Cădere
Cad. Cad de foarte multă vreme, se pare; de atîta rostogolit și lovit de diverse lucruri am niște vînătăi la umeri, coatele julite și genunchii zdreliți. Nu e grav. Căderea e cînd mai lină, cînd mai vertiginoasă, dar tot apuc să zăresc din colțul ochiului frînturi din întîmplările pe lîngă care trec.
Abia am trecut în cădere de o perioadă scăldată într-un soi de lumină aurie. M am văzut acolo, plutind în mierea aia, la patru-cinci-șase ani. Eu eram, cu un breton caraghios tăiat de maică-mea undeva mai sus de mijlocul frunții, așa cum am văzut de curînd la niște fete care arată chinuit și se îmbracă urît, așa, de-al dracului. M-am văzut în chihlimbarul și în ambra aia lichidă făcînd diverse lucruri, m-am văzut ridicîndu-mă din patru labe în poziția biped, m-am văzut trecînd de la unelte rudimentare – bețe, firicele de praf, fire de iarbă – la jucării mai complicate, m-am văzut căpătînd abilități care implică din ce în ce mai multă aplecare și finețe – am rupt aripi de albină, am legat bondari cu ață subțirică de piciorușele lor păroase, am înțepat cu acul furnici și am zdrobit omizi ale căror măruntaie verzulii le-am privit cu fascinație. Am rîs împreună cu alți copii de cei care erau mai grași, mai slabi, mai altfel, așa cum și alții au rîs de mine, am plătit cruzimea în cruzime și am lăsat în mierea asta a copilăriei un mic haos sufletesc și o dîră însîngerată de crime: insecte și mici vietăți (o broască disecată la biologie a cărei inimă pulsa nebunește).
Cad de ceva timp, iar din ambră am trecut într-o acuarelă pestriță, eu sînt, uite-mă iar, dau să cresc, sînt fardată pe la ochi cu un verde neverosimil și am cîte trei cercei într-o ureche al cărei lob e lungit dureros de greutatea tinichelelor strălucitoare care-mi zăngăne ori de cîte ori întorc capul. Mă bălăcesc în culorile astea tari, par îmbrăcată de un fovist nebun, iar egoismul cu care am venit din perioada aurie e deja periculos. Eu-eu-eu, centrul lumii sînt eu, dacă aș avea mai multă minte sau mai multă finețe aproape că m-aș mînca singură ca la Isarlîk. Dar nu am minte și nici finețe nu am, căci abia trec adolescența și cad furtunos în marea asta de culori, cu cerceii mei cu tot.
Cad. Am ieșit din curcubeu oarecum zdruncinată, mare lucru parcă n-am înțeles, dar egoismul absolut pare că începe să se fisureze, mi s-or fi întîmplat lucruri care m-au înspăimîntat, două-trei or fi durut și încerc acum mai multă modestie în perioada astălaltă în care alunec – modestia e și ea de suprafață, dar îmi iau măsuri de siguranță, dacă o fi cineva, la naiba, care contorizează toate chestiile astea? Deschid puțin ochii, uite, trec prin istorie, văd cum cad una după alta dictaturi prin Europa de Est, beau suc verde-verde de la dozator și mă îmbuib cu Coca-Cola, guverne vin și pleacă, istoria continuă să se întîmple, eu trăiesc alături și cad mai departe prin primăveri arabe, parcă încep să mă și înțelepțesc, ha-ha, e doar o glumă, fac aceleași și aceleași greșeli ca lumea asta prin care alunec.
Cad. Trec foșnind prin grămezi de hîrtii. Coli albe plutesc cu miile, unele scrise pe ambele părți, altele complet albe, cad ușor prin ele, mă văd citind sau scriind oareșce, total ruptă de restul lumii. Habar n-am ce fac acolo. Oi completa diverse cereri, oi face hîrțogăraie administrativă, oi vrea credite, concediu, burse. Scriu, completez cu obidă la hîrtii, cad, viața asta o fi la urma urmei, am degetele pătate cu pix sau cu stilou, că, uite, scriu de mînă la hîrtiile astea foșnitoare.
Cad și plutesc prin Internet, împart fotografii, mă uit la ale altora, rîd de freza lui Trump care iese președinte, punem link-uri din The New Yorker, cad printr o lumină albăstrie ca logo-ul de la Facebook, cad acum și încă habar nu am unde o să ajung. Cad pînă azi-dimineață, cînd unui homeless i s-a făcut rău în scara noastră și s-a chemat și Salvarea și a făcut acolo și pipi și caca și cei cîțiva proprietari au hotărît pe loc să punem interfon. Și am semnat pentru. În mica noastră republică intră doar cine vrem noi. Iar în urmă lăsăm o dîră de crime. Așa ne învață, cică, istoria. Ia uite, cad iar.
Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.
