Bunica metalistă

Publicat în Dilema Veche nr. 450 din 27 septembrie - 3 octombrie 2012
Prostănaci de fiecare zi jpeg

Într-o familie oarecare, soţul îşi cumpără un telefon mobil mai performant. E interesat de gadget-urile astea noi şi, cum apare ceva mai bun, pac, trebuie să-l încerce. Vechiul lui mobil ajunge la nevastă-sa care folosise pînă atunci tot un aparat de-al lui, căzut în dizgraţie. Telefoanele lui vechi, la care pînă şi nevastă-sa renunţă, ajung la părinţi sau la socri. Sînt ultimii la care ajunge invenţia, ultimii la care ajunge licărul stins al tehnologiei. Pe vremea cînd soţul avea – să spunem – un Nokia E71, bătrînii încă mai aveau o paleaşcă de Samsung din cel care se deschidea prin alunecare, neinteligent, dar pe care părinţii îl găseau teribil de fancy. În lumea tehnologiilor, bunicii sînt în urmă cu vreo trei-patru ani; foarte, foarte mult la viteza cu care se mişcă acum lucrurile. Oricum, nici pe alea vechi nu ştiu să le folosească cum trebuie, apasă aiurea pe tot felul de butoane, dau peste cap setările şi apoi se plîng că „s-a stricat“. Cînd se obişnuiesc cît de cît cu telefonul pe care-l aveau, dau buzna copiii care, cu fericirea aprinsă în ochi, le aduc ceva nou (mă rog, vechi): „Ia uite ce mişto e ăsta, uite ce poze face, ce ecran mare are, poţi să intri şi pe Internet (!!), dar trebuie să îţi schimbi abonamentul...“ Totul pînă la Internet şi alt abonament. Orice progres are o limită.

La fel cu televizoarele. După ’90 îşi luaseră şi părinţii noştri – ca toată lumea – televizor color. Începuse frenezia. În sfîrşit, televizoarele astea erau la liber, pe toate drumurile. L-au folosit o grămadă de ani, pînă cînd a cedat şi pînă cînd copiii le-au dat vechiul lor televizor – un Sony Trinitron, să spunem –, pentru că ei îşi luaseră deja unul din cele plate, ca tablourile, un LCD. La pachet cu televizorul de la copii a venit şi măsuţa pe care stătea. Părinţii au renunţat la măsuţa lor veche, plină de semnele creative ale puştilor de odinioară; în cea mai mare parte semne făcute cu ciocanul de şniţele sau cu roţile rigide ale unei maşinuţe de jucărie.

Tot spre bătrîneţe au abandonat şi vechea maşină de scris, o bijuterie ţăcănitoare de prin anii ’40 pentru care, pe vremea lui Ceauşescu, trebuiseră să ceară aprobare la miliţie ca s-o poată folosi; aşa trebuia să facă toată lumea. Au început să vină, tot de la copii, calculatoarele. Un 386, apoi un 486, 586 şi aşa mai departe, maşinării cu memorii monstruoase şi cu trupuri din ce în ce mai mici şi mai plate. Acum au un desktop şi un laptop destul de OK, însă parcă la fel de misterioase ca în prima zi. Tatăl, care refuză să priceapă tainele netului, se întreba zilele trecute dacă îşi poate accesa mail-ul şi de la laptop, pentru că el era obişnuit să-l deschidă numai de pe celălalt calculator. Deh. În plus, spre deosebire de cărţile şi fişele de hîrtie pe care le ţine organizate într-o ordine maniacală, la el pe calculator e un haos total. Zeci de fişiere disparate împrăştiate pe desktop, fotografii cu pisici pe care habar nu am de unde şi mai ales cum le-o fi descărcat, fişiere cu tot felul de extensii ciudate, plus reţete descărcate de mamă de pe net, alandala, de îţi vine să te iei cu mîinile de cap şi să fugi urlînd. În copilărie te certau că ai camera vraişte şi că ai lăsat patul nefăcut. E momentul, poate, să îţi iei revanşa.

Casa părinţilor e un cimitir al tehnologiilor depăşite. Se bucură oricum de fiecare şi nu aruncă nimic. În momentul în care copiii le mai aduc cîte o „noutate“, telefonul, calculatorul sau televizorul cel vechi nu se aruncă. Doar încă funcţionează! Ar fi păcat. Aşa se face că sertarele sînt pline cu o istorie în mic a telefoniei mobile, un vis vintage de hipster – de la NEC-uri cu antenă pînă la Motorole vechi cu clapetă. Debaraua – plină de cutii.

Noroc că aceiaşi copii nu le dau şi haine. Noroc că nici nu le vor. Aşa va evita tatăl să plece la piaţă cu un tricou pe care scrie Slayer, aşa va evita mama să-şi pună la gît o eşarfă drăguţică cu model de frunze de marijuana luată cine ştie cînd dintr-un tîrg cu chinezării din Amsterdam. 

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-şef la ştiri, radio Kiss Fm şi Magic FM.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.
Zizi și neantul jpeg
Spre prima zi de școală
În prima zi de școală, cîndva prin anii ’70, aveam părul foarte scurt. Arătam ca un băiețel trist. Nu numai că eram tunsă băiețește, ci și părul meu, pînă atunci plin de bucle, stătea turtit și parcă apăsat de o uriașă rocă.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Armînlu nu cheari! – despre călătoria mea în Albania (4) –
Doi oameni drăguți, deschiși, prietenoși, ca mai toți oamenii pe care i-am întîlnit în Albania și de care m-am simțit încă din primele momente legată afectiv. Acum mi-e dor de ei de parcă toți ar fi rudele mele.
p 19 WC jpg
Cacealmaua de la Airport Plaza
Sînt un român cu domiciliul în străinătate care, la ultimul lui sejur în România, a fost jefuit cu sălbăticie de compania de închiriat mașini.
p 20 WC jpg
Cei neștiuți care întîrzie
Despre katechon, cuvîntul misterios al Sfîntului Apostol Pavel din 2 Tesaloniceni 2, 6-7, s-a scris enorm.
640px Faculty of Theology (personification) 1 jpg
Spre o teologie laică (2)
Lumea nu era nici ea privită ca un stadiu trecător. Ea a devenit în şi de la sine, aşa cum atestă într-adevăr Scripturile, „foarte bună“ (Gen. 1: 31), dacă nu de-a dreptul sacră.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe stradă, o tanti cu o geantă de plastic pe umăr, colorată în nuanțe de albastru, pe care scrie: „În interior am armonie“. Ce să zic, bravo ție!
Cea mai bună parte din noi jpeg
Vîrsta de mijloc, fără prospect
A jongla pe un pod de sfoară între ce cunoști și ce te așteaptă încă.
Zizi și neantul jpeg
Urși
Ursul respectiv intră și prin curțile oamenilor. Sare gardurile, fără probleme, și te trezești cu el la geam ori dormind pe gazon, sau devorîndu-ți mîncarea pentru pisici. Devine o realitate tragicomică a existenței tale, care nu pare a avea mari șanse de rezolvare.

Adevarul.ro

Drona Mohajer 6 FOTO Ministerul iranan al Apărării jpg
Dronele iraniene, o amenințare serioasă pentru spațiul aerian al Ucrainei. Rușii au întețit atacurile asupra Odesei
Introduse recent pe frontul din Ucraina, dronele iraniene reprezintă o amenințare serioasă pentru apărarea aeriană ucraineană, spun soldații ucraineni aflați pe front, relatează Politico.
EURO 2024 FOTO Shutterstock jpg
Cum ar arăta grupa accesibilă și grupa dificilă pentru România în preliminariile EURO 2024?
Sezonul fotbalistic din 2022 nu s-a încheiat pentru naționala de fotbal a României, care va mai disputa două meciuri amicale în luna noiembrie. Iar acest lucru se va întâmpla după ce România își va afla adversarele din grupele preliminare ale EURO 2024.
Razvan Oana dulciuri vegane (4) jpg
Delicii raw vegane făcute de un concurent MasterChef la Galați. Răzvan este inginer hidrotehnist și pasionat de bucătărie
Răzvan Oană, un tânăr din Sulina stabilit la Galați, s-a impus pe piață cu un nou concept de prăjituri. Produsele lui au arome inedite, pornind de la mango cu ghimbir și până la caramel cu brânză și nucă.

HIstoria.ro

image
Cine a fost „Îngerul de la Ploiești”?
O prinţesă furată de propriul tată și dusă la orfelinat, regăsită la 13 ani de familia din partea mamei, una dintre cele mai bogate din România – bunicul era supranumit „Nababul“.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.