Călător cu liftul
„Mă… e un somn african, cum să zic, stă în apă caldă și n-are oase. Are un fel de creastă pe spinare… cum e ghiborțul, mă!“ Stau între trei peștologi în lift. Ăsta care povestește are o lucire dementă în ochi, e genul care poate să-ți explice pe nerăsuflate cu ce fel de muscă dai la păstrăv și ce lingurițe sau amestec de mămăligă cu viermi merg la nu știu ce. E genul obsedat de pescuit, care se scoală la trei dimineața ca să ajungă la cine știe ce baltă de la marginea orașului și să vină acasă cu niște pești obosiți pe care să-i prăjească o nevastă bosumflată. E genul care umple frigiderul cu tot felul de amestecuri scîrboase și momeli. Care pune borcănelul cu rîme lîngă cașcaval. Ăilalți doi îl ascultă cu atenție preț de cîteva etaje, cît călătorim împreună.
Pescarul a cam spart tipicul celorlalte zile și al celorlalte tipologii de conurcători cu liftul pe care i-am cunoscut. Căci în lift observi și afli felurite. Cele mai comune sîntem noi, femeile, care ne înghesuim la oglindă de cum urcăm. Oglinda aia e magică și te trage ca hipnotizată spre ea. Fiecare ne verificăm fețele, ochii, rimelul, blush-ul, pudra și lucirea ei în lumina nemiloasă și deloc flatantă din lift. Ne verificăm hainele. Nu că s-ar fi deșirat paltonul de cînd am plecat de acasă și pînă cînd am ajuns în lift, sau că eșarfa înnodată voit neglijent s-ar fi deplasat iremediabil în altă poziție. Dar trebuie să fim sigure că totul e în ordine. De aia există oglindă la lift. Ca să te întorci ușor și să vezi cum îți mai stau blugii pe fund.
Bun. După noi, stăpînele oglinzii, sînt singuraticii cu telefon. Toată lumea coboară în gașcă la fumat, doar ei se găsesc de-a-ncontra cu restul. Stau bosumflați, cu fețele albite de ecranul telefonului din care nu-și ridică ochii. Urcă în lift cu ochii în telefon, stau în el așa, coboară la fel. Fețe robotice, posomorîte și albicioase, de robot. Ăștia sînt concurați doar de personajele creepy care se uită fix la tine. Stați așa, doi străini în lift, și personajul respectiv stă și el cu brațele încrucișate și se holbează la tine. Păi, nu așa se face, domnule. Nu te holbezi, citește și tu instrucțiunile de la butoane, regulile de declanșat alarma, studiază pereții liftului și amprentele de pe ei, nu te holba la conurcător, că se îngroașă inutil atmosfera din lift și simțiți amîndoi cum începeți să urcați prin melasă și nu mai ajungeți la etajul trei nici într-o mie de ani.
Emanatorii de mirosuri. Parfum, parfum puternic și parfum extraordinar de puternic. Mîncare de la cantina de jos, în cutii albe de polistiren, mîncare în cutii de carton, miros de șnițel, orez cu legume. Miros de țigară adus de afară, mirosuri ciudate, de neidentificat.
Curierii. Hăituiți, pe fugă și cu mîinile prea ocupate ca să apese pe butoane. Îi ajuți, apeși pentru ei, le ții ușa. Măcar atît să faci pentru oamenii ăștia care mulțumesc grăbit și pentru care fiecare figură întîlnită e fix la fel. O mare de figuri aidoma care așteaptă plicuri, pachete, cutii, facturi, dosare și teancuri de pizza.
Fantele cel mai rupător de inimi și cel mai glumeț din birou. Ăsta umblă doar înconjurat de o gașcă de fete. Are pantofi lucioși cu bot ascuțit și lungi, ca schiurile. Cămașă îngrijită, freză îngrijită, dantură bună. Urcă și coboară din lift într-un nor de femei și de chicoteli. Face glume mai abitir cînd sînt și persoane străine de grup pe acolo. Glumele lui sînt odios de triste. Spectaculos de patetice. Infinit de nevinovate. Fetele din jur gîlgîie de rîs. Se îndoaie de rîs. Gîscanul e fericit. Glumele lui rămîn moarte pe podeaua liftului mult timp după ce a coborît. Zac acolo prăbușite și flasce. Lumea inconștientă le calcă apoi în picioare și le face una cu podeaua.
Grupul de business power. Patruzeci și, cincizeci, fețe împlinite, costume bune, pantofi OK. Discută despre contracte și achiziții. Au o mină de parcă lumea s-ar prăbuși fără ei. Pe cît sînt de importanți, pe atît sînt de ghetoizați în propria realitate.
În fine, eu. Vă privesc și vă ascult. Ferea!
Selma Iusuf este jurnalistă, redactor șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.
