Bătrîn într-o lume indiferentă

Publicat în Dilema Veche nr. 692 din 25-31 mai 2017
Oameni pe stradă jpeg

Am 81 de ani și mîine zbor. Am ieșit de cîteva ori din țară, dar deloc în ultimii zece, poate cincisprezece ani. Eheeei, pe la 70 eram tînăr și lumea mi se părea că se mișcă altfel.

Trebuie să zbor acum undeva, într-un oraș german, unde mă așteaptă copiii. Singur. Trebuie să zbor singur. Nu m-am mai privit niciodată de dinafară așa cum a trebuit s-o fac acum. Credeam că sînt încă puternic, credeam că mai luminează stins, dar totuși fierbinte cărbunele, jăraticul vieții mele care respiră în coșul pieptului meu și al oricăruia dintre noi. Cărbunele ăla pîlpîie încă, dar e paralizat de frică, vă spun cinstit.

Pregătirile pentru o asemenea călătorie pentru un bătrîn ca mine sînt epuizante emoțional și fizic. Chit că zbori doar preț de vreo două ore jumate, cam cît faci cu trenul pînă la Constanța, perspectiva unui aeroport străin, a mulțimilor de oameni, a check-in-urilor, a controalelor de securitate e în stare să mă aducă în stadiul unui puști de cinci ani care s-a pierdut de părinți.

A trebuit, înainte de toate, să-mi fac o asigurare de călătorie. La un centru din ăsta de asigurări, o fată tînără, îmbrăcată într-un soi de ie și cu un mic cercel auriu în nas, s-a uitat la mine cu ochii moi. Ținea buletinul meu în mînă, buletinul pe care un funcționar trecuse cinic anul de expirare 2069. 2069, ați înțeles bine. În momentul în care îl făcusem, eram deja prea bătrîn ca să se mai chinuie cineva cu termene de valabilitate reale. Dar douămiișaizecișinouă sună SF pentru oricine, nu? Fata drăguță de la birou mi-a spus cu un ton în care se amestecau regretul amabil cu o ușoară mirare amuzată, că acolo la ei, persoanelor peste 70 de ani nu li se mai face asigurare. Pfii, normal, am gîndit. Cine să-și asume riscul tensiunilor crescute, al bolilor cronice de inimă ale artrozelor paralizante, ale ficaților și plămînilor, ale rinichilor și ale sistemelor noastre digestive hîrbuite? Cine naiba să-ți asigure pieile zbîrcite, oasele poroase de poți cînta ca la un fluier la ele, șoldurile de sticlă și venele, arterele și capilarele tale subțiate sau îngroșate? Am înțeles-o, dar am întrebat dacă totuși există firme care se aruncă la așa ceva. Există cîteva, am aflat.

A trebuit apoi să-mi fac singur bagajul. Ați înțeles, ultima oară mi-l făcuse soția mea. Am aruncat acolo bărbătește ce am crezut de cuviință. Posibil ca cineva cu inima moale să fie înduioșat la vederea cămășilor împăturite strîmb, puse laolaltă cu niște tricouri despre care eu cred că sînt purtabile, dar e foarte posibil să nu fie decît bune de făcut cîrpe de praf din ele. Mi s-au cumpărat unele noi, dar mi se par nu știu cum, prea ostentative. Tînăr fiind, mi-era jenă oricum să ies cu haine foarte noi pe stradă. Nu întrebați de ce.

Am bagajul făcut și asigurarea plătită. Știu ce mă așteaptă mîine dimineață. Trebuie să chem un taxi și trebuie să mă descurc cu geanta asta mare care, chiar dacă e pe roți, are un sistem odios la mînerul ăla retractabil. Nu știu cum mi se înțepenește ori de cîte ori l-am probat. O să ajung la aeroport cu mult mai devreme și o să casc obsesiv ochii în panourile de afișaj. Sper să nu plece două avioane în același oraș că am încurcat-o. Șirurile luminoase ale tuturor capitalelor lumii – gata de zbor, gata de check-in, închise, anulate – o să se oglindească furibund în irisul meu care din albastru curat s-a făcut cenușiu. Sper din tot sufletul să nu mi uit cureaua, ceasul, mărunțișul sau cheile de acasă prin tăvile ălora care mă trec prin filtrele de securitate și care oricum mă îngrozesc. Mă fac să mă simt vinovat, mă fac să mă simt că am ceva de ascuns de fiecare dată. Așa să știți. Sper să nu-mi vină pipi. Robinetele astea noi, de toate soiurile, mă enervează. Unele-s cu senzori, cică, altele au un țumburuș ascuns așa bine că nu știi de unde naiba dai drumul la apă, iar altele arată atît de aiurea, că-ți vine s-o lași baltă. Plus că am un mare talent să rămîn încuiat în toaletele publice. N-o să înțeleg ce-mi spune stewardesa, mintea mea se va bloca de emoție și va amesteca sensurile și cuvintele. O să-mi fie rușine să mănînc în avion, o să vărs apa.

Am 81 de ani. Mîine zbor, țineți-mi pumnii. 

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Prietenia între femei – un mit?
Marile bucurii și marile tristeți le cam ducem de unii singuri.
Zizi și neantul jpeg
Zăpadă și săpuneală
Săpuneala era, negreșit, un mini-ritual pre-sexual.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Diete și cîteva gînduri despre nutriție
● Orice dietă implică renunțarea la alcool. Eu nu beau decît vin, dar e bună și o bere. Pînă aici! Nu vreau să fiu un om slab, sănătos, dar trist.
E cool să postești jpeg
Cînd aduci munca acasă
Există, bineînțeles, avantaje clare ale muncii de acasă. Și pentru angajați, și pentru angajatori.
p 20 Kierkegaar WC jpg
Maestrul Kierkegaard
Într-o anumită împrejurare, Wittgenstein a observat: „Un gînditor religios onest este ca un funambul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Ineditele lui Eliade
E un eveniment care, sper, i-ar fi plăcut lui Eliade, pentru că e o confirmare a importanței arhivei pe care o evoca recurent, aproape obsesiv, în jurnalele sale, știind ce a lăsat în ea.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Dialog între un tată și un fiu (la vîrsta inocenței), în autobuz. Tatăl: „Merg să-i iau lu’ mami ceva.“ Fiul: „Ce?“ Tatăl: „Niște cizme.“ Fiul: „De ce?“ Tatăl: „Nu, că nu găsesc.“ Memorabil. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.

Adevarul.ro

image
Ninsorile cuprind aproape toată România: masa de aer polar vine cu temperaturi de coșmar. Unde viscolește puternic
Ninsorile cuprind majoritatea zonelor, sâmbătă, iar în vest şi în sud se vor semnala ploi și lapoviţă. Pe crestele Carpaţilor este în continuare viscol, dar vântul se intensifică şi în jumătatea vestică a ţării.
image
Culmea absurdului. Șofer amendat pentru că a respectat legea. Poliția, învinsă cu propriile imagini
Un șofer din Timiș, amendat pentru că nu a respectat semnificaţia indicatorului ,,Oprire” la trecerea de nivel cu calea ferată, a obținut anularea sancțiunii în instanță demonstrând că a respectat legea „la virgulă”.
image
Medic ATI, despre „tradiția” șpăgilor din spitale: „O preocupare otrăvită, o idolatrie de Ev Mediu”
Cazul medicului oncolog din Suceava, care a fost prins în flagrant când lua mită de la pacienții bolnavi de cancer, este criticat de un medic. Doctorița Ecaterina Petrescu Botoncea este de părere că această practică ar trebui interzisă.

HIstoria.ro

image
Moartea căpitanului Valter Mărăcineanu, un erou al Războiului de Independență
Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I” deține în patrimoniul său o fotografie inedită a eroului român Valter Mărăcineanu.
image
Armata lui Vlad Ţepeș: Arme și echipamente
Cu toată lipsa de piese originale din epocă, putem reface echipamentul și armamentul trupelor lui Vlad Ţepeș, bazându-ne pe puținele piese existente, pe sursele pictate și scrise și pe comparații cu zonele din jur.
image
Sfârșitul Bătăliei de la Stalingrad: Capitularea mareșalului Paulus
În timpul nopții de 30 spre 31 ianuarie 1943, Brigada 38 Motorizată, având atașate companiile de geniu, a încercuit zona din jurul Pieței Eroilor Căzuți și magazinul Univermag, întrerupând legăturile telefonice dintre comandamentul mareșalului Friedrich Paulus și unitățile subordonate.