțumiți cu traiul nostru?
p 20 WC jpg
Din ce sînt alcătuite viețile noastre?
Altfel, lumea nu este locuită nici de păcătoși iremediabili, nici de creștini perfecți. Intervalul este numele metafizic al obișnuitului pe care îl locuim.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Marele Premiu pentru filosofie al Academiei Franceze
Anca Vasiliu a contribuit constant la crearea punților dintre cultura care a primit-o și i-a recunoscut totodată expresivitatea stilistică a scrierilor sale
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Gino a intrat în Cartea Recordurilor ca fiind cel mai bătrîn cîine din lume: are 22 de ani și încă se ține bine.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Biroul meu de astăzi e același
Mă întreb tot mai des dacă, în loc să devină o gazdă pentru o viață mai bună, lumea nu s-a transformat cumva într-un birou universal în care ești mereu de găsit.
Zizi și neantul jpeg
Diverse, stradale…
Omniprezenți, pe vremea de atunci, în orele de lucru, erau cerșetorii și cei care sufereau de boli psihice.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce trăiesc nemții cîte o sută de ani, sănătoși și întregi la cap?
Pentru mine, Berlinul este orașul cel mai bine organizat, ca infrastructură și ca tot, dar în care te simți cel mai liber.
E cool să postești jpeg
Unde-i tocmeală mai e păsuire?
„Pot rezista la orice, mai puțin tentației”.
p 20 WC jpg
Cafea sau vin?
La fel ca vinul, cafeaua are, în legendele ei de origine, o întrebuinţare spirituală.
Theodor Pallady jpeg
Energii divine necreate...
Teologia creștină s-a cristalizat în numeroase orizonturi lingvistice, dar ortodoxia a rămas în mare măsură tributară geniului grecesc.
640px Bucharest, Drumul Taberei (16307818580) jpg
Drumul Taberei 2030
Fidel Castro a fost plimbat pe bulevardul Drumul Taberei
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe o dubă destinată livrării unor produse, o adaptare a limbajului telefoanelor „fierbinți“ din anii 2000: „Livrez orice! Ia-mă! Sînt electrică!“
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîi pe culoarul tău
Mi-a luat o jumătate de viață să înțeleg că oamenii nu pot fi înlocuiți și că creativitatea noastră este cea care ne legitimează unicitatea.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și dispariții
Țin minte că pe ultimele le-am văzut cam atunci cînd s-a născut copilul meu. Atunci au fost, la propriu, obiecte de trusou.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
În goana vieții
„Nu juca acel joc la care te obligă un semafor care decide pentru tine cînd e timpul să mergi, cînd să te oprești. Stai puțin nemișcat și gîndește-te.”
p 20 Walter Benjamin  WC jpg
Geografii spirituale (II): orașul
Walter Benjamin nu vorbește, desigur, despre o transcendență personală, nici măcar despre una în sens tradițional.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Hypatia. Adevăr și legend
Uciderea Hypatiei de către un grup de fanatici care-și spuneau creștini e un fapt istoric incontestabil.
p 24 E  Farkas jpg
Cu ochii-n 3,14
Altfel spus: e sexul normal „mai puțin” decît devierile anal-orale sau este perversiunea supremă?
Cea mai bună parte din noi jpeg
Povestea merge mai departe
Unul dintre motivele pentru care am dorit să mă mut în București au fost concertele.
Zizi și neantul jpeg
Călătoria prin orașul-pădure
Paltoanele noastre cu siguranță erau: parcă ne camuflau, ne făceau să ne pitim în peisaj. Într-un fel, așa ne simțeam în siguranță.

Adevarul.ro

11172012 jpg
Costa Rica - Germania. Fosta campioană mondială din 2014 părăsește pentru a doua oară consecutiv competiția încă din faza grupelor
Multipla campioană mondială, Germania, părăsește pentru a doua oară consecutiv această competiție după triumful obținut în 2014.
1 horoscop zodia taur jpg jpeg
Două zodii de care trebuie să fugi cât poți. Cine sunt vampirii energetici care își epuizează semenii
Există două zodii de care trebuie să te ferești neapărat pentru că sunt vampiri energetici. Ei sunt oameni care te „storc” de energie și alături de care chiar și cea mai mică discuție poate fi epuizantă.
Fane Croația la Campionatul Mondial de fotbal din Qatar 2022 FOTO Profimedia (2) jpg
Spectacol al frumuseții în tribunele din Qatar, la Campionatul Mondial. Croatele au furat toate privirile FOTO
Croatele au făcut un adevărat spectacol în tribunele din Qatar, la Campionatul Mondial, la fiecare meci pe care naționala lor l-a disputat în faza grupelor, la turneul din acest an.

HIstoria.ro

image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.
image
Scurt istoric al zilei naţionale
Instaurată încă de la venirea pe tronul României a lui Carol I, 10 Mai a rămas în tradiţia românilor ca Ziua Naţională a României moderne, până în 1947, când a fost impus regimul comunist. Un principe strãin pe tronul României reprezenta o necesitate politicã întrucât dupã abdicarea forţatã a lui Cuza la 11 februarie se ridica problema menţinerii recunoaşterii unirii celor douã principate.