Cădere

Publicat în Dilema Veche nr. 666 din 24-30 noiembrie 2016
Invizibilii jpeg

Cad. Cad de foarte multă vreme, se pare; de atîta rostogolit și lovit de diverse lucruri am niște vînătăi la umeri, coatele julite și genunchii zdreliți. Nu e grav. Căderea e cînd mai lină, cînd mai vertiginoasă, dar tot apuc să zăresc din colțul ochiului frînturi din întîmplările pe lîngă care trec.

Abia am trecut în cădere de o perioadă scăldată într-un soi de lumină aurie. M am văzut acolo, plutind în mierea aia, la patru-cinci-șase ani. Eu eram, cu un breton caraghios tăiat de maică-mea undeva mai sus de mijlocul frunții, așa cum am văzut de curînd la niște fete care arată chinuit și se îmbracă urît, așa, de-al dracului. M-am văzut în chihlimbarul și în ambra aia lichidă făcînd diverse lucruri, m-am văzut ridicîndu-mă din patru labe în poziția biped, m-am văzut trecînd de la unelte rudimentare – bețe, firicele de praf, fire de iarbă – la jucării mai complicate, m-am văzut căpătînd abilități care implică din ce în ce mai multă aplecare și finețe – am rupt aripi de albină, am legat bondari cu ață subțirică de piciorușele lor păroase, am înțepat cu acul furnici și am zdrobit omizi ale căror măruntaie verzulii le-am privit cu fascinație. Am rîs împreună cu alți copii de cei care erau mai grași, mai slabi, mai altfel, așa cum și alții au rîs de mine, am plătit cruzimea în cruzime și am lăsat în mierea asta a copilăriei un mic haos sufletesc și o dîră însîngerată de crime: insecte și mici vietăți (o broască disecată la biologie a cărei inimă pulsa nebunește).

Cad de ceva timp, iar din ambră am trecut într-o acuarelă pestriță, eu sînt, uite-mă iar, dau să cresc, sînt fardată pe la ochi cu un verde neverosimil și am cîte trei cercei într-o ureche al cărei lob e lungit dureros de greutatea tinichelelor strălucitoare care-mi zăngăne ori de cîte ori întorc capul. Mă bălăcesc în culorile astea tari, par îmbrăcată de un fovist nebun, iar egoismul cu care am venit din perioada aurie e deja periculos. Eu-eu-eu, centrul lumii sînt eu, dacă aș avea mai multă minte sau mai multă finețe aproape că m-aș mînca singură ca la Isarlîk. Dar nu am minte și nici finețe nu am, căci abia trec adolescența și cad furtunos în marea asta de culori, cu cerceii mei cu tot.

Cad. Am ieșit din curcubeu oarecum zdruncinată, mare lucru parcă n-am înțeles, dar egoismul absolut pare că începe să se fisureze, mi s-or fi întîmplat lucruri care m-au înspăimîntat, două-trei or fi durut și încerc acum mai multă modestie în perioada astălaltă în care alunec – modestia e și ea de suprafață, dar îmi iau măsuri de siguranță, dacă o fi cineva, la naiba, care contorizează toate chestiile astea? Deschid puțin ochii, uite, trec prin istorie, văd cum cad una după alta dictaturi prin Europa de Est, beau suc verde-verde de la dozator și mă îmbuib cu Coca-Cola, guverne vin și pleacă, istoria continuă să se întîmple, eu trăiesc alături și cad mai departe prin primăveri arabe, parcă încep să mă și înțelepțesc, ha-ha, e doar o glumă, fac aceleași și aceleași greșeli ca lumea asta prin care alunec.

Cad. Trec foșnind prin grămezi de hîrtii. Coli albe plutesc cu miile, unele scrise pe ambele părți, altele complet albe, cad ușor prin ele, mă văd citind sau scriind oareșce, total ruptă de restul lumii. Habar n-am ce fac acolo. Oi completa diverse cereri, oi face hîrțogăraie administrativă, oi vrea credite, concediu, burse. Scriu, completez cu obidă la hîrtii, cad, viața asta o fi la urma urmei, am degetele pătate cu pix sau cu stilou, că, uite, scriu de mînă la hîrtiile astea foșnitoare.

Cad și plutesc prin Internet, împart fotografii, mă uit la ale altora, rîd de freza lui Trump care iese președinte, punem link-uri din The New Yorker, cad printr o lumină albăstrie ca logo-ul de la Facebook, cad acum și încă habar nu am unde o să ajung. Cad pînă azi-dimineață, cînd unui homeless i s-a făcut rău în scara noastră și s-a chemat și Salvarea și a făcut acolo și pipi și caca și cei cîțiva proprietari au hotărît pe loc să punem interfon. Și am semnat pentru. În mica noastră republică intră doar cine vrem noi. Iar în urmă lăsăm o dîră de crime. Așa ne învață, cică, istoria. Ia uite, cad iar. 

Selma Iusuf este jurnalistă, re­dac­tor-șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Promite-mi doar ce poți
„Pot să-ți promit că voi fi atent, că voi încerca să nu greșesc, dar nu pot să-ți promit că o să mă fac bine”.
Zizi și neantul jpeg
Alte stradale
Dar astăzi strada, în general, a devenit mai agresivă. Poate la fel de plină ca-n anii ’90, dar într-un alt mod.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Două kilograme și jumătate și alte cugetări
Este un text despre lipsa de acceptare a bolii și a morții.
E cool să postești jpeg
Cum inventezi mîndria națională
Ne iubim, așadar, compatrioții? Ne simțim bine în România? Sîntem mulțumiți cu traiul nostru?
p 20 WC jpg
Din ce sînt alcătuite viețile noastre?
Altfel, lumea nu este locuită nici de păcătoși iremediabili, nici de creștini perfecți. Intervalul este numele metafizic al obișnuitului pe care îl locuim.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Marele Premiu pentru filosofie al Academiei Franceze
Anca Vasiliu a contribuit constant la crearea punților dintre cultura care a primit-o și i-a recunoscut totodată expresivitatea stilistică a scrierilor sale
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Gino a intrat în Cartea Recordurilor ca fiind cel mai bătrîn cîine din lume: are 22 de ani și încă se ține bine.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Biroul meu de astăzi e același
Mă întreb tot mai des dacă, în loc să devină o gazdă pentru o viață mai bună, lumea nu s-a transformat cumva într-un birou universal în care ești mereu de găsit.
Zizi și neantul jpeg
Diverse, stradale…
Omniprezenți, pe vremea de atunci, în orele de lucru, erau cerșetorii și cei care sufereau de boli psihice.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce trăiesc nemții cîte o sută de ani, sănătoși și întregi la cap?
Pentru mine, Berlinul este orașul cel mai bine organizat, ca infrastructură și ca tot, dar în care te simți cel mai liber.
E cool să postești jpeg
Unde-i tocmeală mai e păsuire?
„Pot rezista la orice, mai puțin tentației”.
p 20 WC jpg
Cafea sau vin?
La fel ca vinul, cafeaua are, în legendele ei de origine, o întrebuinţare spirituală.
Theodor Pallady jpeg
Energii divine necreate...
Teologia creștină s-a cristalizat în numeroase orizonturi lingvistice, dar ortodoxia a rămas în mare măsură tributară geniului grecesc.
640px Bucharest, Drumul Taberei (16307818580) jpg
Drumul Taberei 2030
Fidel Castro a fost plimbat pe bulevardul Drumul Taberei
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe o dubă destinată livrării unor produse, o adaptare a limbajului telefoanelor „fierbinți“ din anii 2000: „Livrez orice! Ia-mă! Sînt electrică!“
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîi pe culoarul tău
Mi-a luat o jumătate de viață să înțeleg că oamenii nu pot fi înlocuiți și că creativitatea noastră este cea care ne legitimează unicitatea.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și dispariții
Țin minte că pe ultimele le-am văzut cam atunci cînd s-a născut copilul meu. Atunci au fost, la propriu, obiecte de trusou.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
În goana vieții
„Nu juca acel joc la care te obligă un semafor care decide pentru tine cînd e timpul să mergi, cînd să te oprești. Stai puțin nemișcat și gîndește-te.”
p 20 Walter Benjamin  WC jpg
Geografii spirituale (II): orașul
Walter Benjamin nu vorbește, desigur, despre o transcendență personală, nici măcar despre una în sens tradițional.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Hypatia. Adevăr și legend
Uciderea Hypatiei de către un grup de fanatici care-și spuneau creștini e un fapt istoric incontestabil.
p 24 E  Farkas jpg
Cu ochii-n 3,14
Altfel spus: e sexul normal „mai puțin” decît devierile anal-orale sau este perversiunea supremă?
Cea mai bună parte din noi jpeg
Povestea merge mai departe
Unul dintre motivele pentru care am dorit să mă mut în București au fost concertele.
Zizi și neantul jpeg
Călătoria prin orașul-pădure
Paltoanele noastre cu siguranță erau: parcă ne camuflau, ne făceau să ne pitim în peisaj. Într-un fel, așa ne simțeam în siguranță.

Adevarul.ro

florica boboi 8 jpg
Florica Boboi, noua câștigătoare Chefi la Cuțite! „Îmi bate inima de mor. N-am câștigat nimic în viața mea”
Florica Boboi este câștigătoarea sezonului 10 al emisiunii Chefi la Cuțite. Chiar de Ziua Națională a României, cei trei finaliști au avut o bătălie de zile mari pentru marele trofeu.
Evgheni Prigojin FOTO TASS
Fost coleg de închisoare cu Prigojin: Este un bulangiu, literalmente
„Noi doi am ispăşit o pedepsă în acelaşi timp. Aş vrea să vă spun că Prigojin este un bulangiu, literalmente”, declară Saşa Kurara într-o înregistrare video.
11172012 jpg
Costa Rica - Germania. Fosta campioană mondială din 2014 părăsește pentru a doua oară consecutiv competiția încă din faza grupelor
Multipla campioană mondială, Germania, părăsește pentru a doua oară consecutiv această competiție după triumful obținut în 2014.

HIstoria.ro

image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.
image
Scurt istoric al zilei naţionale
Instaurată încă de la venirea pe tronul României a lui Carol I, 10 Mai a rămas în tradiţia românilor ca Ziua Naţională a României moderne, până în 1947, când a fost impus regimul comunist. Un principe strãin pe tronul României reprezenta o necesitate politicã întrucât dupã abdicarea forţatã a lui Cuza la 11 februarie se ridica problema menţinerii recunoaşterii unirii celor douã principate.