Biohazard

Publicat în Dilema Veche nr. 371 din 24-30 martie 2011
Democraţia cititului jpeg

„Îl iubesc pe Codruţ!“ stătea scris pe pereţii unuia dintre cele mai jegoase WC-uri pe care le-am văzut vreodată. Şi, credeţi-mă, am văzut destule. Ăsta putea concura foarte bine cu vreo două-trei din topul personal.

Prima, cred că e buda din gara din Sinaia. O fi trecut un an şi ceva de cînd am văzut-o ultima oară, dar nu-mi imaginez că s-a schimbat ceva. (Dacă da, atunci îmi cer scuze.) Ei bine, buda asta m-a făcut să roşesc violent. Am fost într-atît de nesăbuită să intru în acel iad în aşteptarea unui tren care, evident, întîrzia. Ce  poate vedea acolo o fiinţă umană naşte fix două reacţii: prima, şi cea mai firească, probabil, e fuga cu stomacul în convulsii. A doua, e fascinaţia răului. Neîncredere că aşa ceva chiar există. Impulsul de a te documenta cu mîna la nas. De a face poze ca la urs. Probabil că acel WC nu a fost spălat de cînd există gara. Probabil că acolo au fost ascunse şi arse cadavre direct în găurile negre şi împuţite care se cască din podea. Probabil că între pereţii scorojiţi plutesc suflete damnate încărcate de cele mai oribile păcate posibile. Probabil că, odată intrat acolo, trebuie să-ţi arunci toate hainele în foc şi să treci prin ritualuri de purificare. Nu-mi imaginez nici o persoană normală care ar putea să folosească acel WC. Sînt convinsă că din hăurile puturoase din podea se ridică mîini negre şi scorojite gata să te apuce de toate cele. Într-atît de rău e. Spuneam că buda asta m-a făcut să roşesc violent pentru că, după scurta excursie, şi ieşind absolut bulversată de acolo, am văzut intrînd imediat după mine două fete străine de România. Mi s-a făcut o mare ruşine. Mi-a fost atît de ruşine încît n-am stat să le văd reacţia la ieşire. Mi-a fost ruşine pentru ţara asta. În fine.

Recunosc că WC-urile de orice fel – de prin cîrciumi, restaurante şi baruri – m-au fascinat întotdeauna. Acolo se petrec întîmplări, se întîmplă drame, se scriu şi se citesc poezioare de tot felul, se schimbă numere de telefon scrise direct cu pixul pe pereţi. Acolo se vor duce fetele în grup şi se vor închide în cabină unde vor face schimb de rujuri şi vor ieşi plînse şi consolate. Le va aştepta, la ieşire, o coadă considerabilă de alte fete neliniştite ale căror priviri pot ucide. Acolo poţi auzi cele mai intime confesiuni de la persoane perfect necunoscute. Nu ştiu cum o fi la băieţi, dar deseori fetele afişează o lipsă de pudoare în grup pe care n-am putut-o înţelege niciodată. Cum să vă spun, nu-i deajuns că sîntem toate femei ca să-ţi dai jos extrem de nonşalant tricoul de faţă cu alte necunoscute. Sau să povesteşti exact-exact cum e Codruţ. Pe care, fireşte, îl iubeşti.

Acolo, la budă, se vor măsura din cap pînă în picioare abilităţile de vînătorese ale copilelor din club. Se va face o evaluare a potenţialelor rivale. Haine, pantofi, coafură, machiaj, statură. Cu un ochi rece. Foarte rece. Buda e un loc sălbatic. Îţi trebuie stomac şi curaj să treci probele felurite pe care ţi le rezervă.

Dincolo de suratele cu care trebuie să te lupţi într-un fel sau altul, e posibil să fie nevoie să-ţi sufleci pantalonii ca să poţi intra în ceva ce bălteşte pe jos. E posibil să fii prima care se străduieşte să tragă apa apăsînd pe o clapetă de plastic pe care s-au stins ţigări. E posibil să trebuiască să faci slalom între petale odinioară albe de şerveţele şi bucăţi de hîrtie igienică. E posibil să te întrebi ce nebunie inexplicabilă, ce pierdere de sine fac ca nişte fiinţe delicate şi parfumate să lase în urmă dezastre inimaginabile.

Şi nu ştiu de ce, dar îmi imaginez că la băieţi e mai salubru. Acolo pare a fi o treabă mult mai spartană şi mai rapidă. Nu cred că ei îşi povestesc de Andreea la WC. Nici că stau minute întregi să-şi aranjeze părul în neliniştea crescîndă a unei cozi întregi de camarazi neliniştiţi de prea multă bere. La fete poate fi rău. Foarte rău. Dacă treci testul diverselor bude din marile oraşe se cheamă că te-ai călit.

Şi, doamnelor, mă iertaţi că am dat din casă.

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-şef la ştiri, radio Kiss Fm şi Magic FM.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.
E cool să postești jpeg
Seducția pesimismului
Seducția pesimismului e mare. Abandonul e mai facil decît lupta.
p 20 WC jpg
André Scrima şi „cerurile lumii”
A interoga şi alte tradiţii spirituale decît cea proprie, a percepe relaţia lor cu „cerul” să nu aibă oare nici o legătură cu credinţa, nici o legătură cu Dumnezeu? Să vedem.
Theodor Pallady jpeg
Nevoia unei revoluții a bunului-simț
Creștinii cu scaun la cap sînt primii care au datoria de a se delimita de această grotescă mistificare, chiar dacă au de ce să deteste fandoseala elucubrantă a taberei adverse.
index jpeg 3 webp
Dorință pentru 2023
Ar putea fi arhitecții convingători în a spune că putem salva natura începînd cu oamenii care suferă?
p 24 A  Damian IMG 4760 jpg
Cu ochii-n 3,14
● În a treia zi a acestui an, Greta Thunberg a împlinit 20 de ani. Și ce dacă? (S. V.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Zile din viața noastră
Spunea recent cineva din jurul meu că, în tinerețe, zilele trec repede, iar anii se duc greu.
Zizi și neantul jpeg
Timpul de dinainte
Ce ne-ar fi scos din sărite, probabil, altădată, atunci ne bucura. Sau măcar ne amuza. Nimeni nu voia să fie nici Scrooge, nici Grinch.

Adevarul.ro

image
Tatăl care și-a violat fiul cu retard mental: „Trebuie să aibă și el viaţă sexuală. Nu poate rămâne virgin”
Motivarea hotărârii prin care bărbatul din Zlatna a fost condamnat la 12 ani de închisoare pentru două infracţiuni de viol, victima fiind fiul său cu retard mental, arată o situație cutremurătoare
image
image
Când au elevii vacanță în februarie, în funcție de județ. Harta cu toate informațiile
La decizia inspectoratelor şcolare judeţene şi al municipiului Bucureşti, următoarea vacanţă a elevilor, de o săptămână, va fi programată undeva în perioada 6 - 26 februarie, dar nu pentru toată lumea la fel.

HIstoria.ro

image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Din culisele Operațiunii Marte
În istoria războiului sovieto-german, nume ca „Moscova”, „Stalingrad”, „Kursk”, „Belarus” sau „Berlin” evocă mari victorii sovietice.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.