Călătoria

Publicat în Dilema Veche nr. 464 din 3-9 ianuarie 2013
Prostănaci de fiecare zi jpeg

„Adaugă în coş. Comanda dumneavoastră a fost confirmată.“

China, provincia Guangdong, Shenzen. Chen Dongmei s-a trezit într-o dimineaţă ploioasă, exact cum s-a întîmplat în ultimele două săptămîni. Aerul e saturat de umezeala care pare că a intrat în pereţi, în asfalt, în aşternuturile colorate, cam copilăreşti pentru cei 28 de ani ai ei. S-a spălat şi a făcut aproape alergînd drumul pînă la cantina fabricii prin aerul care atîrna umed, palpabil, ca o bucată de cîrpă şiroindă. A mîncat ceva la aceeaşi masă cu Hua. S-a echipat – halate albastre, tenişi de cîrpă, bonete albe şi măştile la fel de albe care îi făceau pe toţi să arate ca nişte pechinezi bătrîni. S-a aşezat în şirul lung de-a dreapta lui Meihui care încă nu s-a dezbărat de obiceiul de a trînti obiectele şi de a-i face astfel viaţa amară. De nervi, a avut probleme cu şuruburile minuscule în formă de floare, nu intrau cu nici un chip, îi tremurau mîinile. La sfîrşitul turei a mîncat la cantină nişte tăieţei de orez cu legume congelate şi o prăjitură lipicioasă. A băut un ceai. În seara aceea, Hua îşi sărbătorea ziua de naştere. Trebuia să se pregătească. În Foxconn petrecerile sînt destul de rare.

Port Shanghai. Shi Ping se chinuie cu o durere monstruoasă de cap. Zgomotul făcut de macara îl sfredeleşte de la tîmplă la tîmplă iar containerele astea parcă nu se mai termină. Încarcă, descarcă. Ar fuma o ţigară, dar n-are timp. Nava e şi aşa în întîrziere.

Osaka, Japonia. Lîngă miile de cutii venite din Shenzen şi stivuite în burta vasului mai încap o grămadă de altele cu oţet de vin special pentru orezul de sushi şi încă cîteva cu un sos de soia închis la culoare, din cel greu, parfumat şi gros aproape ca melasa. După cîteva ore, nava se urneşte greu din dană.

Anchorage, Statele Unite. Soare de Alaska. Între miile de pachete venite din China, acela care i-a făcut probleme lui Dongmei – cu şuruburile în formă de floare – e descărcat, laolaltă cu celelalte dintr-un lot, de un anume Thomas Carney. 45 de ani, divorţat, doi copii. Nevastă-sa, o matracucă, a rămas la mii de kilometri depărtare, undeva într-un orăşel cu cîteva mii de locuitori de pe coasta de est.

Louisville, Kentucky, centrul de livrare. Pachetul lui Dongmei zace într-o hală imensă lîngă mii de alte cutii. E sortat, pus deoparte şi trimis la centrul de curierat al UPS.

Lexington. Ding-dong. Angela abia îşi băuse cafeaua înainte de a pleca spre şcoală, unde avea în ziua aceea vreo cinci cursuri de predat. La uşă, un tip drăguţ, brunet cu părul lung strîns într-o coadă. Ramirez C. stă scris pe ecusonul lui. „Aveţi o livrare, doamnă. Semnaţi aici“, zice Ramirez cu o voce moale. Angela semnează. Peste o lună şi ceva avea să zboare spre România, ca de fiecare dată de Crăciun. O aşteptau ai ei, o aşteptau prietenii, avea să fie atît de bine, avea de gînd să bea şi să mănînce fără restricţii şi fără obligaţia asta tîmpită de a zîmbi permanent, la şcoală, cu profesorii, cu elevii ăştia vai mama lor de sărăntoci, cu familiile lor destrămate şi alcoolice cu tot.

Bucureşti, România. O fată desface pachetul care-i făcuse probleme lui Dongmei cu şuruburile mici, în formă de floare. Aparatul clipeşte un pic şi se stinge. Are bateria descărcată şi deocamdată nu se poate face nimic pentru că ştecherele de tip american nu se potrivesc în prizele europeneşti. Bucuria fetei e umbrită un pic de perspectiva de a sta pur şi simplu şi a se uita la gadgetul ăsta pe care şi-l dorise atît de mult.

Piaţa Amzei, Bucureşti. Pe una din străduţele lăturalnice, magazinul cu de toate al basarabeanului Vasile M. e deschis în ajun de Crăciun. Vinde acolo de mai mulţi ani absolut tot ce i-ar trebui unui om într-o casă. Se fac chiar pariuri dacă există ceva ce Vasile să nu aibă de vînzare. O fată îi cere un adaptor pentru un ştecher americănesc. Alb sau negru? întreabă calm Vasile.

Într-o bucătărie oarecare bucureşteană, un măr fosforescent, muşcat într-o parte, luminează, în fine, faţa unei fete fericite. În China, Dongmei doarme.

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-şef la ştiri, radio Kiss Fm şi Magic FM.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.

Adevarul.ro

avion american F-16 foto us air force
Armele cu care România poate ține Rusia la respect. Cât ar costa cumpărarea unor avioane de luptă performante
Generalul (r) Alexandru Grumaz explică în ce măsură e România cu adevărat amenințată de Rusia și care sunt armele cu care Armata Română poate descuraja orice eventual agresor.
Cesonia postelnicu   foto TNB   main jpg
Cesonia Postelnicu, actriță: „Când am jucat în «Liceenii» a fost ca un vis, a fost minunea lumii“ INTERVIU
Cesonia Postelnicu, cunoscută mai ales pentru rolul zvăpăiatei Geta din „Liceenii“, povestește că a ales personajul fără să stea pe gânduri, chiar dacă era doar o adolescentă de clasa a XII-a.
Fostul premier bulgar Boiko Borisov FOTO EPA-EFE
Alegeri în Bulgaria: Partidul lui Borisov, pe primul loc (exit-polluri)
Partidul conservator al fostului premier bulgar Boiko Borisov s-a clasat pe primul loc în urma alegerilor legislative de duminică, potrivit sondajelor publicate la ieşirea de la urne, însă ar putea avea mai probleme în a găsi parteneri pentru a guverna.

HIstoria.ro

image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Victor Babeș, cel mai elegant savant român
Victor Babeș a fost savant, profesor universitar, unul dintre cei mai renumiți oameni de știință, cunoscut și recunoscut în toată lumea. Când apărea profesorul Babeș la catedră, sau cu alte ocazii, acesta era îmbrăcat impecabil, foarte elegant, având o ținută exemplară.